Atitudine de iobag

Nici nu mai este nevoie de vreun comentariu la acest document. De la antetul inedit și până la încheierea epistolei lingușitoare, este prea clar cine este stăpânul și cine pălmașul.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

130 de răspunsuri la Atitudine de iobag

  1. Nutzu zice:

    Cred ca trebuie precizat, la acest post, ca functia de Vicepresedinte al Cultului Penticostal – mai exact si satutar ar fi de VP al Comitetului Executiv al Cultului – devenise vacanta dupa raminerea in Statele Unite, la Los Angeles, a proaspatului ales in functia de VP al Comitetlui Executiv, pastorul Lazar GOG, ales de catre noul Consiliu Bisericesc, in iunie 1986, la congresul Cultului Penticostal.
    De mentionat ca, dupa primul tur al alegerilor, pastorul din Ploiesti, prof. Lazar Gog, intrunise cele mai multe voturi, Pavel Bochian fiind eliminat din noul Consiliu Bisericesc, neintrind in lista victorioasa a primilor 15 candidati ce au format noul Consiliu Bisericesc – care alegea apoi, cu aprobarea sefilor Statului Comunist Roman, Comitetul Executiv, noul presedinte, doi vicepresedinti si secretarul general.
    In acel moment a sosit si intervenit, in plin Congres, inspectorul general Cirstoiu care a protestat zgomotos fatza de eliminarea presedintelui Pavel Bochian din componentza noului Consiliu Bisericesc, si implicit a noului Comitet Executiv, Cirstoiu propunind, imperativ, o solutie de compromis: reluarea votului delegatilor la congres pentru promovarea lui Pavel Bochian in noul Consiliu Bisericesc si mentinerea sa pe pozitia de Presedinte, si garantarea acceptarii si recunoasterii de catre conducerea Departamentului Cultelor si aP.C.R. a pastorului Lazar Gog ca nou Prim-Vicepresedinte al Comitetului Executiv al Cultului.
    Stupefiant, dar delegatii veniti din toata tara la Congres s-au conformat de’ndata indicatiilor primite si au reluat votarea introducindu-l pe Pavel Bochian in noul Consiliu Bisericesc, ulterior, atit el cit si Lazar Gog fiind recunoscuti prin Decret Prezidential de catre Presedintele Rep. Socialiste Romania ca presedinte, respectiv Prim-Vicepresedinte al Comitetului Executiv al Cultului Penticostal. Cel putin doi pastori, Grigore Todoran din Baia-Mare si Pop Ioan din Dej au recunoscut ulterior ca si-au modificat votul, la cererea lui Cirstoiu, votind pentru Pavel Bochian.

    • marius zice:

      Nutzule de unde ai informatiile astea? Ca in manualele de istorie nu le-am putut vedea vreodata. Si mai am o intrebare. Cum a putut sa plece fratele Lazar Gog in Statele Unite, in plin comunism? Sper ca nu a avut un pact cu securistii…

  2. Vaisamar zice:

    Mai rămânea să încheie cu o formulă de genul „Preaplecata slugă a Excelenţei voastre”.

  3. a.p. zice:

    Saru’ mana pentru „functie”!!!!!! Atitudine de iobag e putin spus, mai degraba i-i o faza de rasul targului. Mircea cel Batran a mers pana la moarte pentru credinta Ortodoxa, a privit cu ochii lui decapitarea propriilor fii dar nu s-a lepadat de ceea ce el credea ca este credinta adevarata. Oare oamenii astia ce fel de credinta au avut? Cu siguranta nu pe cea a lui Petru sau Ioan, sau cea a eroilor credintei din Evrei 11.

  4. Alin Cristea zice:

    Vasilică, te înșeli dacă spui: „Nici nu mai este nevoie de vreun comentariu la acest document.”

    Ba e nevoie de o droaie de comentarii. Asta dacă vrei să convingi!

    Încă nutresc speranța că ne vei oferi în cartea ta și altfel de argumente decît astfel de documente despre care crezi că NU MAI ESTE NEVOIE de comentariu.

    Pe mine încă nu mai convins pînă acum. Nici nu prea am făcut eforturi să citesc documentele astea scrise mărunt (îmi aduc aminte de „crezul” lui Daniel Mitrofan, că nu mai e nevoie de comentarii, dacă dai documente, care însă sînt greu de pus în context, ca să nu mai zic de… verificat).

