Răscumpărarea Memoriei
Caută în site
Comenzi
Articole zilnice
-
Articole recente
- Comunicat al Cultului Creștin Penticostal cu privire la Referendum
- Este referendumul inutil?
- Despre homeschooling. Un articol de Emanuel Conțac
- Dumnezeu vindecătorul
- KIM DAVIS – un nume care poate face istorie
- ProLider – Conferința „Dezvoltarea unui plan de lucrare pentru biserica locală”
- Tabăra anuală de misiune
- MAI EXISTA LIBERTATEA CUVANTULUI IN ROMANIA?
- Sublimă traducere din vremea lui Mazăre
- Conferință despre plantarea de biserici. Modelul M4
- Chemare la post și rugăciune
- Eveniment editorial – Lansarea a trei cărți despre biserică și comunism
-
Alătură-te celorlalți 4.573 de abonați.
-
-
Vizite
- 1.026.557 accesări
Cărți Succeed Publishing
Răscumpărarea memoriei 
Tare! Abia astept.Domnul sa-i ajute pe organizatori 🙂
Nu stiu care a fost motivul pentru care Vasilica Croitor s-a apucat de acest proiect dar clar este faptul ca nu i-a stat la baza o inima dupa inima lui Dumnezeu. Aceasta pare lucrarea unui imitator si nu a unui cunoscator al Tatalui, a unuia care incearca sa imite dreptatea lui Dumnezeu, necunoscand prea bine ideea de har… a celui caruia ii este comod sa stea cu piatra in mana pentru ca nu se simte vizat de vreo acuzatie pe moment… Ce o scrie Isus cu degetul pe nisip? Vasilica Croitor mincinosul (clar ca in timpul vietii se poate sa va fi scapat macar o minciuna pentru care ati cerut iertare, nu?), Vasilica ucigasul? (poate ati urat pe cineva in viata dvs.?), Vasilica preacurvarul? (cine stie de cate ori v-ati uitat cum nu trebuie la o fata… poate in adolescenta? Cu siguranta v-ati cerut iertare si ati primit-o pentru aceasta).
Vasilica Croitor alege sa se mai asemene si cu un rob care datora stapanului mult. In urma iertarii primite de la stapan alege insa sa caute in arhive dupa toti care ii datoreaza sau nu lui sau altora explicatii, socoteala, retributie, etc, si dupa ce gaseste informatii adevarate sau false, se napusteste asupra memoriei unor oameni cerand satisfactie.
Vasilica Croitor imita foarte bine un alt personaj al luptei epice dintre iad si rai: paraciosul care se infiinteaza in fata Tatalui, si poate chiar a sfintilor cu informatii care pot sa destabilizeze o biserica si asa invrajbita impotriva ei insasi.
Interesant ar fi ca de fiecare data cand ne aflam in biserica sa strige Dumnezeu „catalogul,” atasand la fiecare nume tot ce stie el (nu securitatea) despre noi. Cred ca nu ne-am mai putea intalni in biserica. Ma intreb daca Vasilica Croitor se poate inchina in acelasi locas cu cei pe care i-a denigrat. Ma intreb daca Vasilica Croitor nu ar trebui sa continue aceasta escapada a pseudodreptatii rugandu-l pe Dumnezeu ca in vesnicie sa il trimita in locul in care nu se afla toti cei pe care ii ataca. Cred ca i-ar trebui ceva ma multa coloana vertebrala pentru asta (dar si mai multa lipsa de intelepciune decat cea afisata).
In incheiere le-as zice tuturor celor care au pietrele pregatite pentru cei pe care ii considera colaboratorii securitatii: de cate ori ati ispitit pe cineva, de cate ori ati mintit, ati judecat, ati facut pe altii sa pacatuiasca ati fost colaboratori ai iadului nu ai securitatii.
Domnul sa va ierte si sa va mantuiasca „daca mai este cu putinta”
Cu tristete
Un nimenti pentru care a murit Fiul !
Prea alesule Nobody,
Dacă este un păcat să vorbești despre greșelile fraților tăi, atunci tocmai l-ai comis! Ai judecat inima mea (deși pe aceea numai Dumnezeu mi-o cunoaște), ai spus că sunt un imitator (deși am alcătuit o lucrare nouă), că nu cunosc ideea de har (se vede că nu ai citit cartea mea), că mă năpustesc asupra memoriei altora (istoria este a noastră), că sunt pârâcios (ciudat! informatorii erau probabil cronicari istorici!) etc. Apoi tu faci la fel? Tu care înveți pe alții, pe tine însuți nu te poți învăța?
Aha, cred că înțeleg paradoxul. Dacă vorbim despre informatori, atunci suntem în cârdășie cu Satana. Dacă este să dăm cu pietre în istorici, atunci apăram cauza lui Dumnezeu.
Domnul să te lumineze “daca mai este cu putinta”.
@”că sunt pârâcios (ciudat! informatorii erau probabil cronicari istorici!)”
Aveti un simt al umorului… Va felicit pentru demersul dvs. Nu stiu daca sunt sau nu de acord cu el pentru ca nu v-am citit cartea(inca), dar logica simpla ma face sa-mi dau seama de anumite atitudini si reactii.
Dincolo de carte. Se consuma un precedent, al iesirii in cadrul Bisericilor in public. Daca aceasta nu se va normaliza oarecum (adica sa se spuna de la inceput ce astfel de iesiri nu ar trebui avizate in Cultul dvs) exista riscul ca tot felul de iesiri (gresite, rau intentionate) sa fie lasate in pace pe motiv ca ar exista un precedent (desi scopul, metodele si actiunile implicate ar putea fi cu totul diferite).
Lansez în acest răspuns ideea că se impune ca mare necesitate o întâlnire a bloggerilor creștini. Sunt de acord că această îndeletnicire nouă are nevoie degrabă de stabilirea unor principii deontologice, astfel ca actul comunicării în spațiul public în această formă inedită să fie bazat pe principii biblice. Bloggerii știu bine că sunt decizii etice foarte complexe legate de aprobarea comentariilor, alegerea subiectelor pentru postări, limbajul promovat, atitudinea față de anonomi etc. Îmi doresc să putem realiza o astfel de întrunire în anul 2011.
Mandatul apostolic dat Bisericii de catre Christos, prin Duhul Sfant, presupune detinerea cheilor Imparatiei, puterea de a judeca, de a ierta si lega, de a disciplina, de a pedepsi prin nimicirea carnii, pentru salvarea sufletului crestinului amagit la colaborare cu Satan…
Insa unii impostori mincinosi infiltrati cu premeditare si ganduri ascunse in Biserica au patit-o chiar si mai rau, Anania si Safira au iesit morti dinaintea Duhului Sfant, a apostolilor si a Bisericii din Ierusalim… Iar ap. Petru nu s-a mai rugat pentru iertarea si invierea lor, ca pentru sora Dorca…
Ap. Pavel: „Nu stiti ca noi vom judeca si pe ingerii [cazuti] ?
1 Timothy 5:24 Păcatele unor oameni sunt cunoscute si merg inainte la judecata, …… 1 Timotei 5:25 “Tot asa si faptele bune sunt cunoscute, …
Fratele Nicky Pop are un mare har, cel de-a fi judecat de sfinti, in har si adevar, inainte de a se deschide Cartile inaintea Tronului de Judecata Alb si de a fi damnat…
Daca se va smeri si pocai, va putea fi iertat de sfinti si de DOMNUL… si poate fi repus in aceasi slujba ca si Petru, dupa intoarcerea si reabilitarea lui….
Daca nu insa, risca sa pateasca ca si Anania si Safira….
Puțini reușesc să înțeleagă că este un har să te întâlnești cu păcatele tale cât ești în viață. Dacă ți se pun înainte doar în ziua judecății…
Sunt de acord cu tine Nobody,un om dupa felul in care vorbeste,sau scrie,iti dai seama de ce duh este calauzit.Cu aceeasi tristete am urmarit si eu,comentariile putine,nu sant multi,care au inima plina de fiere amara,iar cand vad ca nu au sustinatori,dupa cum s-ar fi asteptat,se agita si mai tare
Totusi, unde se poate comanda cartea ?
Am uitat sa spun, sunt din Suceava.
Contactați pe David Reguș și librăria Agape.
As dori sa stiu de unde as putea cumpara si eu cartea, din Franta sau Germania (Stuttgart). Multumesc
Ti-am răspuns pe email.
Pace si binecuvintare.
1.Apele involburate nu le poti opri, nu incerca; va dura un timp scurt sa lung, pina cind ele se vor linisti.
2.Domnul va lua aminte la pocainta multora de faptele trecutului lor (chiar daca dati pe fata) , si apoi se va indura probabil de biserica lui din zilele noastre (deci merita).
3. Domnul sa te intareasca, si sa nu intri in polemica „penti”, patosul si ungerea care o ai, imparatia are nevoie de slujitori.
4. De unde cumpar cartea?
Va iubesc in Domnul si ma rog pt. tine, chiar pentru toti.
Vasilica, te felicit pentru initiativa!
Astept cu nerabdare sa citesc cartea.
Am primit azi cartea si am parcurso fugitiv, dar trebuie sa marturisesc ca sunt impresionat. Poate pe termen scurt socul dezvaluirilor deranjeaza, dar cred ca pe termen lung vom culege roadele acestei lucrari. Raman incredintat ca Dumnezeu inca mai iubeste omul pacatos si ne iarta pacatele atunci cand le recunoastem, le regretam sincer si renuntam la ele. Doamne ai mila de noi si ajuta-ne sa fim pocaiti adevarati!
Pingback: 10 postări în Top 100 WP (31.08.2010) « România Evanghelică
Piata publica este un cadru nepotrivit de rezolvare a acestei probleme sensibile. Din pacate, Vasilica l-a ales pe acesta.
Joldes, POATE ai dreptate, sa zicem… dar….
faci o declaratie ca si cum ar fii un adeavar absolut, dar se pare ca e doar parere personala (probabil ai uitat a mentiona sau consideri ca parerea matale este sinonima cu adevarul absolut?!)–nu sustii cu nici un argument ceea ce declari.
Ai dreptate. Asa vad eu lucrurile. Si nu sunt singurul.
Citeste insa si Mt. 18:15-20 si 1 Cor.6:1-11.
Exact! Ideea este să privim la TOATE versetele care privesc reacția Bisericii față de cei care păcătuiesc și să vedem care este modelul în care propune Biblia restaurarea păcătoșilor și curățirea Bisericii. Citarea unui singur verset nu poate ajuta la elucidarea problemei.
Joldes… inteleg… se pare ca reprezinti un grup(ulet) dar nu pot sa-mi dau seama daca din nou este parerea matale ca nu esti singurul sau chiar concret sunt si altii de aceasi parere si ii reprezinti pe acest blog(ar fii faine niste nume daca tot suntem la subiectul ¨deconspirare¨) :). scuze, ma cam intrec cu gluma, dar … nu reiese clar din scriere.
Versetele mentionate nu se potrivesc in cazul asta, zic eu, pt ca,daca s-ar potrivi si ai crede in ele, nici matale nu ai fii aici la argumentare ci le-ai vb ori in cadrul Bisericii numai ori/si te-ai lasa pagubit, cum indica versetele.
Fr. Joldeş, telegramele de felicitare adreste de către liderii noştri Conducătorului Iubit nu au fost în piaţa publică? Discursurile despre libertatea religioasă de la întrunirile pentru pace unde au fost ţinute? Nu în piaţa publică? Există o dimensiune publică a „colaborării” cu regimul. Să spunem că ea n-a fost definitorie. Dar când dimensiune ascunsă a fost imensă, ca o pânză de păianjen care a înfăşurat întreaga Românie şi a murdărit întregul spaţiu evanghelic, ce rost au aceste propuneri ale dvs. de a rezolva situaţia într-un colţişor? Cămila colaborării pe care dvs. vreţi să o faceţi invizibilă sau foarte discretă se vede de la o poştă. În concluzie, pentru ce să dăm cu var? Cartea fr. Vasilică este o prezentare decentă şi realistă, nu o „oteve-izare” a fenomenului.
P.S. Poate mi-a scăpat mie informaţia: aţi citit cartea?
1. Incep cu sfarsitul celor scrise de tine. Daca ai un exemplar al cartii sa mi/l faci cadou sau sa mi/l imprumuti o s/o citesc. Faptul ca nu doresc sa o platesc eu este evident.
2. E bine ca nu ai slujit in acea perioada a conducatorului iubit in acele pozitii de frunte ale Cultului. Poate ai fi scris si tu telegrame.
3. Eu am prezentat doua referinte biblice (asta pentru ca arati ca doresti sa sustii acest demers cu Biblia) ca un credincios care are probleme trebuie ajutat de fratii din biserica locala din care face parte sa le rezolve in cadrul bisericii locale, fara implicarea celor necredinciosi. Trebuie sa existe mai mult de o incercare de a/l ajuta.
4. Cei cu telegrame, dupa voi, au gresit atunci pentru ca nu au procedat crestineste. Eu cred ca voi gresiti acum procedand nebiblic. Potrivit Bibliei, fiecare biserica locala trebuie sa/si rezolve problemele intr/un cadru intern. Voi incercati o rezolvare a acestei probleme in cadrul public ca niste papi si patriarhi cu autoritate universala asupra tuturor penticostalilor romani si chiar a intregului spatiu evanghelic romanesc.
As dori sa imi prezinti argumente (daca se poate biblice) pentru chemarea aceasta de papi si patriarhi pentru penticostalii romani si chiar peste intregul spatiu evanghelic romanesc, nu doar pentru prezentul lor dar si pentru trecut si viitor. Si, te rog, nu imi aduce ca argument pentru aceasta inalta chemare auto asumata Fp.15.24, desi se pare ca vi se potriveste.
5. Chemarea lui Vasilica (este pastor la Medgidia), biblic vorbind, este sa aiba grija de turma lui. A ta este sa ai grija de studenti si sa/i inveti bine prin exemplu si cuvant. Voi insa umblati dupa potcoave de cai morti!
Felecitari frate Joldes,asa o carte nu merita citita.Eu am cumparat-o si regret ca am dat bani pe ea.Ma mir atat de mult ,cum pot unii sa o considere”…prima carte serioasa de istorie a Cultului Penticostal….” Vaisamar de noi…
@Adi
Da-mi te rog un numar de cont si-ti trimit eu banii pe care regreti ca i-ai dat.
De ce te miri? Stii o alta carte mai buna pe aceeasi tema ?
Daca ai fi folosit singularul as fi fost deacord cu ce spui in final.
@ Joldes Ioan
1. Dacă nu vă permiteţi luxul imens de a plăti pentru a citi prima carte serioasă de istorie a Cultului Penticostal cred că dialogul nostru nu va avea viaţă lungă.
2. Poate aş fi scris telegrame, poate n-aş fi scris. Nu aveţi de unde şti.
3. Referinţele biblice nu au de-a face cu un fenomen masiv: colaboraţionismul. Cultul Penticostal nu există exclusiv sub forma unor biserici locale deconectate. El este mai mult decât suma bisericilor locale, prin urmare aveţi nevoie de versete care să vorbească despre acest întreg. Colaboraţionismul şi susţinerea comunismului depăşesc sfera strict locală. E vorba de un fenomen la scara întregii Românii, prin urmare dimensiunea „locală” e doar una dintre caracteristicile acestui fenomen.
4. Probabil ptr. dvs. şi a bea Coca-Cola e nebiblic, fiindcă în Biblie nu scrie de Coca-Cola. În Biblie nu scrie de comunism, prin urmare nu se pot invoca versete directe în această discuţie. Trebuie să dezvoltăm o hermeneutică pentru abordarea acestor probleme, nu să luăm versete de-a gata.
5. Şi dacă fiecare biserică locală şi-ar fi rezolvat problema local, nu înseamnă că problema în ansamblul ei ar fi rezolvată. Câtă vreme nu există o perspectivă oficială a Cultului, o comisie care să marcheze o piatră de hotar, un reper la care să ne raportăm, problema nu va fi rezolvată. Plus că e iluzoriu să credem că bisericile locale, în lipsa unui semnal de sus, ar putea avea vreo iniţiativă în acest sens.
6. Cum anume încercăm noi o rezolvare a acestei probleme în cadrul public, ca nişte papi? Prin ce anume facem asta? Explicaţi vă rog de ce scrierea unei cărţi echivalează cu asumarea unui statut de „patriarh”? Când aţi văzut dvs. papi/patriarhi scriind cărţi pe acest subiect? Până nu oferiţi lămuriri suplimentare, iau afirmaţia dvs. drept o glumă nesărată.
