Un aspect despre care am vorbit mai puțin este prezența inspectorilor de culte la slujbele din biserici. În anii ’50 ei se numeau „îndrumători”, fiindcă toată România aștepta îndrumările tătucului de la Răsărit. Apoi a venit rândul inspectorilor de culte, ca în final să fie numiți împuterniciți (iar pe la spate, „întunericiți”).
Păstorul Vamvu a fost unul dintre cei care a căutat să păstreze fidelitatea față de crezul său, astfel că „această atitudine pur bigotică” (sic!) l-a supărat pe îndrumător. De apreciat este că Vamvu stăruia în bigotismul său, spre nemulțumirea lui Moisescu.
Care va să zică, se putea și cu coloana mai dreaptă…































Este foarte interesant ca a mentionat varsta fratelui Sile dar nu i.a redat numele intreg.
Pingback: Higiena informatorilor | Răscumpărarea memoriei