    Sper să nu devii Pătrățosul penticostalilor, tu să spui „Atitudine de iobag”, iar apoi cititorii tăi să aprofundeze formula, cu… atitudine de iobag!

    • Dacă este nevoie de o droaie de comentarii, faceți-le fraților! De asta este bifată opțiunea „Leave a comment”. Eu nu am făcut mai multe comentarii fiindcă am convingerea că documentul acesta va deveni un text antologic pentru un anumit soi de slugă a sistemului comunist.

      • Alin Cristea zice:

        Eu nu cred că aceste comentarii trebui să le facă cititorii, ci trebuie să le faci tu, care ai stat cu nasul în documente.

        Pentru tine o fi clar că omul a fost „slugă a sistemului comunist”, dar asta nu înseamnă că e clar și pentru mine și pentru alții.

        Nu cu o pagină de-asta mă convingi. Cînd se știe prea bine că, în diverse epoci, în diverse imperii, se foloseau anumite formule de politețe pînă la lingușire față de mai-marii vremii.

        Și acum se scriu astfel de epistole, chiar dacă în alt limbaj și nu cu același grad de supușenie.

        Și mai există și limbajul trupului.

        În biserici nu sînt băgați în seamă invitații, pastori la costum negru, afară-s mașinoacele (negre, am și cu poze cu ele), cei care cîntă frumos și cei ce au afaceri prospere? Păi față de ei nu aveți un fel de atitudine slugarnică care nu este necesară?

        Nu toate aceste epistole și atitudini sînt de… iobag.

        S-ar putea ca documentul prezentat să fie al unuia cu atitudine de iobag.

        S-ar putea ca acest document să devină antologic.

        Dar aștept să observ efortul de a convinge.

        Sper că acesta va rezulta din cartea de peste 600 de pagini.

        Sper ca apariția cărții să nu fie doar pretext pentru paranoici, cîrcotași și mahalgioaice.

        Care va fi rostul blogului DUPĂ lansarea cărții?

        Vor putea participa la discuții DOAR cei care au aceleași opinii ca ale tale?

        Este acest blog un spațiu de dezbatere?

        Încurajezi libertatea de exprimare?

        După replica pătrățoasă pe care mi-ai dat-o, deja am îndoieli.

        Tu ai convingeri și te aștepți ca și ceilalți să avem ACELEAȘI convingeri!

        Ești cumva pastor?

        • Alin, sunt păstor, și tocmai de aceea mai am încredere în capacitatea oamenilor de a gândi pentru ei înșiși. Știu că sunt mulți membri în biserici care au bunul simț și înțelepciunea de a judeca și trage concluzii pentru ei înșiși. Dacă m-aș apuca să scriu comentarii și să fac analiză pe documentele pe care le pun pe blog, atunci ar trebui să nu mai fac nimic altceva și ar mai rezulta încă o carte… Prioritatea mea acum este cartea, în care te asigur că documentele sunt analizate și interpretate cu multă migală.
          Pentru a corecta o greșeală, cartea se apropie de 500 de pagini, dar nu de 600, cum a apărut în mesajul fratelui Lascău. Sau poate că se referea la volumul 2.
          La celelalte întrebări cred că am răspuns înainte, în pagina intitulată Proiectul RM.

  5. marius zice:

    Era frumos daca ii spunea presedintelui ca se roaga pentru el sau „Dumnezeu sa va binecuvinteze, domnule presedinte!”. Dar asa, nu stiu ce sa mai zic… Doamne ai mila de toti slujitorii tai! Pazeste-ne pe toti!

    • Nutzu zice:

      Comentarii si contextualizari sunt de asteptat mai ales de la fostii colegi ai lui Berar Ioan din conducerea Filiala Reg. Pent. Oradea, (cea mai mare fosta Comunitate Regionala a Cultului Penticostal, ce coordona si controla toata Transilvania) – stiut fiind faptul ca Ioan Berar, Platona, Ivan si Florian Mudura erau cu totii niste unelte sadice, niste cozi de topor care au executat, cu docilitate si servilism duse la extrem, ordinele punitive ale satrapilor comunisti si securisti. Sa ne amintim aici doar de implicarea lor nefasta in executarea ordinelor autoritatilor comuniste de demolare a bisericilor din Campia-Turzii, Bistrita 1 si Bistrita 2, Cluj-Albini, si multe altele in care au avut loc acte de rezistentza anti-comunista, lupte de strada de auto-aparare, arestari si condamnari penale si civile, urmate de condamnari cultice si excluderi de frati din biserici si din Cult.
      Cind fratii din bordul Bisericii Penticostale Campia-Turzii, din cartier Sarat, erau tiriti zilnic la ancheta Securitatii Turda, ofiterii si procurorii de ancheta se ridicau reverentios in fatza lui Ioan Berar salutindu-l cu formula: „Sa traiti tovarase Berar”.
      De fapt, este stiut ca, atit supraveghetorul Ioan Berar cit si pastorii coordonatori Pop Nicolae din Cluj si Miclea Ioan din Fodora Dejului veneau la Conferintele periodice de (Dez)Orientare Cultica avind la ei carnetele de membri ai P.C.R.