7. Întrucât nu mă consider papă/patriarh, nu văd de ce trebuie să dau argumente pentru ceea ce nu sunt. Şi dacă aş fi scris eu cartea, aş fi aşteptat argumente biblice că o astfel de carte nu trebuie scrisă. Argumente că ea trebuie scrisă avem în Scriptură. Cronicarii biblici, insuflaţi de Duhul Sfânt, au scris faptele poporului Israel cu bune şi cu rele, fără să-i acuze nimeni că au „înnegrit” pe poporul Domnului!
8. Prin formaţie/vocaţie sunt şi un pic filolog şi vă atrag respectuos atenţia că folosiţi expresii româneşti în mod nepotrivit. „A umbla după potcoave de cai morţi” = a umbla aiurea, a hoinări, a umbla fără scop. Scrierea unei cărţi poate fi un scop în sine. Cine a scris o carte de istorie n-a umblat după potcoave de cai morţi (dacă judecăm acţiunea fie şi numai la acest prim nivel). Nu ştiu ce aţi vrut să spuneţi cu astfel de expresii. În final n-aţi reuşit decât să vă discreditaţi (cel puţin din perspectiva folosirii limbii române).
Nelutu…iti respect pozitia dar cred ca Vasilica a procedat perfect barbatesc si 100% crestinesc. O biserica care isi doreste o evanghelizare a lumii trebuie sa fie o biserica transparenta. Eu cred ca Vasilica a ales cadrul perfect. Cred ca ar fi fost mai nepotrivit sa ne arunce intre ochi un „necrestin” ( asa ii numim noi pe unii pe nedrept) trecutul nostru. Am fi fost mai blanzi cu el dar nu …aceeasi atitudine crestina o aratam fata de Vasilica. Vor apare si alte subiecte „interne” gen copruptia multor lideri actuali bisericesti…sa vezi acolo curaj.
NU CRED CA FUNCTIA D-VOASTRA DA GREUTATE CELOR SPUSE MAI SUS.
REFERITOR LA PIATA PUBLICA, CRED CA STITI MAI BINE CA MINE CUM SE REZOLVA PROBLEMELE IN CADRUL CONDUCERII UNEI BISERICI,MAI ALES CIND CEL DISCUTAT ESTE UN ALES,ASTA IN CAZUL CIND ESTE LUT IN DISCUTIE.
STITI BINE CA SE MUSAMALIZEAZA TOTUL SI SE MERGE PE PRINCIPIUL :SPALAT,CURAT ,USCAT…DECI NOU.
DACA IN BISERICA UNDE SLUJITI E ALTFEL ,FERICE DE VOI !
DAR SA FIM REALISTI,DE PUTINE ORI SE IAU MASURI CLARE SI CONCRETE,CORECTE !
CEI CARE AU FOST INFORMATORI,TREBUIA SA RECUNOASCA SA-SI CEARA IERTARE PINA ACUM,AU AVUT 20 ANI LA DISPOZITIE !
FAPTELE FACUTE IN INTUNERIC CIT DE TIRZIU IES LA LUMINA !
IONEL – RO
AM COMENTAT LA CELE SCRISE DE JOLDES IOAN-PASTOR PENTICOSTAL !
Cu ce ati contribuit ,afara de trecerea sub tacere,asa incat aceasta carta sa nu apara ,si cum insusi autorul a spus-o asa de elegent.?????
Nu imi fac iluzii ca o sa-mi publici articolul, pentru ca am observat pana acum ca orice critica este penalizata cu promtitudine. Dar iti scriu nu ca sa incerc oprirea distributiei cartii. Nu! Duhul Sfant ne-a spus cu mai bine de doua luni in urma (cand numai colaboratorii apropiati stiau de pregatirea cartii),” sa nu incercam sa oprim berbecul care odinioara avea o lana alba , dar acum este murdara, din viteza care si-a luat-o, ca oricine ii va iesi inainte va fi pur si simplu spulberat, sa-l lasam, ca tocmai din cauza acastei viteze, se va prapadi singur”.
Cartea aceasta documentata numai din sursele celui mai inversunat dusman al fratilor nostri, nu are valoare. De ce? Pentru ca Vasilica Croitoru a scris-o documentat unilateral fara a tine cont de ce ne invata Scriptura 1 Timotei 5:19, Proverbe 18:17, etc., apoi nu are nici macar o idee vaga despre felul cum au fost „culese si prelucrate ” acele informatii, care mai apoi apar compromitatoare.
Am cunoscut multi oameni „persecutati” si persecutati, „informatori” si informatori, etc., oameni suferind din cauza nesupunerii lor in fata autoritatii bisericesti, dar si omenesti, cautand „victimizarea” cu orice pret (sunt unul dintre ei), ca apoi sa strige ca sunt prigoniti.
Cartea aceasta va gadila doar firea noastra pamanteasca nepocaita, vine intr-o contradictie totala cu Ioan 17:21-23, darama valoarea si beneficiul 1 Ioan 1:7, ca sa vin cu doar doua argumente, ca oricum nu folosesc nimanui, acum.
Scopul cartii este precis, cel putin pentru mine. Pescuirea. Mult peste. Se aduce si o minunata jertfa navodului, Habacuc 1:13-16, ilustrata in pagina „Multumiri…”
Trist, o zi deosebit de trista in miscarea penticostala, si nu numai, cand profetia din Proverbe 30:11-14 isi are implinirea fizica in cele mai mici amanunte.
Spune un proverb omenesc: „nu conteaza cat de inalt cresti, la parinti intotdeauna te uiti in sus”. Proverbe 21:24 ma opreste sa-ti doresc succes, pentru ca aici este o situatie foarte clara de : pierdut- pierdut. Nimeni nu castiga. Nici macar memoria.
Doamne ai mila de noi!
Dargă Livius,
1. Vă contraziceți singur în introducere, fiindcă ați văzut că am publicat comentarii contra cărții, deci nu aveați de ce să începeți cu tonul acesta.
2. Orice critică primește desigur un răspuns. Acesta este rolul unui dialog, prezentarea argumentelor pro și contra. Am să citez tocmai versetul pe care îl pomeniți dumneavoastră în mesajul acesta:
3. Este minunat recursul la Sfânta Scriptură. Vă îndemn să citiți și contextul. Ați citat 1 Timotei 5:19. Eu voi adăuga și v. 20.
Am răspuns deja la motivele pentru care a fost împiedicat procesul purificării bisericii tocmai de intervenția lui NP.
4. Pentru că ați făcut referire la mai multe versete, vă voi prezenta ce scrie în cartea Proverbe, în pasajul citat de dumneavoastră, începând însă cu câteva versete mai sus. Contextul este edificator. Am îngroșat două versete fiindcă trebuie și acestea luate în serios.
Solomon se vrea departe de neadevăr și cuvinte mincinoase. Când un neam de oameni nu este spălat de întinăciunea lui și mulți Iuda și-au vândut frații, răscumpărarea memoriei este necesară.
@Livius Puraci. Tot proverbele româneşti spun: „Capul ce se pleacă sabia nu-l taie” şi „Fă-te frate cu dracul, până treci puntea”. Mă tem că astea, mai mult decât proverbele biblice pe care le citaţi copios, au inspirat pe colaboratorii Securităţii. La eforturile lor vă adăugaţi şi dvs. prin astfel de comentarii.
.
Un om precum Bonhoeffer găsea în Proverbe mai cu seamă îndemnuri ca cele din 31:8 „Deschide-ţi gura pentru cel mut”, înţelegând de aici să vorbească deschis în numele celor lipsiţi de o portavoce, în numele victimelor.
.
Mântuitorul nostr, cel care a spus „mă rog ca toţi să fie una” (verset citat de dvs.) a spus „Eu am venit să mărturisesc despre adevăr”. Şi pentru că a mărturisit despre adevăr a suferit crucea. Dvs. vreţi să fim una, dar tăinuind totodată adevărul.
.
Fie că vă convine sau nu, arhivele CNSAS conţin adevăruri. Dosarele conţin angajamente olografe, informaţii adunate cu suficientă grijă, pe o perioadă suficient de lungă pentru a nu putea fi falsificate. Dvs, care probabil n-aveţi prea multe ore petrecute în arhive sau biblioteci s-ar cuveni să nu vă ascundeţi ignoranţa sub versete biblice. Biblia nu ne-a fost dată ca să o ciopârţim hermeneutic, cum faceţi dvs.
@ Vaisiamar! Mi-ar face mare placere sa constat ca cei ce pretind ca stiu Biblia, o folosesc pentru mantuirea sufletului lor si de ce nu, ai celor ce-i asculta. Nu este cazul dumneatale. Din toate pasajele pe care le-ai postat, ai o singura directie, si anume, sa-i pui jos pe cei care nu sunt de acord cu voi, cautand sa-i intimidezi aratandu-le cultura lor joasa vizavi de cea a Domniei tale, care este asa „inalta” precum ti-o arata numele.
Probabil ca esti destul de tanar ca nu iti amintesti nimic din ce a fost inainte de 1990,de altfel si Vasilica Croitoru, dar v-ati catarat pe meterezele luptei pentru Adevar, adevar vazut prin ochelarii vostri, luand locul Dreptului Judecator, (nu mai folosesc Cuvantul Scripturilor), pentru ca voi sunteti deja intelepti (in felul lumii).
Ce este trist, este ca fenomenul atat de mediatizat, dar si condamnat de majoritatea oamenilor civilizati, trambitat de acei musulmani fanatici de al apara pe profetul lor (oare de ce nu se apara singur), a patruns si in randurile crestinilor din Romania (penticostalii), iar acum acest Adevar trebuie aparat cu oricate cadavre (suflete) ar cadea, de catre acesti vajnici luptatori, facand zadarnic Harul, Mila si Jertfa Rascumparatoare a Domnul nostru ISUS.
Biblia nu ne-a fost data sa o ciopartim dupa placul nostru, dar fiecare din noi vom m fi mantuiti, sau osanditi dupa cum am folositCuvantul Scripturii, inspre satisfacerea firii noastre pamantesti nesupusa, ori o folosim (lasand la o parte”EU”-l nostru si intelepciunea pe care Ap. Iacov o demasca asa de clar), inspre a ne ajuta sa-l cunoastem pe Domnul mai bine.
Nu, nu sunt de acord cu cartea aceasta, nu ca as cauta sa ascund adevarul, dar acest „adevar” nu ne face mai liberi, ci dimpotriva, asa cum arata Fr. Trandafir Sandru( Cuvant inainte,scris de Fr. John Tipei).
Nu este vorba de „literati” sau „mai putin literati”, este vorba de interpretarea corecta a Cuvantului lui Dumnezeu, pentru mantuirea sufletelor noastre, dar si a acelora care ne asculta.
Sa fiti sanatosi!
@ Vaisiamar! Imi cer iertare pentru al doilea articol, dar nu am raspuns la o nelamurire a Domniei Tale. Este adevarat, nu am petrecut foarte mult timp prin biblioteci si arhive, pentru ca am fost mult mai ocupat cu lucrul din camera de sus. Sper ca aceasta lamurire te va ajuta sa nu ma judeci numai dintr-un singur unghi.
Sa ai o zi buna.
@ Livius Puraci. Toate postările mele au o singură direcţie: corectarea ideilor eronate şi folosirea abuzivă a Bibliei. Nu intenţionez să pun jos pe nimeni, ci doar ideile aberante. Dacă cineva se identifică atât de strâns cu propriile idei, cu atât mai rău pentru el.
.
Probabil nu sunt atât de tânăr, dacă încă îmi amintesc destul de bine cele întâmplate înainte de 1989. Îmi amintesc marşurile de 23 august, careurile în faţa şcolii, întâlnirile organizate special pentru discursurile televizate ale lui Ceauşescu, magazinele dezolant de goale şi cozile la care mai aşteptam şi eu uneori. Amintirile din copilărie sunt cele mai tenace, să ştiţi. Nu ca cele de la maturitate, care apar doar selectiv în minţile unora (vezi cazurile informatorilor care ne spun numai persecuţiile de care au avut parte, nu şi perioada mai puţin onorabilă a colaborării).
.
Acuza dvs. că eu m-aş fi erijat în ipostaza de judecător e FALSĂ. A studia în arhive şi a spune că x sau y au avut angajamente de colaboratori nu-l face pe om JUDECĂTOR, ci CERCETĂTOR. Dvs. văd că nu puteţi observa această diferenţă uriaşă.
.
Despre „înţelepţii în felul lumii”. Dacă citiţi 1 Cor. 1:26 o să găsiţi următorul text: „De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi cari aţi fost chemaţi: printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.” Pavel nu spune că între corinteni nu sunt defel înţelepţi după standardele omeneşti (asta înseamnă “kata sarka, tradus de Cornilescu prin “în felul lumii”). Pavel spune că nu sunt MULŢI. Şi dacă unul sau altul sunt înţelepţi “kata sarka” (aşa cum erau şi între corinteni), o să-i scoateţi de la pomul vieţii? Cine v-a învăţat asta? În mod sigur apostolul Pavel nu! Aici iar aţi răstălmăcit Scriptura după cum v-a convenit!
.
N-am înţeles la ce fenomen faceţi referire când îi amestecaţi pe musulmani în demersul R.M. Ziceţi: „Ce este trist, este ca fenomenul atat de mediatizat, dar si condamnat de majoritatea oamenilor civilizati, trambitat de acei musulmani fanatici de al apara pe profetul lor (oare de ce nu se apara singur), a patruns si in randurile crestinilor din Romania (penticostalii)”. Argumente oloage de felul acesta nu trebuie să le pună nimeni la pământ fiindcă pică şi singure.
.
Mai ziceţi: „acest Adevar trebuie aparat cu oricate cadavre (suflete) ar cadea, de catre acesti vajnici luptatori, facand zadarnic Harul, Mila si Jertfa Rascumparatoare a Domnul nostru ISUS”. Nu ştiu ce vrei să spuneţi cu această idee încâlcită. Ce cadavre au căzut şi de unde? Cadavrele nu cad. Cei care cad sunt oamenii. Cadavrele stau mai mult pe la morgă şi prin sicrie. Vreţi să spuneţi că au căzut oameni de la credinţă citind această carte? În ce fel face această carte zadarnic Harul lui Isus? Ideea, ca să fiu sincer cu dvs, este o enormitate. Cum aţi ajuns la această concluzie?
.
Ce are a face firea pământească nesupusă cu scrierea istoriei? E păcat de moarte să faci cercetare? Unde demască Iacov asta? V-aţi prins singur în cârligul pe care l-aţi aruncat. Cu un verset mai sus (3:14), Iacov arată că înţelepciunea drăcească este cea care spune lucruri neadevărate împotriva ADEVĂRULUI. Apostolul Iacov demască şi minciuna, nu doar înţelepciunea lumii (care oricum nu înseamnă ce înţelegeţi dvs, adică „cercetare istorică”.)
.
Fie că vă place sau nu, fără filologie şi studiul Scripturii în original putem face greşeli în interpretarea Scripturii. Uneori fundamentale. Dacă aţi vorbit vreodată cu un martor al lui Iehova, veţi înţelege despre ce e vorba. Aşa că nu vă grăbiţi să-i daţi la gunoi pe „literaţi”, că au şi ei rolul lor în economia Împărăţiei.
@ Liviu Puraci. E foarte bine că aţi stat mai mult prin camera de sus. Numai că n-ar trebui să faceţi din asta un titlu de glorie. Lăsaţi mai degrabă ca cel ce vede în ascuns să vă răsplătească în ascuns. Nu insistaţi să primiţi răsplata pentru evlavia dvs. în piaţa publică.
.
Chiar asta era obiecţia mea: dacă n-aţi făcut stagiu de cercetare, să nu vorbiţi atât de apăsat, fiindcă şi apostolul Pavel ne îndeamnă să nu avem despre noi o părere mai înaltă decât se cuvine. Cred că nu răstălmăcesc Scriptura dacă spun că aplicaţia versetului trebuie să se vadă în toate aspectele vieţii. Morala: nu mă pricep la cercetare şi arhive, nu mă bag. Mă pricep un pic, mă bag un pic. Mă pricep mai mult, comentez mai mult. Şi tot aşa. Dar nu ca cei care nu se pricep deloc şi se cred experţi. Mai ales când sunt agramaţi, au logica încâlcită şi schingiuiesc limba română până, vorba dvs., încep să cadă (în depresie) sufletele cititorilor!
