Victor Răscol, credincios originar din Pătrăuți, jud. Suceava, stabilit în București, a fost unul dintre credincioșii care a îndrăznit să rostească adevărul în vremea în care teroarea dezlănțuită de Securitate își făcea efectele în societatea românească. În anul 1973, a luat hotărârea, inspirându-se din protestele inițiate și de alte grupuri din Biserica Baptistă, să trimită o Scrisoare deschisă către conducătorii Cultului Penticostal din România și către toți credincioșii.
Scrisoarea s-a păstrat integral în arhive, dar fiind lungă (11 pagini), voi reda doar câteva fragmente aici.
Am sărit peste paginile 2-7. Era mult material.
„Este timpul, spunea Victor Răscol în 1973, să ne revizuim atitudinea față de modul în care Statul a controlat Biserica.” Asta nu s-a întâmplat atunci și nici după aceea. A venit Revoluția și ne-am făcut că nici nu exista vreo problemă în trecutul nostru. Când noi am trimis scrisoarea noastră deschisă (văd că nu am fost originali, moda a fost lansată de Răscol în 73!), răspunsul primit din partea conducerii Cultului a fost ferm: nu este nevoie să se mai discute despre ceea ce s-a întâmplat atunci.
Iată că problema a existat și nu o spune abia în 2010 unul care n-a mâncat salam cu soia, ci unul care a făcut și pușcărie pentru că nu a avut, „tactul, diplomația” (cum se mai numește astăzi lașitatea), de a se face că nu observă ce se întâmplă.
vad ca dezvaluirile despre suceveni au debutat cu dreptul.
Văd și după avatar că Suceava își cam pune mâinile în cap, dar dacă astea sunt dezvăluirile, ar fi minunat. Oameni ca „Răsculații” nu au fost mulți! Însă de partea cealaltă a baricadei…
Să nu se încheie cu stângul…
Vai si amar cind se vor incheia socotelile pe lumea cealalta
Conteaza cand se trage linia de final daca iesim cu ceva peste 0.
S-ar putea sa iesiti in minus. In centrele de putere (birourile filialelor) mirosea urat transpiratia lui Iuda.
Petru, cu fratele tău am făcut curățenie în podul Filialei Suceava, prin 90-91. Dacă aveam noi mintea cea de pe urmă, să nu aruncăm la gunoi lăzile cu documente vechi (cum ni s-a cerut), ci să le păstrăm… Dar eram inocenți și nu știam noi că istoria se voia înălbită pe dinafară, nu spălată prin căință.
Colaboraționiștilor!
Aline, am mărturisit! Deci se poate!
Aha, deci scrierea acestei cărţi e un fel de a ispăşi păcatele din tinereţe (făcute din neştiinţă).
Ma bucur caci cu ocazia acestui demers vor iesi la iveala si cei care “au indraznit sa rosteasca adevarul “.
Acesta este unul dintre obiectivele cărții. Am reușit să identific mai multe persoane care nu s-au plecat înaintea dușmanului.
Toata stima pentru cei ce nu s-au compromis , si rusine pentru cei ce s-au inteles cu ,,…, pana au trecut puntea”!
Sper ca nu se accentueaza doar o anumita zona…(Moldova), doar si in celelalte giudete:) au fost “sufleori”…
Pingback: 10 postări în Top 100 WP (30.06.2010) « România Evanghelică
Trandafir Sandru, redactor sef timp de peste trei decenii la Cultul
Penticostal, aprecia:
„Rol hotãrâtor la recunoasterea Cultului Penticostal l-a jucat strategia lui Bradin… când s-a pus problema Principiilor de credintã si când s-a vãzut cã regimul nu aprobã doctrina vorbirii în alte limbi, a ascuns aceastã doctrinã în dosul unor versete biblice…”
http://www.cuvantuladevarului.ro/Glasul%20Cincizecimii.pdf
Ar fi o naivitate să credem că Dep. Cultelor era așa de ușor de păcălit! Ei aveau specialiști care citau versete din Biblie la conferințele pastorale cu mare naturalețe. Știau ei bine ce înseamnă cutare verset din 1 Corinteni. Între cadrele lor erau teologi și cunoscători ai vieții religioase. Strategia Statului nu putea să fie ocolită cu aceste manevre ieftine.
Din păcate, a fost vorba de o cedare mai gravă, așa cum relevă documentele publicate.