      • Alin Cristea zice:

        „stiut fiind faptul ca”

        „este stiut ca”

        Astfel de formule nu sînt convingătoare.

        Și nu onorează un astfel de blog, care vrea să răscumpere memoria.

        Este știut? Atunci, dacă este știut, de ce e nevoie de deconspirările cărții lui Vasilică Croitor?

        Cine este comentatorul Nutzu?

        Este demn de încredere?

        Stilul lui pompos și revanșard seamănă foarte bine cu cel al unui paranoic cunoscut pentru emailurile pe care le trimite în toate părțile.

        „Răscumpărarea memoriei” va răscumpăra memoria?

        Și e doar despre ciorba penticostală, sau să ne așteptăm să aibă efecte în mediul evanghelic românesc?

  6. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (15.07.2010) « România Evanghelică

  7. Dorin Pele zice:

    Cand te gandeste ca in timp ce frati de-ai nostri infundau puscariile comuniste pentru crezul lor si pentru refuzul lor de a colabora cu securitatea, mai existau si acesti tradatori care au servit interesele comunistilor in schimbul unor „binecuvatari” . Dar sa las Biblia sa-i descrie: ” Sunt niste stanci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospateaza fara rusine impreuna cu voi, …, niste nori fara apa, manati incoace si incolo de vanturi, niste pomi tomnatici fara rod, de doua ori morti, dezradacinati;…”

  8. Vasile zice:

    Vasilica sper si cred ca ii vei deconspira pe toti aceia care au lucrat cu securitatea, inclusiv pe profesorii tai de la ITP Bucuresti si toti care te-au ajuatat financiar intr-un fel sau altul. D-zeu ne cere sa fim corecti si drepti, nu partinitori.
    Sper sa fie publicate in cartea ta toate documentele din Arhiva CNSAS si a Dep. Comunist al Cultelor privind penetrarea Securitatii in aparatul profesoral al I.T.P.

  9. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Biserica lui Cristos a avut mereu parte de prigoana. Cea mai grea este insa cea din interior. Cred ca Vasilica Croitor reuseste sa o faca foarte bine. Desi nu sunt de laudat cei care au gresit in perioada comunista Vasilica trebuie cu atat mai putin laudat si sustinut.
    Ma astept ca cei din conducerea organizatiei noastre sa il pedepseasca asa cum se cuvine. O merita din plin!
    Prin binevoitorul sau demers Vasilica nu va aduce nici un bine pentru organizatia noastra nici pentru prezent nici pentru viitor. Cred ca va face mai mult rau decat au facut cei care au gresit in perioada comunista.
    Este trist si dureros ca unul dintre cei care au ajuns unde sunt si au ceea ce au datorita lui Dumnezeu dar si datorita organizatiei noastre sa faca ceea ce face.
    Sper ca nimeni sa nu-l sustina si sa nu ii urmeze exemplul.
    La Revolutie eram in clasa a VII-a.

    • Dragă Ioan,
      Apreciez că ai scris ceea ce ai gândit și că ți-ai dat numele.
      Referitor la opiniile tale, chiar dacă nu le împărtășesc, le înțeleg. Așa aș fi spus și eu cu câțiva ani în urmă, când tot ceea ce știam despre perioada comunistă era rodul unei munci de dezinformare intens susținută și de liderii noștri.
      La Revoluție eu eram în clasa a IX-a, dar de atunci m-am mai maturizat 🙂

    • alex zice:

      Frate Joldes, iertati-ma, dar va inselati. Ca si pastor, stiti foarte bine ca la un moment dat adevarul va iesi la iveala, mai devreme sau mai tarziu, si de aceasta data Dumnezeu se foloseste de cineva din miezul bisericii penticostale. Daca era cineva din afara aveam prejudecati si era mai putin credibil. Daca s-ar ascunde mai departe adevarul, am ajunge in situatia Bisericii Romano Catolice; timp de zeci de ani, zeci de mii de copii nevinovati din lumea intreaga au fost victimele unor preoti si calugari obsedati sexual, bolnavi mintal si spiritual. Toate aceste fapte au fost bine ascunse cu ajutoru preotilor si episcopilor din pozitii inalte de conducere dar la un moment dat au iesit la lumina. Au trecut douazeci de ani de la revolutie, oare de ce noi ar trebui sa tinem secret tradarile nerusinate si compromisul unora care „in biserica predicau altora de apa si ei beau vin” (e un proverb german). Inca nu-i tarziu ca Penticostalismul din Romania sa-si rascumpere memoria. Cat despre pedeapsa de care vorbiti, pentru autorul cartii, m-as indoi ca-i pasa, asta-i riscul meseriei :-). Ati auzit de Roberto Saviano? Un scriitor italian care prin cartea lui (Gomorha) a desconspirat mafia italiana. De ani de zile traieste in exil, credeti ca-i pasa de asta? Frate Croitor, mergeti pana la capat cu ce ati inceput, chiar daca va vor „pedepsi” 🙂

    • Alin Cristea zice:

      Despre ce organizație era vorba?

      Dacă intuiesc bine, demersul lui Vasilică s-ar putea să aducă bine pentru… trecut.

      Va croi trecutul!

      Ceea ce e foarte important!

      În romanul „1984” al lui George Orwell apar fraze precum:

      „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.”

      La Revoluție eram în anul II la Facultatea de Mine din Petroșani.

    • Vaisamar zice:

      Fr. Ioan Joldeş, sunt năucit de reacţia dvs. Sunt perplexat de două ori. O dată fiindcă sunteţi pastor şi o dată fiindcă aveţi vreo 34-35 de ani (dacă la Revoluţie aveaţi 14 ani, acum trebuie să aveţi cam 34).
      Când un tânăr adult din generaţia mea (eu am 29 de ani) spune că „prigoana cea mai grea este cea din interior” şi înţelege prin „prigoană” un demers de recuperare a memoriei noastre colective (ca penticostali), e semn că lucrurile s-au întors cu susul în jos şi că gândirea slujitorilor lui Hristos a început să se denatureze de o manieră absolut absolut halucinantă.
      Înţeleg că n-aţi „gustat” prea mult din otrava comunistă. Dar de ce n-aţi citit măcar ce efecte a avut ea? Sunt sute de cărţi cutremurătoare despre ce a însemnat comunismul (O bună introducere ar fi „Douăzeci de ani în Siberia”, de Aniţa Nandriş Culda). Cum puteţi crede că din mocirla comunistă ieşim ca şi când „nici usturoi n-am mâncat”? Asta citiţi în Scriptura pe care o predicaţi ca pastor? Că trecutul e trecut şi nu contează în niciun fel cum ni-l asumăm sau ce învăţăm din el? Asta îi învăţaţi pe enoriaşi? Că efectele păcatelor dispar fără asumare şi fără căinţă, adică pur şi simplu odată cu trecerea timpului? Le predicaţi doar despre păcatele personale, nu şi despre cele naţionale şi colective?
      Să înţelegem că pentru dvs. n-are niciun fel de importanţă un gest de întoarcere spre trecut, de reflectare asupra modului în care comunismul ne-a otrăvit, ne-a controlat şi influenţat ca mişcare spirituală? N-aţi predicat niciodată din Isaia 1:18 („Veniţi totuş să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cîrmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna”), verset conform căruia iertarea vine în urma unei analize/cercetări?
      Lipsa dvs. de logică este stupefiantă. Ziceţi: „deşi nu sunt de lăudat colaboratorii, Vasilică trebuie cu atât mai puţin lăudat”. Fac abstracţie de faptul că nu există absolut nicio legătură cauzală între concesiva introdusă prin „deşi” şi propoziţia principală (o relaţie logică ar fi una de tipul „deşi a căzut de la etaj, nu şi-a rupt niciun os”). Ce mi se pare îngrijorător este că, în opinia dvs., pe scara nocivităţii, acest demers istoriografic şi pastoral este mai periculos decât sprijinirea de către colaboratori a sistemului ateu şi ticăloşit care a fost comunismul. Altfel spus, dvs. sugeraţi că este mai rău să analizezi răul decât să-l faci. În termeni pastorali, asta ar însemna că este mai rău să spui păcatului pe nume decât să păcătuieşti. Cu o logică de acest fel vă discreditaţi şi vă delegitimaţi ca slujitor al lui Hristos.