Domnule Emanuel Contac, parerea mea este mai puternica acum, dupa ce am schimbat cateva fraze cu Domnia Ta, decat inainte, ca ai o parere despre „sine” mai inalta decat se cuvine.
Esti un modelator de caractere – prin profesie – si nu un invatator oarecare, sincer iti spun, sunt ingrijorat de acei elevi „modelati”, de felul cum vor transmite ei mai departe modelul , permite-mi te rog o trimitere la Scriptura, 2 Timotei 3:10-11, vazut in invatatorul lor. Acei elevi deveniti pastori ai unor suflete scumpe, vor lua Scriptura in ajutorul slujirii lor, sau vor fi puternic influentati de modelul vazut in invatatorul lor?
Imi spui ca folosesc abuziv Scriptura, o fac cu placere , pentru ca este singura forma de a-mi modela caracterul meu, care de atatea ori face obrazul sufletului sa roseasca. Nu stiu multe? Nu-i nimic de disperat. Voi raspunde numai pentru cate stiu, dar vai! cate mi-au fost spuse.
Nu ma joc, si nu glumesc cu Scriptura, dimpotriva cand o citez, o fac cu multa reverenta, stiind ca ” cei ce mi-au cazut la imparteala” nu sunt ai mei, ci pentru ei a murit Domnul ISUS HRISTOS. Acesta este mesajul pe care il consider la fel de valabil de la talharul de pe cruce si pana la cel ce ultimul, astazi, a auzit Vestea cea buna a iertarii. In Biserica Domnului Isus (incepand cu Institutul de Teologie Penticostal, tracand prin orice catun neinsemnat si „pana la marginile pamantului”) nu prezentam istorie, sau orice alta forma de educatie, pentru indreptarea pacatosilor, ci le oferim iertarea prin Actul Golgotei.
Unul dintre cei mai puternici sustinatori ai cartii voastre, daca nu si un colaborator, Fr. Petru Lascau, pastor, spunea in fata unui mare numar de tineri urmatorul lucru despre aprecierea (valoarea ) unei carti care merita citita. Citez – Cand pun mana pe o carte, caut sa aflu daca are doua cruci. Crucea Domnului Isus si crucea autorului. Fiul meu ma intreaba, sarcastic, ” Cartea aceasta in afara de crucea desenata pe coperta, mai are vreuna? Fiind si el unul care lucreaza intens la mentinerea podului dintre generatii, parintilor si a copiilor lor, este adanc indurerat de influenta negativa pe care cartea o are mai ales in randurile celor tineri, ruperea acelor parghii fragile care ne mai leaga.
Voi, cei ce ati contribuit in mod deliberat, erijandu-va in ” aratatori de adevar”, la distrugerea acestor legaturi intre parinti si copii, (parintii au pacatele lor) , dar oare voi sunteti curati? Dupa toate cate le-am vazut pana acum am puternice motive de indoiala.
Ti-am raspuns doar la o intrebare, daca ai placerea dialogului cinstit, netendentios, mai putem comunica, daca nu , Dumnezeu Tatal din Ceruri sa faca sa lumineze peste noi Lumina Fetei Lui.
Livius Puraci, pastor, Biserica din San Bernardino, USA.
Nu am citit cartea inca, o voi citi, si ma voi ruga in continuare Domnului pentru cei din fruntea bisericii, oricare a-r fi el si in orice biserica voi fi.
Vreau sa ma refer la un singur aspect si la urma o mentiune si incurajare.
Cunosc un caz real, si 100% fara nume, in care pastorul din vremea veche, actualmente pastor, declara clar si raspicat de la anvonul bisericii, ca nu a colaborat cu fostul regim. Cred ca o poate face cu mina pe biblie, sau pe inima. L-am auzit nu o singura data eu personal. Dumnezeu nu l-a traznit la anvon atunci cind mintea si nici in alt loc, si nici gura proorocului nu l-a dat pe fata. Va rog sa remarcati toti care cititi aceste rinduri. Numele lui este pe lista fostilor colaboratori ai securitatii, a dat declaratii despre fratii lui.
Aspectul la care vreau sa ma refer este: Nu ma deranjeaza atit de mult ca au colaborat, Domnul ne va judeca pe toti de toate greselile noastre; insa ma deranjeaza minciuna, si chiar de la anvon. Ce incredere mai am eu in aceea persoana ca va conduce turma Domnului la pasuni verzi si ape curate, daca nu e instare sa recunoasca si sa plinga amar? Este treaba fiecaruia sa se recunoasca, pocaiasca si retraga chiar daca cu rusine. Ba inca mai spune cite o imprejurare in care nu a colaborat, poate e adevarat, desi dovezile pro arata colaborarea.
Au fost vietei pierdute, tati care familiile i-au revazut mutilati, nenorociti, sau nu ia mai vazut niciodata. Lor le datoreaza fostii colaboratorii, curaj de pocainta, si scuzele din inima. (Wurmbrand, i-a iertat pe toti, si noi putem).
La revolutie chiar si cei neevanghelici au participat si s-au jerfit pentru libertate, insa ai „nostrii” nu au curajul sa recunoasca, numeni nu-i impusca.
Domnul a reabilitat pe Petru, dupa ce s-a lepadat. Chiar pe Petru, Isus a declarat ca are sa zideasca biserica Domnului. Insa Petru a plins cu amar, s-a dezis de aceea lepadare, si s-a pocait.
Astept vremi de har, o revitalizare a bisericii, si Domnul o va face, pentru ca a ramas acelasi, ieri, azi si-n veci.
Mentiunea de la urma este despre Vasilica, prietenul meu.
Daca guvernele dupa revolutie nu au condamnat comunismul, oare si biserica trebuie sa faca la fel?. Majoritatea celor care au suferit pt. credinta si libertate intr-un fel sau altul trebuie sa o faca. Salut aceasta carte, si Domnul sa de-a putere de pocainta, remarcati ca am zis putere de pocainta. Domnul are putere de a ierta, si noi noi avem putere de a accepta intre noi pe cei ce se pocaiesc, dar pina inca fostii colaboratori traiesc in minciuna si se ascund nu e rezolvat trecutul. Nu trebuia sa se mai ridice la anvoane, dar de 21 de ani inca o fac. Deci speram ca aceasta carte sa-i ajute, chiar daca nu au facut-o de buna voie, macar ajutati, sa se pocaiasca.
Incurajarea mea este pentru fostii colaboratori, care cititi aceste rinduri.
Nu va temeti de cei ce pot ucide trupul, desi nu o vom face, nu va vom tari pe la judecatorie, TEMETI-VA de cel ce poate ucide sufletul si dati dovada ca credeti in Dumnezeu; recunoasteti-va vina si lasati pe Domnul sa va reabiliteze. El va dapoporului sau o dragoste mare pentru voi, credeti aceasta.
Daca nici acuma n-o ve-ti face cine va va ierta, ve-ti muri in minciuna si faptele va vor fi judecate. Aveti sansa de-a va impaca cu pirisul vostru pe drumul acestei vieti. Domnul sa va ajute.
Noi va cunoastem oricum, ne e mila de voi, si tot nu pricepeti?
Persoanele publice cu actiuni publice sunt analizate public. Uitati-va la Domnul Isus fata de farisei, l-a spus in spatiu public : calauze oarbe , nasabuiti, orbi- le-a descris lucrarea si viata in fata celor pe care trebuiau sa ii slujeasca. Cred ca situatia de acum este identica cu cea de atunci:
– lideri reigiosi
– o viata publica spirituala , cu multe fapte bune, nume buna, lucrare mare , respectul colegilor, societatii si a enoriasilor
– o viata privata ( personala) cu fapte reprobabile, tradare, lacomie, sete de putere si influenta etc.
Isus este acelas ieri, astazi si inveci:) -ne place sa folosim conceptul pe pozitiv cand oameni se vindeca si avem succese, dar cred ca e valabila si pe negativ, cand suntem corupti si fatarnicia ne defineste.
Domnule Joldis:
E-adevarat ca au fost informatori si „informatori”; cunosc si eu destui. Am urmarit tare multe documente publicate si am cunoscut de mic detinuti politici. Unii mi-au fost eroi; dar cel putin 2 dintrte ei au fost si, vai, informatori. Acest amestec de victima-delator, alb-negru face procesul tare greu de evaluat. Totusi e o problema majora: mingea e in tabara informatorilor. Ei, cei pe care ii cunosteam eu, ne-au povestit din suferitnele si rezistenta lor. Eram uimiti. Dar nu ne-au spus nimic din infringerile lor. Era o imagine corecta? Altii au scris si carti descriindu-si lupta cu Secu, uitind sa spuna ca pt o perioada au fost informatori. Ciudata amnezie. Cartile/povestile lor amintesc de calauzirea Domnului; nimic despre tainuita infringere. Cazul lui NP, atit de mediatizat, e el insusi un amestec de curaj si delatiune. Ce i-a impiedicat sa prezinte din proprie initiativa cum au fost recrutati? Au fost amenintati, batuti? Fostul meu pastor a fost prins pe cind raspindea vestea buna. Pina atunci a fost foarte curajos. L-au amenitat cu inchisoarea; nu ne-a spus nimic. Era om tinar; s-a speriat si a accepata „angajamentul”. Pot s-o faca si acum. N-am ajuns inca la cartea lui Vasilica. Stiu insa ca ceea ce ii lipseste este marturia celui in cauza. Dar mingea e in curtea lor. Duhul Sfint este Duhul Adevarului. Ei nu pot spune „nu-i adevarat”. Adica ce nu-i adevarat? Ca-i cheama Popescu Ion, fiul si si a lui…, nsacut in…, la data de, si ma angajeza ca in mod disciplinat, dupa cum am fost instruit… etc… E trist, dureros. Dar nu se poate nega. Da, se pot ascunde dupa numele conspirativ, ca d-aia era conspirativ. Gradele de vinovatie sunt diferite, asa dupa cum spuneti si dvs… Si-s de-acord ca au fost si dizidenti cu motive nesfinte: de ex. obtinerea aprobarii de emigrare.
Fara voia lui Dumnezeu nu se ajungea la darea lucrurilor ascunse pe fata. Iar lucrurile au fost ascunse nu doar de Securitate, ci si de fratii nostri.
se intampla deseori mai ales in zilele astea de pe urma ca tinerii din biserica, si nu numai tinerii, sa se compromita in fel de fel de pacate, dupa care, vazand exemplu altora de felul cum au fost judecati de catre Biserica si de Dzeu sa isi doreasca sa se pocaiasca real. credeti ca faptele lor ar trebui sa fie marturisite la intreaga biseric, sau e de ajuns sa se marturiseasca unui duhovnic(consilier) si binenteles lui Dzeu?
Am mai abordat acest subiect pe blog. Toți păcătuim. Toți trebuie să ne mărturisim păcatele, iar atunci când există posibilitatea de a îndrepta ceva, trebuie să ne cerem iertare de la cei cărora le-am făcut rău, să restituim sau să reparăm ceea ce am stricat (acolo unde este posibil).
Când păcatul a fost îndreptat împotriva Bisericii, când este documentat și el apare în multe documente, răsfirate prin dosarele celor turnați, nu există altă cale decât ca să fie mărturisit Bisericii. De cine este reprezentată Biserica în acest proces este o altă discuție, mult mai complexă.
Aici este o problema importanta – ce implicatii ar putea avea un astfel de demers in viata Bisericii, in sensul protejarii omului? Explic mai jos.
Inca nu v-am citit cartea, deci veti intelege de ce unele nedumeriri si veti avea (va rog) rabdarea sa-mi raspundeti.
1. E posibil ca unii din cei mentionati in carte sa se fi pocait si sa nu mai fie nevoie de o atare deconspirare?
2. Va impune aceasta carte o reactie nedorita in sensul de a estompa recunoasterea pacatelor in Adunari?
3. Va conduce acest demers la o atitudine care sa promoveze ascunderea lucrurilor, mai degraba decat descoperirea lor?
Multumesc.
Dragul meu, iată răspunsul meu la cele 3 întrebări:
1. Să luăm un exemplu. X a fost un mare informator. El s-a pocăit și se consideră iertat. S-a mărturisit fratelui Y. După o vreme tu mergi să îți vezi dosarul la CNSAS și descoperi că motivul pentru care ai luat acea bătaie la Securitate și ți s-au confiscat bibliile este X! Dar X slujește în continuare în biserică și nu a fost verificat, nu s-a analizat cazul lui. Doar s-a mărturisit și se consideră iertat. Iată că lucrurile sunt foarte complexe. Fără o comisie care să analizeze fiecare caz în parte, pe baza propriei declarații și a dosarelor personale verificate, nu există eliberare de păcatul vânzării de frați.
2. Răspunsul nu îl cunosc și nu depinde de mine.
3. Să sperăm că nu. Oricum, Isus ne-a învățat că ascunderea lucrurilor este doar o chestiune de durată. Cândva se va striga de pe acoperișul caselor ceea ce s-a spus la întuneric.
Vasilica, nu i-ai chemat si pe liderii Cultului Penticostal la lansarea cartii? Avand in vedere faptul ca la eveniment va fi prezenta presa si televiziunea, cred ca ar fi o ocazie extraordinara ca reprezentantii nostri sa recunoasca si sa-si asume public trecutul. Mai mult, ar putea scoate in lumina si lucrurile bune care s-au petrecut in istoria noastra. Curajul lor ar fi de laudat, iar exemplul lor de urmat si de catre celelalte culte din Romania. Am arata tuturor ca „pocaitii” se stiu pocai si in felul acesta. Apoi, cred ca am creste mult si ca imagine publica, lucru atat de important pentru unii care incearca sa faca imagine ascunzand intregul adevar.
Vai, Oly, ce asteptari ai! Eu am vazut multe minuni, dar nu am vazut minunea ca omul mandru sa recunoasca ca a gresit din proprie initiativa. O sa-i vezi tu pe unii asumandu-si trecutul securist cand o fi Vadim Tudor presedintele Romaniei.
Sanatate si virtute…..
Laurentiu, in fazta dovezilor pana si presedintele Basescu a trebuit sa condamne comunismul! Daca reprezentantii nostri sunt mai curati decat presedintele nostru, nu ar trebui oare sa procedeze la fel? Nu trebuie ca toti sa fi fost colaboratori; trebuie doar ca ei sa se indentifice cu intreaga noastra istorie si sa faca o un gest public de reparare a greselilor. Ce mangaiere ar fi gestul lor pt. cei care au suferit din cauza turnatorilor! Cu incurajare la cainta ar fi pt. fratii franti de sistemul comunist! Ce exemplu de curaj si de pocainta publica ar fi pt. credinciosii penticostali, dar si pt. intreaga natiune!
Eu inca mai am speranta.
Oly nu deaia îmi ești frate in Christos, ptr ca spui adevarul, si ca vrem sa cunostem adevarul, într-o poate sperantele tale a mele o sa se implineasca, si eu mai sper sa vad minunea.
Lucian draga,
Sa nu uitam ca Domnul Basescu a facut-o la presiunea vestului. Bravo lui ca a avut curajul.
Daca guvernul nu i-a obligat sa recunoasca public, sa o faca macar la presiunea cartii, nici o problema, dar sa o faca.
Avem un singur exemplu biblic cu urmare negativa: Iuda, in loc sa se recunoasca si sa fie reabilitat ca noul trezorier general al uniunii primelor biserici, s-a spinzurat, ratind sansa mintuirii lui.
restul exemplelor sunt cu reultate pozitive, Isus iarta, defapt penru asta a venit, sa reabiliteze relatia noastra cu Tatal.
Har si pace
Vadim are sansa sa ajunga presedinte dar astia nu vor recunoaste si daca la arati dosarele. Domnu sa-i ajute sa recunoasca.
