Libertatea gustată de liderii Cultului

De-a lungul anilor, motivația cu care s-a justificat actul colaborării cu Statul a fost recunoașterea Cultului Penticostal alături de celelalte biserici oficiale. „Libertatea” dobândită de Cultul Penticostal nu a fost văzută nici o clipă de către liderii penticostali ca un drept elementar al unui cetățean într-un stat democratic, ci ca un troc în care Cultului Penticostal îi revenea, în schimbul pretinsei libertăți, îndatorirea de a îndeplini întocmai sarcinile care îi erau atribuite de către autorități, precum: susținerea campaniilor aberante numite „lupta pentru pace”, înscrierea la GAS (Gospodării Agricole de Stat), plata cotelor la Stat și, cel mai grav, modificarea doctrinei și a practicii penticostale, pentru ca aceasta să nu deranjeze în nici un fel campania de jaf și spălare a creierelor orchestrată de puterea comunistă.

Cu greu s-a putut găsi în arhive un singur rând de reproș, si acela spus în treacăt, față de abuzurile autorităților statului. Nici vorbă de reacții vehemente, de opoziție față de măsurile abuzive ale statului sau de încercare de ocolire a lor.

Revin la articolul de ieri, unul care se voia a fi un protest al liderilor. Un protest față de ce? După câte abuzuri strigătoare la cer se petreceau pe tot cuprinsul țării, ceea ce îi face să reacționeze pe lideri este un articol din „Știință și Tehnică”! Nu știau de casele de rugăciune închise, de frații arestați, de nevoia de Biblii, de interdicția de a boteza fără aprobarea autorităților etc.? Cum se face că suferința în care se zbătea Biserica nu îi revolta și nu îi determina să pună mâna pe condei, dar un articol obscur a declanșat o scrisoare atât de penibilă? Răspunsul poate fi dureros, dar oamenii aceștia chiar au fost seduși, în simplitatea lor, de ideologia pe care și-au însușit-o temeinic și în care sperau că își vor găsi și ei locușorul de pe care să activeze.

Tragic este că artizanii supunerii docile față de sistemul comunist au fost ei înșiși trădați de protectorii lor. Răspunsul primit de la autorități era zdrobitor. Niciun pic de simpatie, nicio laudă. Doar cuvinte înjositoare. Aveau să descopere, câte zile au trăit, sau cât a durat comunismul, că dușmanul Bisericii este mereu flămând, el vrea compromisuri tot mai mari, el vrea să știe Biserica distrusă și călcată în picioare. De îndată ce ai început a merge pe drumul compromisului, nu te aștepta să ți se spună: ajunge, mi-am atins scopul, acum i-ați și tu partea.

Vă atrag azi atenția cu o altă poveste care ilustrează și mai bine faptul că nu numai odată au avut semnale clare că pactul semnat cu Statul era spre paguba lor.

Colaborarea și supunerea față de autorități nu le-a fost de mare folos nici măcar liderilor care au nășit compromisul bisericii. Aflat în localitatea Drăuți, raionul Ineu, pentru a oficia un botez, Pavel Bochian, pe atunci vicepreședinte, a fost somat să meargă la Statul Popular. Milițianul, împreună cu un civil, i-au poruncit pe un ton tăios să nu țină botezul. Nici legitimația care atestă poziția în Cult nu i-e de folos, nici faptul că le menționează că pomenește conferințele despre lupta pentru pace la care a participat, nici descrierea activității sale în vederea determinării credincioșilor să se supună legilor Statului. Este pus să dea o declarație că știe că nu are voie să facă botez la râu. El spune că nu știe de așa ceva. I se spune pe ton aspru să scrie că știe, fiindcă tocmai i-au spus ei, iar el se supune. La plecare, fără nici o rușine, îi cer să-i lămurească pe cetățeni să participe la ora 3.00 la Sfatul Popular la o adunare cetățenească. Umilit de toate acestea, el scrie un memoriu autorităților:

M-am înapoiat la casa de rugăciune foarte întristat de cele petrecute și am spus tuturor celor adunați că oficierea botezului se amână. Am îndemnat cetățenii să participe la adunarea cetățenească la Sfatul Popular la ora 3  după masă și cu aceasta am încheiat toată activitatea fără a oficia botezul… Credincioșii adunați au rămas foarte jigniți și mă întrebau dacă avem sau nu libertate… Eu le-am spus să aibe încredere în libertatea religioasă acordată prin Constituția R.P.R. să nu se descurajeze că problema se va clarifica.[1]

În final, Bradin intervine și el cu o scrisoare în care se pleacă atât de tare în fața autorităților, încât întrebarea sa de la sfârșitul scrisorii parcă cere un răspuns de felul: „nu există astfel de dispoziții, dar vom da de acum înainte…”


[1] ASSC, 1957, Inv. Nr. 121, fila 14-15.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Libertatea gustată de liderii Cultului

  1. sam zice:

    Am înțeles că textele de aici sunt doar pentru provocare la citirea cărții când va fi publicată.
    E prematur să-mi fac o idee despre cum vor evolua discuțiile aici.
    M-ar bucura să citesc opinii legate de cauzele care au dus la compromiterea conducerii CP. M-ar dezamăgi sentințe post-mortem pentru liniștea mulțimilor flamânde de carne proaspătă, a liderilor din eșalonul doi cărora gura nu le miroase, a fiecăruia din noi în căutarea țapului ispășitor pentru compromisurile noastre cele de toate zilele, a istoricilor de ocazie pentru confirmarea propriei viziuni, a celor săraci cu duhul în căutarea Liderului nepătat, a Liderului postmodern încă deficitar la capitolul identitate, a celui ce crede în Reforma Reloaded în format perimat șamd.
    Mi-aș dori o discuție pe tema diferenței dintre – cu Iudeul m-am făcut Iudeu și m-am făcut frate cu nespălatu ca să trec puntea.
    Apoi una pe tema – dacă nu eram noi erau alții, de scăpat nu scăpați oricum.
    Mai sunt.
    Orice în afară de telenovele și manele.

    • Sam, după câteva decenii în care oamenii Securității și ai Departamentului Cultelor au controlat manifestările Bisericii, interpretarea unor versete, precum cel menționat de ține, a fost denaturată subtil. Când Pavel spunea că s-a făcut cu grecul grec, el afirma necesitatea de adaptare culturală a Evangheliei (în ceea ce privește forma, fără a compromite mesajul). Pentru mulți astăzi, fără să își dea seama, principiul este înțeles pe dos: o adaptare în metode, fără nicio disponibilitate de adaptare culturală a Evangheliei! Astfel, am ajuns să ținem la forme și să le considerăm sacre – orice schimbare fiind un sacrilegiu – , în timp ce metodele pot fi compromise fără a genera mustrări de conștiință. Așa a fost posibil ca modelul lui Iuda să fie acceptat: oamenii au împrumutat căile lumești, adaptându-se, devenind ca lumea. În formă însă, nu era nicio disponibilitate de adaptare, de parcă Evanghelia a început în România!

  2. mitica zice:

    Frate Vasilica

    Prezbiterul principal al raionului Popa Ioan, ce rol ajucat in toata intamplarea aceasta a botezului. Era si el un informator?
    De ce a vrut fr. Bochian sa faca acest botez si nu fr. Popa care obtinuse aprobarea ( verbala ) a imputernicitului.
    Cam complicat….

    • Popa Ioan era prezbiter în raionul Ineu, regiunea Oradea. El a fost solicitat de către Bochean să dea o declarație în care să menționeze că l-a anunțat pe împuternicit că vor avea loc botezuri la Ineu. Declarația a fost dată în 20.05.1957. Declarația a fost dată de acesta la sediul Filialei Arad a Cultului, nu la Securitate sau în altă parte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s