      Foarte grav este şi că vă grăbiţi să condamnaţi o carte pe care n-aţi citit-o. Un cărturar ambivalent, precum Nicodim, ştia măcar că legea nu îngăduie condamnarea cuiva înainte ca acesta să fi fost audiat cum se cuvine. Prin modul în care puneţi problema vă plasaţi în proximitatea celor care în vremea Mântuitorului au căutat să suprime adevărul şi să cosmetizeze o situaţie care nu poate fi cosmetizată.

      Spuneţi, în dulcele stil clasic: „Mă aştept ca cei din conducerea organizaţiei noastre să îl pedepsească aşa cum se cuvine. O merită din plin!” Mai rămânea să puneţi un „tovarăşi” la începutul adresării şi un „de partid” după „organizaţie”, pentru ca fraza să pară desprinsă din discursul unui aparatcik de partid. Organizaţiile pun mâna pe gârbaci şi pedepsesc. Biserica lui Hristos însă va fi de partea adevărului, fiindcă Hristos a venit să mărturisească despre adevăr şi oricine este din Adevăr ascultă glasul Lui.
      Emanuel Conţac

      • Alex Pop zice:

        Emanuel,
        Iti impartasesc buimaceala – vis-à-vis de comentariul fr. Joldes, – dar in adincul inimii inca mai nutresc speranta ca poate-poate domnia sa nu e pastor (de biserica) ci pastor (la stina), asa ca vom putea rasufla usurati.
        Dar daca intr-adavar e pastor de oameni, atunci sintem de plins. Dupa 21 de ani de libertate, bisericile noastre inca sint pastorite de insi cu o astfel de mentalitate?
        Sper sa fie doar un caz izolat. Ar fi prea dureros sa avem mai multe biserici cu astfel de pastori, cu intelectul si logica “frozen” la nivelul unui adolescent de clasa a VII-a.
        Cum poate un astfel de om sa imparta drept Cuvintul adevarului?
        La ce fel de pasune si la ce izvoare isi duce turma??
        Oile isi urmeaza pastorul, si cind ma gindesc la turma fr. Joldes… sa sparie gindul!
        D-aia ziceam ca inca mai nutresc speranta ca nu e pastor de biserica.

        P.S. In related news…A ajuns zvonul pina aici cum ca in Romania s-ar fi relansat partidul comunist! “Organizatia” ce nu vrea nicidecum sa moara…
        Sper ca nu va fi nevoie ca vreun copil de-al fr. Vasilica sa mai scrie peste ani o alta „Rascumparare a Memoriei”…

    • Sorin C. zice:

      Felicitari domnule Joldes.
      De oameni exact ca dumneavoastra are nevoie Organizatia sa mearga mai departe.
      Din pacate nu si Biserica.
      La revolutie eram in armata. La Timisoara.

    • Eu la revolutie aveam 1 1/2 ani, daca tot trebuie sa atalam acest lucru. Scriu aceste randuri nu ca un credincios penticostal (fiind crestin dupa Evanghelie), ci ca unul care si-a aplecat atentia asupra cercetarii acestor lucruri (ca absolvent de istorie).
      Ceea ce ma ingrozeste este afirmatia „pastor penticostal”, care pusa alaturi de numele Ioan Joldes vrea sa confere un fel de greutate si autoritate afirmatiilor facute de acesta. Este un tertip foarte interesant, dar eu am vazut pe blogul fratelui Vasilica nume sonore, John Tipei, Petru Lascau, Danut Manastireanu, Emanuel Contac, care n-au facut uz de nu stiu eu ce functii.
      Daca un „pastor penticostal” vorbeste in acest mod, inseamna ca si „organizatia” sa face acelasi lucru. E pentru prima data cand sunt confruntat cu acest lucru pe blogul acesta, termenul de organizatie. Stiu ca Biserica este un organism viu al carei cap este insusi Domnul Cristos, si nu o organizatie.
      Faceti apel, fr Joldes, si la Uniune sa-l pedepseasca pe Vasilica. Sa-l pedepseaca pentru ce anume? De ce va temeti? Aveti cumva motive de teama si asta sa fie reactia dvs? BOR-ul a refuzat acest demers, si uite ce iasa.
      Sustin in continuare acest demers pornit de Vasilica, considerandu-l necesar pentru vremea in care traim. Fr Joldes, cine nu-si cunoaste istoria risca sa o repete!

      • Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

        Cunosc ca Biserica este un organism viu si de aceea referirea me la Cultul Penticostal este de organizatie. Ceea ce Vasilica scrie se refera la colaboratorii din Cultul Penticostal si cum ii poate dezvalui pe acestia.
        Mi-am dat si numele si slujirea mea nu pentru a a oferi greutate spuselor mele ci pentru ca nu mi-e rusine ca sunt penticostal. Desi cred in ceea ce Biblia prezinta ca fiind foarte important pe Pamant, biserica locala, nu cred ca trebuie sa ne atacam singuri, sa ne lovim organizatiile din care facem parte, ci cred ca problemele pe care le avem legate de trecutul nostru trebuie sa le rezolvam in cadrul organizatiilor din care facem parte si nu in piata publica. Vasilica a scris despre aparitia cartii Vă voi ține la curent cu locurile din care puteți cumpăra cartea. Ea va fi disponibilă și în librării laice pentru că și lansarea se va face undeva în București într-un astfel de cadru. Abonați-vă pentru a primi automat știri.
        Asta ma nelinisteste pe mine. Faptul ca ne lovim singuri! Si asta este dureros.

        • Draga Ioan, apreciez iarăși faptul că îți exprimi ideile în mod deschis. Nici mie nu mi-e rușine că sunt penticostal, dimpotrivă.
          Locul în care opiniile noastre se despart în mod categoric este părerea pe care o exprimi că „atacăm organizațiile din care facem parte”. Eu cred că demersul de Răscumpărare a memoriei este o acțiune sinceră prin care încerc opusul. Ca să parafrazez cuvintele Ap. Pavel, dorința mea pentru „organizație” este: „venindu-și în fie, să se desprindă din cursa Diavolului de care au fost prinși…”. Realitatea (pe care nu o mai poate tăgădui nimeni) este că am căzut în cursa întinsă draconic de Securitate, Departamentul Cultelor, Moscova etc. Dacă rostirea adevărului este ceva greșit, atunci sunt vinovat. Însă îți atrag atenția că aceasta a fost logica stalinistă: cine aducea critici sistemului, oricât de întemeiate și utile, era considerat trădător și „trebuia să fie pedepsit”. Eu cred contrariul, și anume că din momentul în care am priceput că eram prinși într-o cursă, dacă tac sunt vinovat și merit pedeapsa. În Biblia ta cum scrie?
          Dacă organizația pe care o aperi ar fi acceptat măcar că are o problemă, Congresul de la Timișoara ar fi însemnat un pas înainte în rezolvarea ei. Nu cred că a abordat cineva mai elegant această problemă decât am făcut-o noi, prin Rezoluția pe care personal i-am înmânat-o președintelui Cultului la Galați, în 2006, cu vreo 3 luni înainte de Congres. Acel demers însă a fost bagatelizat și apoi băgat pe linia moartă. Ce ai făcut tu în acest sens? Acum văd că te-ai sesizat din oficiu că organizația ar fi atacată de mine. Dar de ce nu te-ai sesizat din oficiu și față de nerespectarea promisiunii de înființare a unei comisii care să analizeze problema colaborării? E rândul meu să te acuz, de data aceasta întemeiat, că vrei răul organizației, fiindcă nu ai făcut nimic pentru aflarea adevărului.

        • emi zice:

          exista un principiu dupa Scriptura> pacatele personale se trateaza personal iar pacatele publice se trateaza public. Sunteti de acord cu acest principiu?

      • vesteabuna zice:

        Prietene Joldes, ai pe net o predică la ceva conferință de tineret. Mi-am dat o oră din viață să te ascult, să-ți cerectez duhul. Dragul meu, iartă-mă că o spun în public ( și predica este publică), cam lungă predica pentru scurtimea viziunii ideilor expuse (din predica ta lipsește Cristos). La fel și aceste comentarii ale dumitale:
        Tu spui:
        ”nu cred ca trebuie sa ne atacam singuri” Când spui asta gândește-te la cei care au fost vânduți de pastorii lor timp de 50 de ani. Lor nu le-a sunat? : ”nu cred că trebuie să ne atacăm singuri”?
        Tu spui:
        ”…mă neliniștește pe mine. Faptul că ne lovim singuri! Și asta este dureros.” Dar te întreb: faptul că 50 de ani NE-AM LOVIT SINGURI n-a fost dureros?
        Tu zici:
        iertare pentru trecut. Cuvântul lui Dumnezeu spune: judecarea celor dinăuntru și apoi iertare, dacă va fi pocăință.