Tocmai am terminat de citit cartea, si marturisesc ca este mai buna decat m-am asteptat. Felicitari autorului pt. munca depusa. Urmarind postarile de pe blog si comentariile, ma supara obiceiul pocaitilor de a vorbi inainte de a asculta, motiv pentru care exista asa de multe comentarii dusmanoase. Scopul cartii nu este acela de a lovi pe cineva, ci dorinta de a cunoaste adevarul ( care oricum va iesi la iveala). Am observat chiar ca autorul este deosebit de sensibil, incercand sa fie cat mai bland cu persoane si fapte care nu merita, dovedid prin asta ca este un om credincios, cu teama de Dumnezeu si iubire de frati, chiar daca trebuie sa spuna lucruri dureroase. Consider ca cei care apar in carte sau cei apropiati lor, trebuie sa multumeasca Domnului ca dezvaluirile au venit in felul acesta, pt. ca se putea mult mai rau. Sa dam slava Domnului ca a gasit persoana potrivita, care a stiut sa prezinte lucrurile in felul cel mai potrivit. Este deosebit de frumos ultimul capitol al cartii. Punand intrebarea cruciala „Qou vadis”, cartea RM, dovedeste ca nu are ca scop deconspirarea, ci ca Biserica Penticostala din Romania sa faca eforturi de a iesi din fagasul pe care a fost pusa de sistemul comunist, si sa intre pe calea lasata de Domnul Iisus Hristos in Evanghelie. Sa nu ne mai legam de forme mostenite, ci sa cautam principii care sa dea viata. Doamne ajuta!
Dragă Nicu,
Mulțumesc pentru aprecieri.
Nu am avut intentia sa va laud, ci sa-i indemn pe unii sa asculte (sa citesca) inainte de a vorbi. Dar si aprecierile sunt sincere si „cu placere!”
Carte e foarte buna nu numai din punct de descoperire a celor informatori ,dar am aflat si de istoria zis „cult penticostal” cea ce pentru mine este impropriu spus . Asta tot securitatea a inventato pentruca la Biserica ortodoxa nu ia spus cultul ortodox .Pe noi nea categorisit ca si „cult” nu biserica . (Cult pentru mine inseamna ,’extreme religious sect ‘.Ceva ce practicau pagani .Asa ca am aflat multe despre Biserica Penticostala Romana de la nasterea ei ,si e un lucru de laudat din toate privintele, Vasilica scrie cit mai multe carti de acest fel. Am fost printre primi care am ajuns in posesia ei .Doamne ajuta-ne sa ne pocaim
Ptr. Gregg. Cuvântul „cult” nu are acelaşi sens în română şi în engleză. În engleză are conotaţie negativă (=sectă). În Română are conotaţie neutră şi se foloseşte cu referire la TOATE cultele. În România există „18 culte legal recunoscute” (inclusiv Biserica Ortodoxă). Între ele e şi „cultul mozaic” şi „cultul musulman”. Există o sumedenie de cuvinte în engleză care, deşi seamănă cu cele din romnână, nu înseamnă acelaşi lucru.
Sunt din ce in ce mai intrigat de cursul discutiilor si argumentelor legate de „Rascumpararea memoriei”. Sunt unul dintre cei care si-au exprimat inainte de lansarea acestei carti rezervele cu privire la impactul real si imediat al acestei lucrari. Sunt inca multe intrebari si date carora nu le-a sosit timpul, insa un lucru este cert: ca suntem sau nu de acord cu aparitia cartii, ea a aparut! Imi este foarte clar ca Fratele Vasilica Croitor a fost constient de reactiile impartite ale fratietatii. Dar ACUM nu mai este vorba despre el. ACUM trebuie sa ne confruntam cu REALITATILE vremurilor de trista amintire. Recunosc faptul ca desi sunt credincios penticostal de cand ma stiu (Da, am avut momentul intalnirii mele cu Domnul!) si pastor penticostal de 23 de ani, am fost profund zdruncinat de dezvaluirile din carte. Imaginatia mea de adolescent si tanar nu mi-a permis sa merg atat de departe cu banuielile (desi intelegeam ca e ceva putred acolo) cat de departe au mers liderii nostri cu tradarea! Iata reactia mea la toate acestea:
1. Imi pare rau ca oamenii care s-au erijat in pastorii nostri sufletesti, nu au avut puterea de a marturisi, de a se pocai si de a se lepada de acest trecut tenebros, fara a fi nevoie de 20 ani (si, cei ce mai sunt in viata, nici macar acum) si de aparitia unei carti! Asta pentru ca mai intai nu au avut puterea sa se impotriveasca ispitei!
2. Am tablourile acestor lideri afisate pe peretele din fata biroului meu pastoral (inca, dar nu pentru mult timp, doar pana fac rost de o scara). I-am respectat si am asociat trecutul miscarii penticostale cu ei. Ce greseala, si ma pocaiesc de ea! Trecutul nostru se leaga de Domnul Isus Hristos, de Calvar si de Cincizecime!
3. Simt nevoia unui nou inceput!
Ma voi lepada de nostalgiile si imaginatiile mele copilaresti si voi invata cateva lectii URIASE pentru viata mea: a) Niciun sistem omenesc nu este durabil. Mai curand sau mai tarziu el va cadea! Daca te asociezi cu el, vei cadea cu el: Stimati pastori, sa ne lepadam de politica! b) Niciun sistem omenesc nu este favorabil Bisericii decat temporar, interesat si conditionat: mai devreme sau mai tarziu el va deveni ostil unei biserici fidele Domnului ei! Apostolii nostri (adevarati!)au ajuns in fata autoritatilor DOAR in lanturi! c) Niciun lucru ascuns nu va putea fi ingropat pentru totdeauna. Mai devreme sau mai tarziu va iesi la iveala: poarta-te ca si cand te vede toata lumea! d) Nici o scuza nu poate absolvi pacatul vanzarii de frati si ingenuncherii in fata dusmanilor bisericii: lui Iuda nu i-a reusit nici macar strategia „lepadarii” de actul vanzarii!
Daca invatam aceste „lectii” suntem toti castigati. Daca incepem sa scuzam si sa aparam ceea ce nu poate fi nici scuzat si nici aparat este una din trei:
– ori suntem cu musca pe caciula
– ori suntem naivi
– ori suntem dezinformati
Cat priveste cel ce a scris cartea (PE CARE AM CITIT-O, SI NU AM GASIT NICI MACAR O FARAMA DE VITRIOL PERSONAL), un lucru este clar: timpul nu se intoarce, ce este scris este scris, iar constiinta lui este a lui! Sa-l lasam in pace cu responsabilitatea pe care si-a asumat-o, iar noi sa ne vedem de ale noastre, CU LECTIILE INVATATE TEMEINIC!
Absolut, eu nu asociez aceasta carte cu nici-o alta agenda, si pe undeva, nu cred ca, comunistii au introdus in Biserica Penticostala imnuri „minore” si „cantari de jale” (Harfa Penticostala „GEME” de traduceri triumfaliste din repertoriul american!). Aceste cantari ale durerii sunt „EMANATIA” Bisericii prigonite si a poetilor si compozitorilor „dizidenti”. Ba din contra, eu cred ca aceste Imnuri de jale ii enervau pe comunisti la culme! Ele ii demascau in toata uratenia si monstruozitatea lor de prigonitori! Dar acesta este un alt argument pentru o alta zi!
Deocamdata Istoria ne priveste in fata si (unii dintre noi) nu aratam prea bine!
Cu respect,
Cristian Ionescu
Nu stiu citi din Romania sau chiar din USA realizeaza ca majoritatea care sunt impotriva aparitziei cartzii nu o fac pentru ca sunt impotriva adevarului, ci pentru ca pentru noi cei de aici care traim intr-o societate libera si democrata, am pus in spate era comunista demult iar subiectele de ‘suspans’ in ce priveste comunisti/securitsi sunt expirate. Din nefericire cei din RO nu au reusit sa inchida capitolul…inca e ultima carte care se joaca in jocurile politice si de ce sa nu recunoastem si in cel spiritual. Problema care o am eu cu cartea e ca nu reflecta ‘istoria bisericii in timpul comunismului’. Daca v-as scrie biografia (un mic istoric personal) si v-as enumera numai cazurile in care atzi esuat dint-un motiv sau altul as fi eu obiectiva (cu exemple de scrisori scrise, inregistrari, etc.)? Nu! Oare cine va lua cartea si o va citi si nu il cunoaste pe Dumnezeu in mod personal va putea sa spuna: „Ce Dumnezeu puternic au acesti crestini?” Va intreb pe dumneavoastra: Unde a fost Dumnezeu cind turnatorii (enumerati in carte) i-au turnat pe credinciosi? De ce nu i-a trasnit pe loc? Cite persoane mentionate in carte si-au dat consimtamintul ca numele lor sa apara (in afara de informatori) sau sa li se faca cunoscut dosarul intr-o carte de ‘ancheta’? Aici o asemenea actiune e pedepsita de lege chiar daca reflecta adevarul…ca sa fie publicata numele trebuie sa fie ‘fictive’. Noi aici ne bucuram de protectie a informatiilor private. In Romania e foarte vizibil ca nu.
@ Simona B. Cu greu găsesc cuvinte pentru a-mi exprima imensa stupoare la cele scrise de dvs. Încerc să-mi imaginez cum ar fi sunat aceste cuvinte în gura fr. Richard Wurmbrand, după plecarea lui din România: „Noi, cei de aici, care ne-am pus la adăpost într-o societate liberă şi democrată, am pus în spate era comunistă şi considerăm preocuparea faţă de cei prigoniţi din ţările comuniste e o chestie expirată, care nu mai merită nicio atenţie. Îi mulţumim Domnului că ne-a scos din iadul comunist şi ne-a fericit cu raiul capitalist. Suntem atât de autosuficienţi, încât considerăm încheiat capitolul comunist. Sigur, nu contează prea mult că vechile reflexe comuniste nu vor dispărea decât prin extincţia biologică a celor care s-au format în epoca respectivă. Noi considerăm că odată cu dec. 1989, vorba lui Teodor Brateş (la TVR) „securiştii au fost daţi afară de popor” şi că ţara s-a metamorfozat aşa cum se metamorfozează castelul frumoasei din pădurea adormită, când prinţul o trezeşte din somn cu un sărut.”
.
Întrebarea dvs. „Unde era Dumnezeu când turnătorii i-au turnat pe credincioşi” trădează o uriaşă simplicitas. La astfel de întrebări nu se poate răspunde decât clasic: „Era tot acolo unde era şi când Fiul lui era întins pe cruce, scuipat şi batjocorit”. Dar ce treabă are una cu alta? R.M. este un demers istoriografic. Dacă vreţi o teologie, o teodicee, o justificare a lui Dumnezeu, cereţi asta de la o carte de teologie. De ce n-a intervenit Dumnezeu cum aţi fi vrut dvs. e o întrebare pe care să i-o adresaţi direct lui Dumnezeu. Autorului în niciun caz, pentru că nu el e „vinovat” că unii credincioşi s-au comportat aşa cum ne spun documentele istorice. Până una alta, noi avem datoria de a scrie istorie. Cartea nu e „de achetă”, este „de istorie”. Ce lege americană pedepseşte menţionarea unei persoane într-o carte de istorie? Daţi-mi şi mie referinţa la titlul legii. Mi se pare că vorbiţi cam fără temei.
.
Acolo (în SUA) dvs. vă bucuraţi de protecţia informaţiilor private fiindcă trăiţi într-un stat cu valori democratice. Când afirmaţia asta vine de la dvs. e un semn de cinism. Să trăieşti într-o ţară democratică şi să condamni pe cei care continuă „procesul comunismului” e cât se poate de ipocrit. De asta aţi plecat din România? Că nu vi se asigura „protecţia datelor private”?
Multumim pentru acest mesaj. Sper ca tot mai multi pastori si formatori de opinie sa adopte acest gen de gandire logica atat de necesar in reformarea miscarii evanghelice. Domnul sa va ajute in „noul inceput”!
Pt. claritate: Aprecierea mea era legata de mesajul fratelui Cristi.
Frate Cristian,
Sunteți unul dintre puținii lideri spirituali care au perceput mesajul de ansamblu al cărții fără a-l reduce la chestiunea deconspirării.
Punctele pe care le-ați enumerat în mesajul dumneavoastră pot constitui un bun început spre redresarea spirituală, morală și instituțională a Bisericii.
Dumnezeu să ne lumineze pe toți să înțelegem ce vremuri trăim.
Frate Vasilica,
Apreciez comentariul generos pe care mi l-ati adresat.
Sunt convins ca impactul „rascumpararii memoriei” va fi discutat multa vreme. Un lucru este cert: cartea a fost scrisa intr-un stil atat de echilibrat si profesional incat nu o pot evalua decat ca un document istoric. Desi n-as fi dorit sa stiu toate aceste lucruri, ignoranta si naivitatea sunt cu mult mai periculoase. A venit momentul „cernerii” si al marilor examene. Daca primii ucenici au trecut prin aceasta, trebuie sa trecem si noi. Si daca Domnul Isus s-a rugat sa „nu se piarda credinta” lor, aceeasi rugaciune sa o facem si noi!
Multa binecuvantare!
Cu deosebita apreciere,
Cristian Ionescu
Ce noutati ne aduce DECLARATIA pastorului Nicky Pop data astazi August /31 /2010 la RTN Chicago „Fata in fata” ?
Nimic esential care ar putea linisti spiritele oamenilor de buna credinta.
Sint indignat de faptul ca fratele Nicky Pop cauta mai multa intelegere in alta parte in ce privesc dezvaluiril din cartea RM,in loc sa stea” FATA IN FATA” cu propria lui Biserica,pe care o pastoreste de peste 32 ani..
Fratele Nicky P. a declarat ca s-au facut presiuni asupra lui de catre Securitate ca sa fie recrutat pentru a da informatii despre”FOARTE MULTE PERSOANE”.
In opinia mea, Fr.Nicky vorbeste despre perioada cind a fost incepator ca INFORMATOR.Ma intreb- cum de a prezentat asa o incredere de mare de la inceput pentru Securitate, astfel incit sa fie informator intr-o filiera vasta , fara a avea experienta de TURNATOR.
Fr.Nicky declara”Pur si simplu am confirmat intilnirile cu persoanele presente despre care securitatea stia ca au fost prezenti la intilnirile noastre secrete.” Opinia mea este ca daca Securitatea stia de intilnirile secrete ale fratilor,de ce mai aveau nevoie de confirmarea fr.Nicky? Ce confirma, ce CIRIPEA fr.Nicky? Se pare ca era CONTRAINFORMATOR.
Intilnirile erau secrete si totusi Fr.Nicky le-a divulgat ca si IUDA care le daduse semnul(Matei 26:48) iar el le-a dat consemnul.(Oare atunci folosea numele conspirativ de PICU EMIL sau POPESCU?)
Potrivit declaratiei sale, a fost exmatriculat din liceu din cauza credintei.Cum de totusi a reusit performanta sa absolve o Facultate,fiind exmatriculat din liceu si apoi a primit postul de INSPECTOR in Industria Alimentara?
Sintem considerati prea naivi sa credem ca fratele Nicky a fost persecutat religios si apoi avansat.Cred ca se intelege cit de usor se putea avansa in epoca comunista daca acceptai sa fii INFORMATOR – TURNATOR.
Fr.Nicky declara ca si- a informat prietenii din Anglia,Germania,Olanda,Suedia si Radio Europa Libera ca a fost prigonit, dat afara din serviciu si nu are cu ce trai. Totusi cum de nu a avut nici o repercursiune ca urmare a relatiilor lui cu strainatatea? Ca drept „recompensa” i s-a dat pasaport de turist la alegere Germania sau USA.
In 1978 a emigrat in USA,neinsotit de familie.La numai 2 ani,in anul 1980 vine in vizita in tara si gasim nota Col.Avram Mihut(11 sept.1980) in care fr.Nicky a dat din nou informatii despre persoanele cu care s-a intilnit.( RM-SLUGA LA DOI STAPINI).
Daca in tara a colaborat de frica sau numai pentru subzistenta i s-ar acorda circumstante atenuante.Dupa ce a parasit tara,de ce a facut-o? Poate ca salariul pe care il primea aici era foarte mic(2.45$/ora).
Consider ca sint destule probe impotriva pastorului Nicky ca sa fie ELIBERAT din functia de SENIOR PASTOR.
Comitetul Bisericii ar trebui sa trateze foarte serious cazul pastorului NickyP. si sa nu imbratiseze deviza pe care unii o au pina in present ” NOI SLUJIM NOI NU GINDIM.”Nu pareti spirituali daca nu actionati in spiritul adevarului si al dreptatii .Sinteti etichetati ca fiind SARACI CU DUHUL.
Ma adresez in mod special fr.secretar Daniel C.. care tine cheile Imparatiei fr.Nicky sa dea curs actiunilor de lamurire a cazului si sa nu incerce musamalizarea situatiei.
IT IS TO LATE TO HIDE THE FACTS.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti.Avem nevoie de multa pocainta.Judecata nu este a noastra dar totusi vrem sa ne cunoastem istoria pentru a aprecia pe cei care si-au dus credinta pina la capat chiar cu riscul anilor grei de inchisoare si a ierta pe cei ce s-au lepadat de Mintuitorul.
Aggression’s anger and hate is contagious
Overwhelming the hearts and souls of all who live it.
Such feelings produce strife, impurity fear and wickedness
Unless we turn to God’s wisdom, surrender and submit.
Consider the last time you experienced anger
Did you manage your rage and respond to God’s goal?
Or did you harbor visions of hate and reprisal
And allow the passion of the moment to consume your soul?
Confess your wrongdoings that God already knows
And pray that He will lead you from your blunder.
People like flowers survive by Devine intervention
Nourished by God’s radiance, rain and thunder.
Recall God’s blessings and celebrate your life
For there are always those who wish they were you.
God loves us, understands us and forgives us
As we heed to His will we comply and renew.
Cu tot respectul ptr fr.pastor Cristi Ionescu, si as dori sa adaug eu;
este un adevăr crud in care am privit in biserica care mi-a dat atâta speranța si atâta viața cum nu am crezut si nu am cunoscut niciodată, ca oameni sunt oameni si cei mai inaintati in viața se uita cu Nostalgie la trecut si la clipele care le-au trăit eu atunci pe vremea comunismului, si atunci când auzeam de „ei” cei care au fost „viteji”in lupta cu dusmanul politic, comunismul si teoriile si ideologiile comuniste, i-am privit cu respect, i-am iubit si ii iubesc, pe acești fruntasi ai credintei apostolice cei care au reușit cumva sa supravietuiasca întrun fel sau altul.
Durerea care mi-a strapuns inima este, ca uni au fost eroi ai credinteii cu adevărat, iar alți au avut doar o Masca, asa cum spunea fr.Viorel Candreanu într-o predica”masca masca buna iesti”,asa au avut-o mulți din lideri spirituali, îmi spunea o sora mai ceva in urma asa” sa privim la inaintasi noștri si sa luam exemplu de la ei….” si eu i-am răspuns: eu va zic sa nu privim la ei ca ei într-un fel sau altul își au meritul lor in istorie si in ochii Domnului, noi trebuie sa privim numai la Christos Domnul nostru si numai de la El sa luam exemplu, crede-ți ca ia plăcut răspunsul.
Biserica CrestinBapticostaladupaEvangheliedeZiuaASaptea trebuie sa se întoarcă la Domnul Christos oricine ar zice orice bun sau rău, greșit sau drept, dacă vede prin ochii Domnului Christos cartea aceasta fără sa judece de ce a fost scrisă,vede bine, si dacă o mai si citește înainte sa facă vreun comentariu pe tema aceste cărți vede cu adevărat si mai bine, pentru ca printre noi sunt ORBI din naștere( spirituala) si nu vor vedea bine niciodată dacă Christos nu o sa le deschidă ochii El ,cu adevărat sa vadă, si sunt ORBI care orice le-ai face ca sa vadă si orice le-ai da ca sa vadă si ori cât te-ai ruga ca ei sa vadă BINE, nu vor nici in ruptul capului sa primească „vindecare”, poate e bine ptr ei sa rămână asa orbi, dar dacă este „orb”, sa nu îl judece pe cel care vede bine, ca de ce vede ASA de „bine”, ce se crede mai destept.
Știu ca for fi „judecători”, sau critici care o sa mă judece ptr ce am scris, dar ce sa fac dacă vad BINE, 20/20, asa mi-a zis doctorul ca am, si nu mi-aplacut sa rămân orb si m-am bagat in tot felul de episoade din viața sa caut CUNOSC ADEVARUL, VREAU SA FIU LIBER”caută-ți adevarul si adevarul va va face slobozi”, Ioan 8:32 , si mă rog acum ca aproapele meu al tau sa implineasca ce zice in Zaharia 8:16, Efeseni 4:25 si ptr fr Vasilica Croitorul am un singur verset din Biblie de zis,cât si ptr cartea RM versetul este: Galateni 4:16
Noapte buna Biserica Penticostala si buna dimineața Duhule Sfânt
Pingback: Cristian Ionescu despre “Răscumpărarea memoriei” « România Evanghelică
as dorii ca sa cumpar cartea din BRASOV sau poate on line cum trebuie sa procedez pt ca nu am prea mult timp de stat pe net
iti multumesc frumos si astept raspuns
DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE SI SA TE INTAREASCA PE TINE SI FAMILIA TA CA AVETI MARE NEVOIE ACUM SI SA BINECUVINTEZE LUCRAREA PE CARE O FACI PENTRU CA E FOARTE IMPORTANTA PENTRU TOTI CRESTINII IIINDIFERENT DIN CE DENOMINATIUNE FAC PARTE
MA ROG PENTRU TINE SI FAMILIA TA DUMNEZEU SA FIE CU VOI
DANA DROB
Folosiţi datele de contact ale editurii: Mobil: 0744 623909 de pe pagina de internet http://www.succeed.ro/contact/
Comandati cartea la http://www.succeed.ro
Putem spune ca acum se inplinesc Scripturile care zic „ceea ce este tinut in mare taina se va striga de pe acoperisul caselor”. Multi considera poate ca ”numai asa s-a putut” in acele vremi triste, oare cei din vremea lui Ilie (7000 de barbati) nu au avut de suferit din partea sistemului?! Si totusi nu si-au plecat genunchii in fata zeilor! Iar cei care prolifereaza amenintari sa nu se trezeasca luptand impotriva lui Dumnezeu.
Cat de greu poate fi sa dai deliberat cu piciorul intr-un ”tepus”.
Doamne ajuta! Doamne da izbanda! (Ps.118.25)
Stimatii mei,
Am citit si eu, comentariile legate de aparitia cartii „Rascumpararea
memoriei”. Vreau s-o citesc si eu dar pana atunci, imi permit sa imi exprim
si eu cateva ganduri pe marginea comentariilor facute in contextul situatiei:
1) Daca autorul cartii a dorit ca aceasta carte sa reprezinte un punct de
referinta istoric, al Cultului Penticostal in perioada comunista, de ce se incearca
sa i se dea o alta conotatie?
Cand e vorba de ” istorie ” vorbim de un trecut bazat pe evenimente si fapte.
Bazat pe marturii, dovezi si oameni. Un adevar istoric exista doar atunci cand
il putem documenta cu date si dovezi. Istoria nu o putem ignora, daca nu vrem
s-o acceptam asa cum este, riscam atunci ca intentionat sau neintentionat,
sa o distorsionam prin subiectivismul nostru.
2) Nu cred ca autorul a vrut sa arate cu degetul pentru condamnare.
Condamnarea si-o dau ei insisi, cei care, indiferent cine sunt ei, si-au permis
sa faca ” negot ” cu vietile fratilor lor. Stigmatizarea si dezaprobiul public, si
le-au facut ei insisi, cand au acceptat tradarea si duplicitatea.
” Mirosuri urate si mirosuri placute ” sa ma exprim in contextul unui
comentariu facut de un autor anonim, le gasim oriunde pe paginile Sfintelor
Scripturi. Autorii Bibliei, n-au cautat nicidecum sa dea o aura mistica
personajelor ei, ci le-au prezentat de fiecare data, cu calitatile dar si defectele
lor. Probabil prin creerea acestei situatii inconfortabile, se va ivi ocazia de data
aceasta, sa se faca putina ordine prin „recuzita ” din debara.
3) Mi-ar placea ca cei care isi exprima divagatiile si comentariile unele
pline de emfaza, sa se semneze cu numele real si sa nu mai apara incognito
sau sub pseudonime religioase. S-ar putea sa dea impresia, ca ascund si ei ceva
in sufletul lor.
LIVIU CICEU
SEATTLE – 9/1/2010
Liviu, inca nu te-ai convins ca sunt multi din categoria celor care ar vrea ca istoria sa contina numai lucruri frumoase? Si daca tot trebuie scrise si aratate si lucrurile mai putin frumoase, asta sa se faca peste sute de ani, cand cei in cauza vor fi de mult plecati din lumea asta.
Cat despre cei care sunt tari in comentarii fara sa-si asume responsabilitatea semnarii cu numele real pe blog, asta spune ceva despre caracter. No more comments.
Sunt perfect de accord cu tine Vasile legat de trecutul dubios de fericit al istoriei noastre..dar lipsa mentionarii adevaratului numele de pe blog nu se refera la lipsa de caracter ci mai degraba la o stare sau situatie anume. Parca asa se puneau pe vremuri numele in Biblie nu? In fine sunt si motive ascunse insa „digital space” se poate confunda cu „mistic space”. Sa fii iubit
Pingback: Cartea “Răscumpărarea Memoriei – Cultul Penticostal în perioada comunistă” este disponibilă începând de azi « Clujul Evanghelic
ANEXA 2 – cazul COLCEA
Am citit toată cartea RM și fiindcă m-am găsit în ANEXA 2, vreau să fac cunoscută VINA fratelui IONEL COCIUBA . Înainte de plecarea mea din țară în 1978, am colaborat cu el în ce privește distribuirea BIBLIILOR RUSEȘTI.
Fratele Ionel ( a trecut la Domnul anul trecut în Detroit ) avea pe vremea aceia 10 sau 11 copii, bolnav de picioare dar vorbea fluent Germana,motiv pentru care Bibliile din occident ,veneau la el ,măcar că locuia într-un apartament.Securitatea a aflat de această filieră și l-a chemat la anchetă.Menționez că a rămas in memoria mea ca o STEA care nu s-a stins. Cred că e cea mai sfântă ființă ,cu care eu am avut vreodată tangență.Cred că majoritate fraților din București îl cunosc.
Pentru că Dumnezeu pe mine m-a ajutat să ies din țară și findcă știa că împotriva lui a început Furtuna grozavă din partea securității, i-am dat un telefon de aici din Californi. Am vorbit cu el NUMAI PENTRU CA SĂ AUDĂ SECURITATEA CĂ-CI știam că convorbire e ascultată.L-am încurajat să nu se teamă de ei,că-ci noi sântem aici și vom protesta și vom da pe față tot ce face securitatea. Planul nostru a lucrat, el și familia au venit la mine și dupa o perioadă de timp , s-au mutat în Detroit,unde este și în prezent familia dânsului. Lucrarea securității însă , nu s-a încheiat. Așa după cum se vede în documentul ANEXA 2, LA PUNCTUL 3, trebuia să fim NEUTRALIZAȚI. În vara anului 1989 a venit aici o persoană cu familie cu tot,pe care eu i-am sponsorizat ȘI el era trimis de securitate.După ce le-am rezolvat toate actele ,a venit la mine în casă,sotia mea find prezentă,și ne-a spus că–-EL A VENIT TRMIS DE SECURITATE ȘI PE URMA MEA VA PRIMI OMARE SUMĂ DE BANI,ȘI SĂ ȘTI CĂ MĂ VA OMORÂ , CA-CI PENTRU ACEASTA A FOST TRIMIS––. Adevărul este că sânt în viață și îi mulțumesc Domnului că m-a ocrotit.Pentru că eu sânt încă în viață,am decis să vorbesc,sânt martor viu.
Tot cu acest prilej vreau să spun cătot prin aceiași persoană prin care a fost arătată vedenia aceia cu berbecele,a fost arătată o vedenie în casa mea,cu privire la lucrare aceasta… a fost arătată o schelă veche care începe să se prabușească din cauza că prin fața ei a început să curgă un râu alb.Cred că această vedenie este de la sine tălmăcită.
Un al treilea punct pe care doresc să îl mentionez,este faptul FOARTE MULȚUMITOR CĂ FRATELE CRISTI IONESCU A ÎNȚELES EXACT CE TREBUIA DIN CARTE RĂSCUMPĂRAREA MEMORIEI–- ADEVĂRUL –-
Probabil , frate Cristi , va fi un nou început și în UNIUNE.
Frate Vasilică,îți datorăm mult pentrucă a ieșit în sfâșit, la lumină ADEVĂRUL
FII TARE–- DOMNUL SĂ FIE CU VOI TOȚI AMIN
Va salut din nou !
Am citit cartea ” Rascumparare memoriei ” as putea zice pe nerasuflate.
Am fost tentat din primul moment ce am luat-o in mana, sa caut pagina cu
„denuntatorii” (curiozitatea era prea mare), dar nu am facut-o. M-am
stapanit. Asa ca am inceput cu „Referinte critice” asa cum era normal.
Citind, am plans de tristete si raceala adevarului crud mi-a umplut inima.
Un adevar cutremurator a fost descatusat, ( e adevarat, in ultimul ceas)
din chingile minciunii si falsitatii. Nasterea Cultului Penticostal a fost
asistata de odiosul sistem de eradicare numit „Secutitate” care de fapt i-a
taiat atunci si „cordonul ombilical ” sau sursa de viata si de spiritualitate
venita de la Dumnezeu.
N-as fi putut crede niciodata ca, fratii si pastorii nostri, care trebuiau
sa conduca „turma” la locuri de odihna duhovniceasca, in mod voluntar si
cu buna stiinta, au lasat ca „rodul suferintelor” Domnului Isus Hristos, sa
fie adapata din cupa plina de pelin al tiranului comunist.
Istoria nu mai poate fi refacuta dar nu trebuie nici repetata.
Oricum frate Vasilica, fara nici o rezerva si cu gandul cel mai curat, te
felicit, dorind ca binecuvantarea lui Dumnezeu, sa-ti fie rasplata ta si a
celor care te-au ajutat ca aceste realitati sa iasa la lumina.
Cu toata consideratia si caldura sufleteasca
LIVIU CICEU
SEATTLE
preluat de pe : „blidul cu linte”
SÂMBĂTĂ, 4 SEPTEMBRIE 2010
MEMORIA…care nu se vrea RĂSCUMPĂRATĂ!
Interesant modul în care Dumnezeu a ales să funcţioneze memoria umană – lucruri pe care nu vrem să le uităm se uită şi lucruri care am vrea să dispară pentru totdeauna, se întorc din când în când şi ne dau peste cap…
Biserica lui Dumnezeu, mă voi referi strict acum doar la cea penticostală, în spaţiul mioritic a cunoscut nenumărate etape în dezvoltarea ei. Unele extraordinare pe care încă le păstrăm în amintire, le-am pus în cântări şi predici de am devenit de-a dreptul nostalgici, dar şi unele ruşinoase pe care am vrea să le îngropăm pentru totdeauna, însă fără ritualurile aferente, ca să zic aşa. Am vrea să dispară, dar fără consecinţe, fără să se plătească preţul faptelor mizerabile, fără să se ştirbească imaginea de sfinţi prefabricaţi…numai că Dumnezeu nu lucrează aşa ca unii dintre ai noştri. Înaintea Lui, zice la Carte totul e ca şi cristalul – „gol şi descoperit”!
Aşa că a apărut „Răscumpărarea Memoriei”! Îl cunosc cât de cât pe autor şi îl respect pentru slujirea lui, pentru dăruirea pentru zona aridă a Dobrogei şi de ce nu, pentru curajul lui. Cu toate că nu cunosc raţionamentul şi spiritul care a stat în spatele muncii titanice la care s-a înhămat, numai Dumnezeu ştie, din câteva pagini pot afirma personal, că am găsit un istoric care nu face altceva decât obiectiv să observe, deloc tendenţios anumite fapte ce s-au vrut pierdute! Şi dacă aş fi observat, să zicem alt spirit, tot bucuros aş fi fost pentru că această carte trebuia să apară! Că ea detronează de pe piedestal eroii nemeritat urcaţi acolo, se pare, că produce cutremure chiar la temeliile unor sisteme, că clatină anumite scăunele, că face să înroşească obrajii, cu atât mai bine. Vasi, se pare că şi numai la nivelul acesta nu ai muncit degeaba!