        Nici să nu vă imaginați că Dumnezeu va mai lucra ceva în adunări infectate cu planul măreț al României Socialiste și nepocăite. De multe ori când intru în câte-o biserică plină de program și artă muzicală îmi amintesc de Cântarea României. Arta și teatralismul sunt din duhul moștenirii comunismului, pentru că veți observa din documente: partidul n-a fost deranjat de dezvoltarea artei muzicale în biserici, a corurilor,etc. doar să nu iasă afară. Fanaticii au fost rău văzuți atunci, dar uită-te în Biblie, e plină de ”fanatici”. Har!

    • mihai ion zice:

      cum poate vorbi un pastor….nu ai auzit ca daca va tacea (el) pietrele vor vorbi? si ca tot ce este facut la intuneric mai devreme sau mai tarziu este scos la lumina? de ce sa nu stim si noi cine au fost cei care ne invatau ( si nu zic ca ne invatau rau) dar faptele lor care ii urmeaza erau moarte.Sustin autorul si cartea.

    • Washington christian zice:

      Amin Fr. Ioan!
      Vasilica needs to answer for his poor decisions. The”truth” that he is claiming that he is exposing does not help unite the romanian community. The book does not help people find salvation that’s for sure. Now isn’t that a waste?

  10. ionutr zice:

    „Biserica lui Cristos” vs. „organizatia noastra”? Nu ar fi prima data cand organizatia „pedepseste asa cum se cuvine” biserica. Cine pe cine prigoneste ramane de vazut…

  11. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Pt. Ionutr
    In ceea ce scrie Vasilica vorbeste de organizatia noastra si o identifica cu Biserica Lui Cristos. El vrea o curatenie in aceasta organizatie, cel putin asa pretinde.

  12. Vasilis zice:

    confundam „Organizatia” cu „Biserica”
    Vasilica Croitor „va face mai mult rau” (daca va face) – Organizatiei.
    „Cei care au gresit in perioada comunista” au facut mai mult rau – Bisericii .

  13. Pingback: Răspuns unui pastor « Methoughts, mefeats and medefeats

  14. Coman Flaviu zice:

    Frate Joldes,

    Daca nu ma insel, ai fost coleg cu noi la ITP (cu un an mai mare ca mine si cu vreo 2 mai mic decat Vasilica), si sunt surprins sa-ti vad argumentatia populista si „la plesneala”. Se vede ca esti inregimentat bine in sistem si ca nu faci nici un efort pentru inbunatatirea lui si se mai vede ca nu ai habar de cat rau au putut sa faca vanzatorii de frati din care o buna parte mai sunt si azi activi. Macar asteapta sa citesti cartea si apoi sa-ti dai cu parerea, pentru ca lucrarea lui Vasilica este una extrem de echilibrata si e scrisa in spiritul pocaintei nu al acuzarii. Desi descopera o mare „buba” care exista in trecutul Cultului Penticostal, dar care are repercusiuni in prezent, autorul vine cu solutii nu doar cu diagnosticarea problemei.
    Apoi la afirmatia ta plina de venin, „ma astept ca cei din conducerea organizatiei noastre sa il pedepseasca asa cum se cuvine. O merita din plin!” veau sa-ti spun doua lucruri:
    1. Cine il va pedepsi se va face complice cu vanzatorii!
    Cei care au vandut pe fratii lor si nu s-au pocait, vor avea in legiuitorii Cultului Penticostal care il vor pedepsi pe Vasilica (daca acest lucru se va intampla) un al doilea Iuda, care inainte de a lovi in Vasilica vor fi complici cu vanzatorii, tradandu-i din nou pe cei care au fost martiri. Are cineva tupeul acesta? Probabil…

    2. Cand Vasilica s-a apucat sa scrie aceasta carte pentru „rascumpararea memoriei” si-a asumat consecintele, drept pentru care il pun de pe acum in randul martirilor. Stiu ca va fi lovit si stie si el asta, dar merita sa suferi aceste lovituri pentru rostirea adevarului si eliberarea de tirania trecutului. Merita aceasta suferinta daca ceva mai bun se va intampla in organizatia in care si eu sunt pastor, alaturi de tine, frate Joldes.