Acum, chiar dacă cea mai mare parte a cancaniştilor penticostali care nu au citit o carte de când sunt sau de ani de zile, degrabă au alergat să cumpere cartea şi să vadă care sunt cei daţi în vileag, Răscumpărarea Memoriei nu e ziar de scandal, nici broşură scrisă în doi peri şi nici manifest a unei persoane frustrate! Acest manuscris e o relatare istorică, e o carte de referinţă scrisă după cele mai înalte rigori literare, o lucrare istorică care nu face altceva decât să prezinte unele fapte scrise de mult care s-au vrut îngropate şi uitate. E istorie pură! Nu atacă persoane, nu murdăreşte imagini ci, mă repet, prezintă doar fapte… A, că sunt persoane deranjate, că sunt mulţime de discreditări care se aruncă asupra autorului, că se caută scuze puerile…asta e altă discuţie. Ce e ciudat pentru mine, e că unii penticostali nu sunt pregătiţi să îţi cunoască istoria şi să o accepte, să accepte faptul că nu am fost conduşi de îngeri, că s-au făcut greşeli şi unele enorme, că asta e istoria noastră, că am greşit ridicând pe unii care nu meritau în slăvi şi pe cei care au dus greul i-am ignorat şi exclus din sistemele noastre…şi singura reacţie e să se dea în autor – ba că e prea tânăr, ba că vorbeşte numai despre cei care nu se pot apăra, ba că nu trebuia el să se bage, etc.
TRIST. PĂCAT.
E o şansă ca acum nu numai să vorbim şi să comentăm pe bloguri, ci să ne pocăim cu toţii, mai ales cei care au fost prinşi în mreaja securităţii şi stăpânţi de duhul lui Iuda care încă sunt în viaţă, să fie un moment 0 în istoria noastră, să punem accentul acum pe oameni integrii şi de caracter, să nu mai căutăm numai avantajele noastre ci mai mult a comunităţilor peste care ne-a pus Christos responsabili. Eu sunt de genul meu mai visător…
Nu ştiu ce efect va avea cartea în continuare în lumea penticostală, nu ştiu dacă cei vizaţi se vor pocăi sau se vor dezvinovăţii în fel şi chip – apropo, am auzit că unul dintre cei menţionaţi în carte a sugerat că dosarul pe care autorul i l-a prezentat a fost fabricat pentru discreditarea lui de comunişti!!!! – nu ştiu ce va face cultul penticostal român, nu ştiu ce va face autorul de aici înainte… dar ştiu ce voi face eu… şi nu am să spun la nimeni!
Spor la citit.
PUBLICAT DE EU…ADICA SILVIU R. CORNEA
@Livius Puraci.
1. Nu este rău că aveţi păreri puternice. Bine ar fi dacă ar fi şi fundamentate pe ceva. Simplul fapt că v-am contrazis e suficient să mă incrimineze? Dvs. aţi recunoscut că n-aţi făcut cercetare în arhive. Şi întrebarea mea a fost: „Atunci de ce comentaţi cu atâta generozitate”? Am dovedit, în cele scrise, atitudinea celui care consideră că se pricepe mai mult decât e cazul?
2. Orice profesor din mediul universitar lucrează “cu materialul clientului”. Caracterul se formează decisiv până la vârsta de 18 ani. Dacă până la vârsta respectivă nu e bine format, sunt slabe şanse să se mai (re)formeze.
3. Folosirea abuzivă este metoda prin care dvs. vă modelaţi caracterul? E prima oară când aud aşa ceva…
4. N-am spus că nu ştiţi multe. Am spus că cine nu ştie, să nu se bage. Vă rog să nu răstălmăciţi ceea ce scriu şi să nu-mi atribuiţi ceea ce n-am spus.
5. Ceea ce spuneţi dvs. despre evanghelizare (de la ultimul cătun până la marginile istoriei) nu exclude scrierea istoriei. Nici Dumnezeu nu ne-a lăsat în Biblie numai Ioan 3:16. Ne-a lăsat şi istorie în Scriptură. Dacă dvs. aveţi chemarea spre pastoraţie, e f. bine. Dar nu văd de ce trebuie să desconsideraţi rostul unui demers istoric (dacă asta faceţi).
6. Fiul dvs. a citit cartea? Răspunsul la această întrebare îl va afla în paginile ei. Judecând după modul în care a fost formulată întrebarea aş spune că n-a citit cartea. Poate mă înşel.
7. În ce fel influenţează „negativ” cartea pe tineri? Nu înţeleg cum anume rupe „pârghiile” fragile (în paranteză fie spus: o pârghie nu are rostul să lege!). Şi-apoi, daţi-mi voie să întreb: cine sau ce a făcut ca aceste „pârghii” (probabil vreţi să spuneţi „punţi”) să fie fragile? Cartea aceasta le-a făcut fragile?? Cum se pot întări aceste punţi? Promovând o imagine mincinoasă şi dându-ne drept ceea ce nu suntem? Sau stând în lumina Scripturii, cercetându-ne şi analizându-ne sub reflectorul ei? Dacă e ceva ce rupe punţile dintre generaţii, acel lucru e lipsa de autenticitate a multor lideri evanghelici!
8. Aha, deci cei care au contribuit la carte se fac răspunzători de alienarea tinerei generaţii! Mă mir cum de nu îi acuzaţi pe scriitorii umani ai Scripturii că îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu. Am auzit atei spunând că nu au ce învăţa din Biblie, „de la un mincinos ca Avraam şi un curvar ca David”. Este exact acelaşi tip de argument (perfid) pe care îl prezentaţi dvs. Cine vrea să se depărteze de Dumnezeu îşi găseşte scuze oricum. „Osânda acestor oameni este dreaptă”.
E.C.
raspuns la fratele Tiberiu te rog sa explici cine a vrut sa te omoare Cociuba sau cel sponsorat si daca nu e prea mult sa spui vedenia caci nu am auzito
Pentru Vaisamar
Am sa incep cu ceea ce ai sfarsit tu.
1. Ma asteptam sa ma trimiti la dictionar. Si pentru ca esti un pic filolog vreau sa iti arat ca si tu poti gresi. In discutia pe care am purtat/o pe site/ul tau am vorbit despre o posibila asemanare intre curatarea Templului de catre Iisus si RM. |Redau cele discutate / Joldes Ioan- pastor penticostal Says:
6 august 2010 at 9:09 am
Lasam pe cei care citesc cele scrise de noi mai inainte sa decida daca s-a incercat o comparatie sau daca s-a evitat aceasta comparatie.
In ce priveste cartea asteptam sa vedem ce rezultate imediate dar si pe termen lung o sa aiba si o sa mai vorbim dupa aceea.
Va doresc multa binecuvantare!
Aveti totusi grija la sabie! Odata scoasa din teaca poate deveni periculoasa!
Răspunde
Vaisamar Says:
6 august 2010 at 10:44 am
“Scrise de noi”? Sunteţi mai mulţi?
Adica noi doi plus Laurentiu avem un dialog, eu spun ca lasam pe altii sa decida daca s/a incercat o asemanare in cele scrise de noi si tu tragi imediat concluzia ca Suntem mai multi. Era un plural care ne includea pe noi cei care scriam pe site/ul tau si tu nu poti intelege un lucru simplu! Oare pentru ca esti doar un pic filolog?! Din lectiile pe care le dai altora reiese ca esti putin mai mult filolog!
Si inca ceva. Expresia vi se poate aplica foarte bine pentru ca si pe drumul vietii se poate umbla aiurea, adica dupa potcoave de cai morti!
2. Cand iti convine tie faci referire la Biblie. Cand le fac altii care nu sunt de acord cu voi nu sunt bune, nu se aplica etc. Eu am aratat clar modul in care Biblia prezinta rezolvarea problemelor credinciosilor si tu spui ca nu se aplica si te mai si ascunzi dupa o coca cola rece. E cam frig afara!
3. Vorbesti de o comisie. E ceva nou ce aud la tine. De ce v/ati grabit cu RM atunci? O cerea conventia?
4. Papii si patriarhii pretind autoritate asupra unei parti din crestinatate sau asupra intregii Biserici Crestine. Voi v/ati oprit la penticostalii romani de pretudindeni si la spatiul evanghelic romanesc. Vreti curatenie. Intreb inca o data cine v/a incredintat acest mandat? Nu ma refer numai la carte, ca nu ai scris/o tu, ci la ceea ce scrii pe site/uri.
5. Poate te mai gandesti in legatura cu RM si imi trimiti si mie un exemplar. Poate ca o sa fiu si eu luminat.
@Joldes Ioan
1. Dacă doriţi să continuaţi o discuţie de pe blogul meu, va trebui să lăsaţi comentariile acolo. Nu are rost să încurcăm lumea aici, în condiţiile în care oricum e cam înghesuială. Şi apoi, n-am înţeles de ce am greşit că am pus o întrebare (“Sunteţi mai mulţi”?). Că pot greşi sunt convins, nu e nevoie să mi se demonstreze. Dacă am pus o întrebare a fost tocmai pentru a semnala că ceva e neclar în ceea ce aţi scris.
2. Cred că autorul R.M. (pe care îl susţin) a umblat după „răscumpărarea memoriei”. Dacă pentru dvs. asta înseamnă „potcoave de cai morţi”, fie. Numai că v-aş sugera să fiţi precaut cu astfel de expresii. Dat fiind că în carte autorul a studiat mai mult dosare ale unor oameni morţi (lideri ai CP), s-ar putea să fiţi acuzat de lipsă de respect faţă de aceştia, dacă folosiţi această vorbă. Oricum, modul în care o utilizaţi sugerează că oricine, indiferent ar face, poate fi acuzat că umblă după „potcoave de cai morţi”. Dar, ca să rămân în spiritul discuţiei, să mai adaug că va veni şi vremea în care se va vedea dacă potcoavele căutate au fost ruginite sau, dimpotrivă, aurite.
3. Îmi permit să atrag atenţia asupra abuzurilor la care este supusă Scriptura pentru că mă ocup de câţiva anişori buni de studierea limbii greceşti a NT. Am posibilitatea de a verifica dacă nuanţele traducerilor cadrează cu originalul.
4. Aţi arătat paşi de rezolvare ale unor probleme care sunt strict locale şi care apar în alte contexte decât cel al colaboraţionismului. Fenomenul colaborării cu o autoritate opresivă/anticristică îl întâlnim cel mai bine la Iuda. Aceasta este singura paralelă pe care o putem face cu subiectul discutat pe acest blog. Hermeneutica dvs. e deficitară pentru că nu ia în calcul tocmai această diferenţă: paşii propuşi de dvs. sunt pentru conflicte între două persoane (certate, să zicem), iar subiectul cărţii e de altă factură.
5. Despre comisie s-a vorbit din 2006. Poate e nou pentru dvs.. Pentru cei care au fost la Timişoara cu siguranţă nu e ceva nou. Eu nu m-am grăbit cu R.M. Mie îmi este egal când apare, că nu sunt eu autorul.
6. Câteva precizări: papa nu pretinde autoritate decât asupra Bisericii Catolice. Iar patriarhii nu pretind autoritate decât asupra bisericilor pe care le păstoresc. Papa nu scrie istorie. A fi papă e una, a scrie istorie şi a propune o evaluare a istoriei noastre ca mişcare e alta. Dacă a fi papă e x şi a scrie istorie e y, de ce, în mintea dvs. y = x? Ce logică sucită permite astfel de raţionamente? (Deja unii comentatori o să mă acuze că am inima plină de ură etc. etc. Precizez că aceste afirmaţii le fac judecând la rece).
7. Ziceţi aşa: „Vreti curatenie. Intreb inca o data cine v/a incredintat acest mandat? Nu ma refer numai la carte, ca nu ai scris/o tu, ci la ceea ce scrii pe site/uri”. Nu înţeleg la ce mandat vă referiţi. E nevoie de mandat ca să scrii pe bloguri, sau cum? Ideea dvs. mă uluieşte. Trebuie să depun cerere de acreditare undeva, înainte să exprim o opinie? Mai ales dacă se întâmplă să ştiu despre ce vorbesc? Dvs. n-aţi prins prea mult din comunism. De unde aceste reflexe comuniste? Fiindcă aţi menţionat cartea, permiteţi-mi să vă reamintesc că vorbesc în cunoştinţă de subiectul cărţii. Dvs., dacă am înţeles bine, n-aţi citit-o. Cum spuneam şi în alt comentariu: cine n-a citit ar fi bine să nu-şi dea cu părerea. Dvs. mă întrebaţi (fără nicio tresărire) cine mi-a dat „mandat”. Eu vă întreb „cum de vă permiteţi să vorbiţi despre ceva fără să ştiţi despre ce vorbiţi”?
1. Mai intai doua aprecieri
a. Recunoastrea faptului ca poti gresi (desi nu iti place sa ti se demonstreze asta- neacceptarea demostratiilor poate fi un cusur)
b. Nu ai folosit din nou cuvantul descalificat (prea mult il folosesti)
2.Vorbesti de abuzarea Scripturii. Ce crezi? Sa te opresti la litera Scripturii si sa nu vrei sa patrunzi duhul ei nu ti se pare un abuz? Eu am prezentat doua pasaje care, asa cum ai precizat, sunt prezentate in contextul conflictelor intre credinciosii unei biserici locale. Dar eu am tinut sa observam principiul care sta in spatele acestor reglementari si anume problemele aparute intre crestini se rezolva intre crestini, sunt judecate de catre cei competenti din punct de vedere spiritual si nu este potrivit a se iesi cu ele in piata publica. Acesta este duhul acestor pasaje, principiul care striga din ele. Dar dupa hermeneutica pe care o folosesti nu se aplica acest principiu in situatia delicata de care vorbim ci ele sunt abuzate de catre mine.
3. Din ceea ce am discutat cu tine si din ceea ce ai scris am inteles ca ai spijinit, sustinut si aparat aparitia RM si nu infiintarea unei comisii. De aceea am spus ca e ceva nou ce aud de la tine!
4. A exprima opinii pe un site e una, ceea ce faci tu e alta. Cred ca nu din plictiseala la ITP ai hotarat sa intri pe RM si sa iti dai cu parerea. Este clar ca esti implicat activ si voit in acest demers de curatare a CCPR. Opiniile tale sunt critice la adresa conducerii actuale a CCPR. Nu cred ca iti spun noutati si nici nu trebuie sa copiez paragrafe din ceea ce ai scris pe site-uri pentru a sustine acest fapt. Prin urmare, alaturi de Vasilica si ceilalti, actionezi cu o autoritate autoasumata pentru a curata CCPR si mediul evanghelic romanesc. Despre asta vorbesc eu si repet intrebarea De la cine ai primit acest mandat de purificare? Sper sa imi oferi un raspuns la aceasta intrebare si sa nu ocolesti cu maiestrie raspunsul.
5. Cat despre pretentia Papei de autoritate asupra intregii Bisericii vezi http://www.pastoratie.ro/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=604&Itemid=78
la articolul 182
6. Care crezi ca ar trebui sa fie exegeza si apoi hermeneutica pasajului din Fp.15.24 in legatura cu demersul RM? (astept un raspuns nu o ocolire a raspunsului ca alta data).
7. Pozitia mea critica la adresa demersului RM s-a referit intodeauna la cadrul ales si la medota pentru rezolvare si, din cate imi amintesc, niciodata la continut. Asadar, chiar daca nu am citit cartea, nu gresesc referindu-ma critic la cadru si la metoda aleasa de autor. De aceea critica ta este nejustificata.
@Joldes Ioan, pastor penticostal
1. Mulţumesc de aprecieri. De unde aţi dedus că nu-mi place să mi se arate că greşesc? Şi dacă ar fi aşa, ce ar fi neobişnuit în acest fapt? Oare cei confruntaţi cu trecutul lor deloc onorabil nu au aceeaşi problemă, în sensul că nu acceptă să li se demonstreze că au greşit?
2. Pătrunderea în duhul Scripturii nu trebuie să contrazică litera. Dvs. spuneţi că o problemă apărută între creştini se rezolvă între creştini. Or, aici vorbim nu de probleme exclusiv între creştini, ci de relaţia dintre Biserica Penticostală (şi Biserică în general) şi stat. Comunismul n-a afectat doar insula penticostală, ci întreg arhipelagul de insule religioase din România. Din acest punct de vedere, susţin demersul R.M. ca fiind valabil, în sens larg, pentru tot spaţiul evanghelic şi, de ce nu, şi pentru cel ortodox. Soluţiile pentru vindecarea memoriei noastre traumatice sunt aceleaşi şi pentru celelalte confesiuni religioase, fiindcă sunt extrase din Scriptură. Când o să citiţi cartea o să vedeţi despre ce este vorba.
3. Despre ieşirea în piaţa publică. Lipsa dvs. de orizont este îngrijorătoare. Biserica ESTE în piaţa publică. Citit în spiritul lui (şi nu exclusiv în literă), versetul care spune că o cetate aşezată pe un munte nu poate rămâne ascunsă tocmai asta înseamnă: suntem o cetate în văzul lumii. Relaţia dintre această cetate şi statul comunist nu este un aspect de interior. Nu comparaţi fenomenul colaborării cu căderea (izolată) într-un păcat oarecare al unui slujitor al Bisericii. Dacă pastorul X a comis nişte nereguli financiare, şi-a înşelat nevasta, a comis păcatul simoniei sau dă învăţături eretice, sigur că nu trebuie să ieşim în piaţa publică. Problema se rezolvă în context bisericesc, conform învăţăturii propuse de dvs.
4. Da, faptul că dvs. nu vedeţi o deosebire de esenţă între sprijinirea unui regim ateu, nelegitim şi criminal şi celelalte păcate (care pot fi rezolvate după sugestiile dvs.) mă îndreptăţeşte să spun că decontextualizaţi Scriptura şi o interpretaţi incorect. Colaborarea şi acomodarea cu regimul comunist au fost şi rămân vinovăţii colective. Simonia sau adulterul sunt întotdeauna ocurenţe izolate în rândul slujitorilor Bisericii (din toate veacurile). Colaborarea pe scară largă cu un regim declarat ateu nu este comparabilă cu aceste ocurenţe izolate. De aceea principiul extras de dvs. are limitele lui, în sensul că este depăşit de amploarea acestui fenomen. Până una alta, cei „competenţi spirituali” pe care îi invocaţi dvs. au refuzat să-şi ia în serios chemarea. În primul rând au refuzat să vadă realitatea din arhive, pentru că ea este prea înfricoşătoare. Dvs. n-aţi citit nici cartea şi n-aţi făcut stagiu în arhive, deci vă rog să mă credeţi pe cuvânt. Ceea ce conţin arhivele întrece cu mult tot ceea ce vă puteţi imagina dvs. în momentul actual.
5. Înfiinţarea unei comisii nu s-a putut realiza în 2006. Între timp a sosit cartea, ca semnal că lucrurile nu sunt mărunţişuri care pot fi expediate sub covorul istoriei. Susţin în continuare necesitatea unei comisii, dar nu întrezăresc deocamdată semnale că ea va fi înfiinţată. De câte volume oare e nevoie ca să fim conştientizaţi că problema nu poate fi considerată un fleac? În orice caz, cred că nu porniţi de la premisa că din cele câteva schimburi de mesaje cu dvs. aţi aflat totul despre gândirea mea şi că nu vă mai pot surprinde!
6. Da, sunt implicat activ şi voit, dar n-am gândit niciodată acest demers în termenii unei „curăţări”, ci în sensul unei asumări colective a vinovăţiei noastre. Dacă m-aţi auzit pe mine scriind/vorbind despre „curăţări” şi „epurări”, aştept cu mare interes citatele! Că am opinii critice, asta e altceva. Opiniile critice vizează lipsa de reacţie faţă de acest demers. Fie că ne place sau nu, aceasta este istoria noastră şi trebuie să o privim onest, în faţă, la justa ei valoare. Nu acţionez cu altă autoritate decât cea a propriilor convingeri luminate de Scriptură şi bazate pe dovezi incontestabile.
Dacă dvs. aţi găsit alte opinii critice, aştept dovezi! Dovezi la fel de palpabile precum angajamentele olografe ale colaboratorilor sau chitanţele pentru sumele de bani primite!
Resping deci ca nefondată acuzaţia dvs. că „alaturi de Vasilica si ceilalti, actionezi cu o autoritate autoasumata pentru a curata CCPR si mediul evanghelic romanesc”
.
Întrebarea dvs. „De la cine ai primit acest mandat de purificare?” trădează o gravă eroare de logică/raţionament. Să o luăm metodic (că tot am fost felicitat recent pentru răbdarea cu care răspund pe acest blog, deşi mi-am făcut de câteva ori mea culpa pentru stilul meu vitriolic, aflat la antipozi cu firea mea altfel placidă, după cum pot atesta din belşug studenţii şi colegii mei). Dacă cineva are efectiv un mandat, înseamnă că el i-a fost încredinţat de o autoritate. Dacă un procuror are mandat de arestare, hoţul pe care îl arestează nu-l poate întreba: „De la cine aveţi mandat să mă arestaţi”, ci „Aveţi un mandat pentru a mă aresta”? Întrebarea dvs. e găunoasă. Întrebarea fundamentală este dacă am mandat ori ba, nu cine mi l-a dat. Dacă am, prea puţin contează cine mi l-a dat; important este că îl am. În al doilea rând, dacă m-aţi fi întrebat (cum era logic), dacă am vreun mandat de „purificare”, răspunsul meu ar fi fost „nu am”, fiindcă nu asta fac aici sau pe orice alt blog. Ceea ce am proclamat în repetate rânduri a fost necesitatea asumării istoriei noastre. În al treia rând, admiţând „per impossibile” că aş fi putut avea un „mandat de purificare”, cine ar fi putut să mi-l dea? Aţi pus această întrebare fiindcă ştiţi efectiv un for care ar fi putut să mă împuternicească (iar eu am procedat incorect că n-am cerut mandat) sau aţi pus întrebarea fiindcă ştiţi că de fapt nu există un astfel de for şi că în niciun caz n-aş fi putut obţine un mandat? Dacă aţi pus întrebarea în acest ultim sens, atunci e ca şi când eu v-aş întreba dacă vă mai bateţi nevasta. Dacă spuneţi „da” e grav, dacă spuneţi „nu”, e grav.
7. Despre autoritatea Papei asupra întregii Biserici. Constat că citaţi din Catehismul catolic cam cum citaţi din Scriptură: trunchiat şi fără a face corelaţiile necesare. V-aţi dus direct la articolul 182, uitând că el trebuie corelat cu 162, care spune: „Unica Biserică a lui Cristos, ca societate constituită şi organizată în lume, subzistă (subsistit in) în Biserica Catolică, sub conducerea succesorului lui Petru şi a episcopilor în comuniune cu el. Numai prin ea se poate obţine plinătatea mijloacelor de mântuire, deoarece Domnul a încredinţat toate bunurile noii alianţe numai colegiului apostolic, al cărui cap este Petru.” Prin urmare, Papa afirmă că el este păstorul întregii Biserici (art. 182), dar termenul Biserică din acest enunţ trebuie înţeles în sensul de “Biserica Catolică”, Biserica prin excelenţă, în viziunea catolicilor. Papa nu face decât să fie consecvent cu sine şi cu propriul crez. Nu cred că îi puteţi reproşa asta. Prin urmare, vă recomand să fiţi mai atent în lectură, fie că e vorba de Biblie sau de catehismul catolic! (A nu se înţelege din paragraful de mai sus că pentru mine Biblia şi catehismul catolic sunt pe acelaşi plan sau că recunosc pretenţia papei de a fi vicarul lui Hristos!)
8. În Fapte 15:24 situaţia e clară. O grupare iudaizantă susţine că, pentru a avea acces la mîntuire, neamurile au nevoie de circumcizie. În termeni paulini, aceasta este o gravă pervertire a Evangheliei, o cădere din harul lui Dumnezeu (vezi Galateni). Fiindcă vin din Iudeea (unde îşi avea sediul şi biserica-mamă), aceşti iudaizatori, susţinători ai unei evanghelii false, sunt puşi la punct de un conciliu apostolic tot din Iudeea, care aduce lămuririle necesare. Atenţie, avem de-a face cu o întrebare fundamentală: în ce condiţii se poate obţine mântuirea? Dacă dvs. vedeţi o paralelă relevantă între Fapte 15 (problema condiţiilor necesare şi suficiente pentru mântuire) şi scrierea unei cărţi de istorie care asumă trecutul nostru, vă rog să mi-o indicaţi şi mie!
Citind comentariile de pana acum nu pot trage decat o singura concluzie: incep sobolanii sa iasa de prin cotloane.
Fr. Vasilica , pe ce topic putem discuta despre continutul cartii RM ? Apropo ,pana nu am inceput sa citesc cartea , nu aveam cunostinta despre acei partizani ,gen Motrescu, un credincios penticostal care a luptat pana la moarte impotriva comunismului impus de Moscova. Din pacate , din nou tradarea a facut ca Motrescu sa fie prins si condamnat la moarte. Foarte rapid , mintile diabolice ale regimului stalinist , fiindca Motrescu fusese ascuns in casa unor penticostali , au inceput sa-i identifice pe credinciosii penticostali ca dusmani ai natiunii , inchizandu-le cateva biserici , retragandu-le autorizatiile de functionare , au urmat arestari in masa , si legitimatiile mai multor slujitori au fost retrase.Uluitor ce citesc ! Pe buna dreptate ,acest Motrescu ,ar trebui inclus printre eroii credintei penticostale de la noi .( RM – pag.13-16)
Motrescu a fost cu siguranță partizan. Cât de penticostal a fost nu se poate preciza cu certitudine. Oricum de la cele ce se cunosc despre el și până la a fi considerat un erou penticostal…e cale lungă de mers!
Despre partizani nu ați putut învăța din manualele de istorie din învățământul românesc socialist, dar istoria oral-populară vorbea despre ei. Poate sunteți prea tânăr ca să fi prins vremea în care se vorbea despre ei. În copilărie aveam și jocuri de ”lupte” în care unii erau partizani Ș) .
Consider ca este incorecta alegerea unei biserici greco-catolice ca fundal al afisului, deoarece Cultul Greco-catolic a fost interzis in Romania la inceputul anului 1948, functionind in ilegalitate, iar subiectul cartii il reprezinta Cultul Penticostal in comunism. De aceea, consider ca ar fi reprezentativa alegerea cladirii vechiului sediu central al organizatiei religioase: Cultul Penticostal din Romania, de pe Str. Carol Davila 81, Bucuresti, locul multor masinatiuni si malversatiuni comuniste
Pentru cei care îşi imaginează că accesul la dosarele CNSAS este permis doar unei categorii selecte, o informaţie utilă:
Câti cercetători au fost acreditaţi de Colegiul C.N.S.A.S. până în prezent?
Până la 10 august 2010, Colegiul C.N.S.A.S. a aprobat 1.223 cereri de acreditare (depuse de 1.012 cercetători), numărul acestora fiind în creştere.
Printre persoanele acreditate ca cercetători la C.N.S.A.S., până în prezent, au fost: istorici, politologi, sociologi, profesori, muzeografi, doctoranzi, preoţi, monahi, studenţi (inclusiv persoane care au fost victime ale represiunilor politice, în perioada 1945-1989).
.
Informaţii preluate de pe site-ul CNSAS.
Răspuns la fratele PETE
Mesajul meu a fost foarte sumar și cred că este necesar să fac câteva mențiuni,în special pentru cei ce n-au citit cartea RM. ANEXA 2 este un act oficial al Securității din București ( un plan de lucru împotriva fratelui Cociuba și legăturile lui,deci noi cei din America , care sântem dați cu numele,plan care printre altele,prevedea neutralizarea noastră ). Cel care a venit după mine,nu era fratele Cociuba,ci cel sponsorat de mine în anul 1989. Fratele Cociuba a venit în 1981 sau 1982 și am menționat că a rămas pentru mine ca o STEA care nu s-a stins. În decembrie 1989 s-a făcut Revoluția și nu a mai avut cine să-l plătească.Vreau să știi frate PETE ,CĂ DE ATUNCI SUNT 21 DE ANI,dar nici nu m-am gîndit măcar la răzbunare,și cred că noi nu avem voie să ne răzbunăm ( ROMANI 12 v 17 – 21 și 1 PETRU 3 v 9 )
Cât privește vedenia cu berbecele a fost așa = În adunarea din SAN BERNARDINO,CALIFORNIA, a fost arătată o vedenie , despre care fratele LIVIU PURACI, afăcut o mențiune pe blog. Vreau să menționez că adunarea din San Bernardino ,are amvonul în partea de răsărit a sălii, deci frații care stau în adunare, sunt orientați cu fața spre răsărit. În timpul vedeniei , de undeva departe , dintr-un întuneric,a apărut un berbece care a început să alerge către popor. Berbecele avea două coarne mari,alerga cu viteză, și avea lâna murdară, care apărea ca GRI,dar cum alerga , lâna se mișca pe el și s-a văzut că era ALBĂ dar numai pe deasupra era murdară, și un cuvânt din parte Domnului a spus = DAȚI-VĂ LA O PARTE DIN CALEA LUI ,CĂ-CI MERGE SPRE A SE DISTRUGE =.Aceasta a fost vedenia și vreau să menționez că BIBLIA vorbește de berbece în cartea lui Daniel, și este vorba de un împărat care are și putere militară. Nu cred că această vedenie se referă la cartea RM.Noi locuim lângă oceanul Pacific, deci in vest,toată țara asta , față de noi este în răsărit, și aici se dau multe legi noi. Nicidecum vedenia nu se referă la această carte, și dacă s-ar referi , cuvântul a fost =Dați-vă la o parte din calea lui= ,deci nu trebuie ieșit înaintea lui sau împotriva lui. Fratele care a avut această vedenie , nu știe exact ce înseamnă vedenia, cum n-a știut PETRU în Fapte 10 v 10–20 .
Concluzia mea este următoarea = Noi trebuie să iertăm pe cei care se smeresc ( vezi pe Ahab 1Împ. 21 v 17 la 29 ), ca să fim și noi iertați ( Matei 6 v 14,15 ) și să nu judecăm ca să nu fim Judecați (Matei 7 v 1 )
Eclesiastul 3 v 1
Berbecele pleca din răsărit
oare de ce nu poate fi privita aceasta carte ca pe o ultima sansa ce Domnul o ofera celor in cauza sa se pocaiasca[ma refer la cei in viata]?
Draga Vasilica, vreau sa te felicit sincer pentru realizarea pe care ai facut-o!
Dumnezeu sa te binecuvinteze!
Ungandbun. Da urarea ta este biblica, „Dumnezeu sa te binecuvinteze…” Si Domnul Isus S-a rugat pentru iertarea talharului si pentru toti cei care au facut mult rau…
Cum se face ca „vinzarea” cartii Rascumpararea Memoriei a fost interzisa la Conventia de la Atlanta ? standul de vinzare a fost vizitat de staff-ul personalului local si i s-a interzis categoric vinzarea cartii . Cum de nu se spune asta pe aici ???? Ce inseamna asta ? Daca au fost vindute carti la Conventie au fost date intr-un mod ascuns, nu in vazul lumii…
Eh, nu e de mirare. Nici aici in Cluj nu e o atitudine mai buna. Zilele trecute fost la o biserica mare din Cluj si un frate vine de obicei acolo si vinde carti. Am cautat si eu sa cumpar RM si nu mare mi-a fost surpriza cand mi-a zis ca nu o au. Cand am intrebat de ce? mi-a zis ca un frate pastor foarte cunoscut i-a zis sa nu cumva sa aduca cartea si sa o puna la vanzare, ca cica cine vrea sa si-o cumpere sa o comande pe internet. Si mai zicea fratele ca el, noah, nu vrea sa isi puna in pericol afacerea pentru ca asa isi castiga el painea. Si nu vrea ca sa i se interzica sa mai vanda acolo carti, daca cumva pune la vanzare RM. Precizez ca el nu a zis ca a fost amenintat, dar asta era teama lui…
Apoi cica zice: De ce sa o citesti, uite, cumpara aci cartea asta (aratand spre o alta carte), cica RM nu te zideste nicicum, dar asta da. I-am zis ca eu cartea aia o vreau, si pana la urma cica s-a oferit sa imi faca rost de ea.
Si am ami discutat putin cu el despre subiect, si face: Pai in vremea aia multi au colaborat cu Securitatea. Si a ridicat din umeri…Si eu la fel…Am plecat foarte furioasa pentru tupeul acesta. Cum indraznesc ei sa cenzureze ce literatura sa se vanda sau nu? Ce cred ei ca impiedica?
In fine… Chiar si fara sa citsc cartea, bunul simt si putina cunoastere a istoriei noastre (am studiat istoria in univeristate), si adauga alte carti care s-au scris despre martiri ai BOR, si sa nu mai mentionez cartile fr. Wurmbrand, plus marturii ale mamei mele, astea toate mi-s de-ajuns ca sa imi pun intrebari si apoi salut aparitia unei carti care se preocupa exclusiv de ograda noastra.
De ce sa nu se scrie o carte despre toti cei care au refuzat sa colaboreze cu Secu? Sper ca urmeaza, ca sa avem de unde invata si curajul, nu doar pocainta… Insa numai arhivele cerului vor dezvalui exact numele tuturor martirilor anonimi si jertfa lor.
Eu am mai povestit cu mami despre perioada comunista, si cum au fost ei, parintii mei, ca si pocaiti, afectati de Secu. Au fost urmariti pe strada unde merg, ce fac, au venit la vecinii de dedesupt sa ii intrebe ce vorbesc si ce fac pocaitii, tatal meu a fost chemat la Secu si interogat (nu am cunostinta de rezultat), ni se asculta telefonul, si a continuat sa fie ascultat si dupa revolutie, pentru ca fratele meu cel mai mare a fugit in Germania. Si asta doar pentru ca eram simpli, fara functii in biserica. Imi imaginez presiunile la care erau supusi pastorii si cei care faceau alte lucruri „ilegale.”
Vreau sa va redau aici ce mi-a scris mami recent despre acest subiect:
„Zice o vorba romaneasca:mai bine maaai tarziu decat niciodata [nota: acest comentariu e referitor la declaratia de la Atlanta]…dar cati din noi am suferit de pe urma „fratilor” vanzatori, cati din ei ne-au zis ca nu avem loc in adunari pentru ca deranjam , si cati din ei au trait bine merci dupa Revolutie, ei si pruncii si neamurile lor, din ce i-au imbogatit ani in sir, uitand cati am suferit in urma lor, facute prin presiunea „imputernicitului” pentru cultele religioase… sta marturie mormintul fratelui baptist mort in accidentul provocat de Securitate, in apropiere de localitatatea Bordea,Iasi….si acesta fiind vandut de catre frati a aducea Biblii”
Apoi cand am indemnat-o sa imi zica mai multe, mi-a raspuns:
„sant multe de zis in legatura cu acest lucru! E normal ca acei care-si spuneau fratii ce se rugau prin case sau chiar la adunare (in zilele si orele cand nu era program autorizat), sa faca pledoarie la clementa sau la dreptul de crestin – dar ce… crestin e acel ce vinde pe alt crestin unei puteri satanice?? Ca asta a fost comunismul -negand pe Dumnezeu si silind oamenii sa-l nege. Multi, foatre multi pocaiti prinsi la poarta fabricii cu un chilot sau un maieu(la Moldova tricotaje) sau cu un pachet de margarina (la Unirea,fabrica de ulei), [nota: acestea sunt/au fost fabrici in Iasi] erau santajati de Securitate sa cine venea la adunare din alte orase, din strainatate (chiar daca asa ceva se-ntampla rar), cine proorocea si ce, cine pe unde se mai strangeau sa se roage……si asa au devenit, multi, turnatori.Dar se dadea, de multe ori o declaratie la militie. Nu vor recunoaste, desigur, c-au facut-o, ca dupa Revollutie toti au devenit super-crestini. Eu stiu si ceva nume, pe care un securist prea zelos mi le-a dat cu scopul de a ma convinge sa renunt la credinta, cu buna lui intentie de a ma face sa-mi fie greta de pocaiti. Din fericire, darul mantuirii vine doar de la Domnul Isus Hristos, nu de la oameni!! M-a ajutat Dumnezeu sa pot da binete si acelora ce-i stiam cu siguranta ca-s . Dar nu stiu despre ce carte vorbesti. [nota: i-am mentionat mamei ca a aparut o carte despre acest subiect]. Si daca a scris cineva o carte despre asta, e mare lucru!!! As mai pute mentiona multi , ce activau in comitetele adunarilor si erau in functii – ori, ca sa fii maistru intr-o fabrica trebuia sa fii membru de partid, regula fixa, ca sa fii membru de partid, depuneai un juramant si semnai o hartie precum ca te angajezi sa fii membru devotat, sa lupti pentru idealurile partidului, sa lupti impotriva oricarei religii….eh! ti-am zis e ca sant multe de spus!!!”
Si o cred ca sunt multe de spus. Si o cred ca stie nume si asa mai departe. Si ma bucur ca am o mama care imi este exemplu de credinta si ca a refuzat sa colaboreze cu Secu. Problema este ca generatia post-comunista nu stie mai nimic din acele vremuri, si nu vor sa scormoneasca, etc… Dar sangele celor care au murit si au suferit din cauza „fratilor” striga! Si nu ni se cere decat sa ne recunoastem si sa ne pocaim. Si cine nu invata din greselile trecutului este condamnat sa le repete. De aceea e necesar sa stam fata in fata cu trecutul. Sa traim cu demnitate in prezent si sa avem curaj pentru viitor, indiferent de ce va aduce.
Foarte simplu,Conventiile au un anumit scop,zidire spirituala,apropiere de Dumnezeu,partasie frateasca…nu reclama si comercializarea unei carti.
…o carte buna ,precum Biblia ,”Aventurile submarinului Dox” ori „Farul Crestin” ,in vremuri de dictatura, pretul lor” la negru „devenise pret de specula pentru oportunisti !.Prohibitia ,la fel , a generat clanului Kennedy ,postamentul a ceea ce l-a urcat pe Camelot pe soclu.In vremuri ca acestea ,de criza economica, cand obtinerea unui job este un miracol, un port -bagaj (tronc) plin cu copii RM , cu cat este mai imprejmuit de reguli, de ingradiri de desfasurare mercantila ,cu atat ,cei interesati de un profit”cash”, devin mai tentati si ispititi sa ridice pretul de vanzare !. Oare sa fie si aici ,o strategie ascunsa, parsiva si pacatoasa,invatata in vremuri de dictatura comunista ??!!
exista vreun loc in SUA, de unde poate fi comandata cartea?
După peste 70 de postări, peste 150.000 de accesări, peste 2.000 de comentarii, lansarea oficială a cărţii şi epuizarea primului tiraj, cred că a venit vremea unor schimbări pe blogul „Răscumpărarea memoriei”.
Consider că mi-am împlinit misiunea de a alcătui o istorie sinceră şi neromanţată a Cultului Penticostal în perioada comunistă. Interesul uriaş arătat faţă de carte arată că această discuţie era necesară. M-am bucurat de susţinerea deschisă a unor personalităţi de prim rang, atât din mediul teologic, cât şi din cel ştiinţific, după cum m-am bucurat şi de intervenţiile celor care au avut critici faţă de demersul acesta, atunci când acestea au fost judicios argumentate şi nu defulări emoţionale.
Din nefericire, există şi oameni fără căpătâi, oameni care nu au curajul să se prezinte şi care nu au deprins încă manierele unui dialog civilizat. Ţipând din răsputeri, repetând aceleaşi mesaje pe alte pagini ale blogului „R.M.” sau ale blogurilor „vecine”, folosind un limbaj suburban sau chiar injurii la adresa partenerilor de dialog, aceştia creează impresia că nu sunt chiar aşa de rătăciţi pe cât vor să pară, ci în mod intenţionat caută să discrediteze orice dialog civilizat. Ei sunt „gaşca lui Vadim” care a venit cu fluiere, banere şi vuvuzele în Parlament, atunci când s-a dat citire raportului Tismăneanu.
În acest context, am decis să limitez comentariile de pe blog conform următoarelor criterii:
Comentatorii trebuie să precizeze numele real şi emailul real.
Unele comentarii vor fi afişate numai după ce, în urma verificării prealabile a emailului, autorii vor confirma că îşi asumă conţinutul mesajelor postate.
Nu vor fi acceptaţi la dialog comentatorii care nu au citit măcar un capitol din carte. În prima postare pe blog, fiecare comentator va trebui să precizeze dacă a citit măcar o parte din carte. Ştiu că astfel se va reduce numărul comentatorilor, dar cred că va creşte calitatea comentariilor.
Comentariile trebuie să se refere strict la problema pusă în discuţie.
Comentariile care conţin atacuri la persoană şi procese de intenţie vor fi şterse fără nicio avertizare prealabilă.
Dialogul este binevenit, însă cu respect faţă de partenerii de dialog.
În speranța unui dialog constructiv și util,
Vasilică Croitor
de unde se poate comanda cartea?
http://www.succeed.ro
sau 0744 623909
……am citit citeva comentarii, nu are rost tare multe spuse, doar atit ! …………………..UNDE NU ESTE DESCOPERIRE DUMNEZEIASCA POPORUL ESTE FARA FRAU , …………NU ESTE NIMIC ASCUNS CARE SA NU FIE SCOS LA IVEALA ..CREDE TI ? ESTE ADINC ,CUVINTUL DE POCAIT ..CE ZICE TI ? ,SA AVEM GRIJA CU TOTII SA NU JUDECAM SI MAI ALES SA NU URIM ,,,,,,,,,,,,,,SA NE GINDIM ,,,LA CUNUNA SI RASPLATIRE
pot sa comand cartea aici in usa si sa platesc cu visa?
Oare fr Vasilica stie istoria lui Petru Culianu?
Da, dar am citit mai înainte și istoria celor trei tineri în cuptorul cu foc. Nu se poate atinge nimeni de noi decât dacă îi este îngăduit de sus.
Vasile! Ai dreptate,doar ce este ingaduit de Dumnezeu aceea ni se intampla.Intrebarea este ,cat ma bazez pe Dumnezeu in ceea ce fac? cat ajutor cer lui Dumnezeu? si cat ajutor cer lui Secasiu in ceea ce fac? Nu vreau sa spun mai multe
Nu știu cât ajutor îi ceri tu lui Dumnezeu și nu cred că ai tu cum să știi cât îi cer eu. Cu Secașiu nu am avut plăcerea să discut vreodată, așa că las-o mai încetișor cu insinuările.
Pingback: Răscumpărarea Memoriei – Un demers unic în arealul creştin românesc « Info Crestin: stiri crestine | noutati | evenimente | editoriale | biserici live | radio-uri live | resurse crestine | media crestin
Vizita lui Billy Graham din toamna anului 1985 in Romania a cuprins si o predica foarte buna din Luca 15:11 in Biserica Penticostala Filadelfia din Bucuresti. Am apucat un loc la balcon, deasupra corului, de unde am observat cum Imputernicitul Cultelor aflat pe prima banca in sectiunea surorilor a luat hartiile din mana unui lider si le-a citit inainte ca acesta sa ia cuvantul si sa citeasca textul aprobat in prealabil. Nu a fost Sandru, de regula el vorbea liber si nu putea fi cenzurat. Despre morti numai de bine!
Cred ca sunt doua dimensiuni ale colaborarii cu securitatea: una vizibila, despre care am stiut si noi si nu ne-am opus, pentru ca ni se spunea de la amvon sa fim supusi autoritatilor, fie ele si comuniste, vezi ex. de mai sus, in care un lider din Occident trebuia intampinat cu ”onoarea” care i se cuvenea, dar si o colaborare despre care nu am avut cunostinta, insa mult mai vinovata decat prima, pentru ca a facut victime si a adus profit autorilor. Intrebarea mea pentru scepticii sau delatorii dezvaluirilor cartii este daca pot fi unite cele doua aspecte ale colaborarii liderilor de atunci ai Bisericii Penticostale cu aparatul de opresiune al statului comunist, care a fost Securitatea. Raspunsul este unul logic: da, fiind vorba de aceleasi persoane cu functii bine determinate in ierarhia Cultului si agreate de Statul Comunist care isi vedea un viitor stralucit pana la Revoluti. Pe cale de consecinta, cartea nu ar trebui sa supere pe nimeni din interiorul Bisericii Penticostale, lideri sau persoane obisnuite. As fi de acord totusi ca lucrarea sa devina parte a unu studiu despre miscarea penticostala in care liderii de azi ai cultului sa citeasca din ea bisericilor locale pe care le pastoresc.
As dori sa cumpar cartea, dar acum sunt in Canada, poate voi avea ocazia aceasta cand voi reveni in tara. Aici, printre penticostalii din Canada, imaginea miscarii penticostale din Romania este una glorioasa, personal nu cred ca ar putea fi umbrita de tradarea din interior a perioadei comuniste. Dimpotriva ! Cu toata impotrivirea Celui Rau, trezirea penticostala a avut loc si in acea perioada si aceasta este tot ceea conteaza. Cum se spune pe aici, Jesus is still in the miracle business! Pe de alta parte, Istoria Bisericii Penticostale Romane se studiaza in Universitatile crestine din Canada, pastorul nostru canadian recent mi-a confirmat cu entuzasm ca studiaza acest curs . Cred ca merita citita cartea si eventual tradusa si in lb. Engleza, cu atat mai mult cu cat contine un adevar pe care l-am trait cu totii, mai mult sau mai putin si este bine venita pentru generatia tanara care nu cunoaste nimic din storia noastra care a facut atata valva in tara si strainatate in perioada comunista.
Ultimul comentariu in 12.10. … ? E tema deja demodata … e lumea satula … sint „criticii” mai putin acceptati( sau deloc)?
Ce m-ar interesa pe mine e: cu ce te-a afectat pe dumneata personal aceste lucruri din trecut? Nu ar fi asta treaba celor ce au avut de suferit din cauza colaboratorilor?
Daca ai trait in Romania in timpul dictaturii si nu ai stiut ca esti tradat, invinuit pe nedrept sau vindut in toate felurile… ESTI SINGUR DE VINA!
Daca nu era Ion era Vasile, daca nu era Vasile era Petru sau Iuda, unul tot se gasea sa fie colaborator.
Sint invatat de mic ca rufele se spala in familie… probabil e o invatatura gresita … trebuie sa ma mai cercetez.
Acum ca dumneata ii stii pe toti „dusmanii” si cunosti si invatatura Bibliei nu-ti ramine decit sa-i iubesti ca pe tine insuti. Poate nu e buna logica mea, dar eu nu mi-as fi luat un „bagaj” suplimentar.
Ce parere aveti acum dupa peste doua luni de la lansare: a fost spre „zidire” ?
Parerea mea este ca cei peste 300.000 de penticostali din tara ( sa nu mai vorbim si de cei din strainatate) au mai mult de pierdut decit de cistigat. Cei care ” nu au fost gasiti scrisi in Cartea Colaboratorilor” primesc „complimente” de care cu siguranta se puteau lipsi.
M-ar bucura sa stiu ca nu se traduce cartea si in alte limbi.(aici am o alta parere decit Ilie Toma) Pina acum ne-a mers vestea ca Romanii sint hoti, acum ne luptam si pentru titlul de „Tradatori”. Sa nu credeti ca cei din strainatate fac deosebire de religie; pentru ei toti suntem Romani.
Ma opresc … ca v-am retinut prea mult
neimportantul
CITEZ „Cu profunda durere launtrica, voi incerca sa descriu in randurile ce urmeaza, lucrarea acestui spirit rau care a semanat discordia, neghina urii si a vrasmasiei intre frati, care a dezgropat groapa adanca raspandind mirosul greu si insuportabil in lumea intreaga. Intreb: I-a cerut Dumnezeu aceasta?. Ce spirit la calauzit pe Vasilica apucandu-L pe Dumnezeu de mana si la arucat la spatele lui si el a luato inainte (Matei 25:5-7). Ce vrea oare Vasilica cu aceasta!?. Cred ca vom descoperi acesta in paginile ce urmeaza. ”
http://www.berarioan.wordpress.com/ PANGARIREA MEMORIEI -Scrisoare catre toti fratii de religie Penticostala din Romania
I-am trimis acest mesaj fratelui Berar:
„Frate Berar, vă doresc multă sănătate, energie și o memorie cât mai vivace pentru a relata în cartea pe care ați anunțat-o ADEVĂRUL despre cele petrecute în perioada comunistă. După cum ADEVĂRUL ne face slobozi, încercarea de a îl ascunde, fie şi din motive „spirituale”, mărește înrobirea. Domnul să vă dea harul să scrieți ADEVĂRUL despre natura relației pe care ați avut-o cu Securitatea comunistă și cu organele statului de tristă amintire.
În slujba lui Hristos,
pastor, Vasilică Croitor”
Cel puţin, fratele Berar recunoaşte că în acea groapă, deschisă de Vasilică, este un miros „greu şi insuportabil.” Cred ca ar trebui să începem cu întrebarea, „Cine a creat acest miros greu şi insuportabil?” Fr. Berar eludează această întrebare încercând să pună accentul pe cei care răspândesc mirosul. Din păcate sunt mulţi ca dânsul printre slujitorii care ar trebui să fie apărătorii adevărului.