    Eu nu vreau sa-mi fie rusine in fata copiilor mei si a generatiei care urmeaza de complicitate cu Iuda. Imi doresc alta soarta in locul unei crengi alese prost…

    Vasilica, ma rog pentru tine si te asigur de toata sustinerea mea in acest demers.

    Un pastor din aceiasi organizatie cu Joldes!

  15. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Vrei sa faci o diferentiere care in ceeea ce a scris Vasilica pana acum nu exista.

  16. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Credeti ca Bradin si altii care au plecat dintre noi se vor mai putea pocai?
    Din ceea ce am citit pana acum s-a scris doar despre cei ce nu se mai pot pocai.
    De aceea nu vad rostul acestui demers fara sa se faca referiri la cei care sunt astazi in viata, sunt in pozitii de conducere si chiar ii putem ajuta sa se pocaiasca, daca se vrea asta cu adevarat, ceea ce eu nu cred.
    Fr. Lascau a citat pentru a sustine cartea din Evanghelie despre dialogul lui Iisus cu Iuda. Ceea ce nu intelem este ca Iuda era in viata si se putea pocai.
    Ar trebui ca Vasilica sa-i ajute pe Iuda care sunt in viata si pe morti sa-i lase in seama Domnului. Dar acestia pot fi periculosi, asa ca de ce sa nu aruncam cu noroi in memoria celor ce nu se mai pot apara pretinzand ca batem saua sa priceapa iapa.
    Taurul trebuie apucat de coarne.
    Si nu cred ca ii putem ajuta pe cei vii sa se pocaiasca daca incercam sa-i convingem ca au gresit pe Bradin si altii din acel timp.
    Nu cred ca acesta carte ii va ajuta. Cred ca abordarea celor vii care au gresit ar fi trebuit facuta personal in cadrul organizatiei noastre de o echipa de pastori care sa ii confrunte in dragoste nu in acest spirit inspirat de la OTV.
    Asta este opinia mea si cred ca este mai aproape de ceea ce a facut Iisus cu Iuda.

    • Vaisamar zice:

      O perspectivă utilitaristă foarte interesantă, fr. Joldeş. Dacă o carte produce nu ştiu ce efect pentru cei în viaţă, e bună. Dacă nu produce nimic (aici deocamdată n-aveţi cum şti), cartea trebuie arsă şi autorul spânzurat. Alternative perfect compatibile!
      Dvs. nu vedeţi nici o utilitate în a reflecta asupra trecutului? Nu vedeţi nimic bun în a scrie o lucrare de istorie despre comunism şi efectele lui asupra vieţii bisericeşti? Vreţi să fiţi complet miop în ce priveşte istoria noastră şi complet amnezic în ce priveşte efectele comunismului?
      Văd că ştiţi bine care este stilul OTV, dacă vă permiteţi această comparaţie. Eu zic mai degrabă că acest demers e inspirat din cărţile de istorie de specialitate. Poate n-ar fi rău să mai daţi din când în când emisiunile OTV pe un episod din „Memorialul durerii”.

    • Porky Pine zice:

      Iisus? Care-i ideea? Iarasi incercam sa ne facem „placuti”? Isus de ce nu mai corespunde?
      Oh, si daca tot m-am bagat si eu (un baptist convins) trebuie sa-l felicit pe Vasilica pentru initiativa, cu un „caveat” insa: incearca sa produci o lucrare de referinta si nu o simpla maculatura. E adevarat ca asta presupune un efort suplimentar, dar ca sa folosesc o constructie gramaticala „made by Joldes”, „se merita”!
      In ciuda faptului ca Alin Cristea este pur si simplu „obnoxious”, are dreptate atunci cand te provoaca sa transformi o colectie de documente fotocopiate intr-o carte!
      Astept sa o cumpar!
      Am avut aproape 21 de ani la Revolutie si am fost pe strazi in Decembrie!

      • Știți povestea cu doamna care a fost să vadă filmul lui Gibson, „Patimile” și la ieșire din sală, foarte impresionată, a spus: „este un film excelent, cineva ar trebui să scrie și o carte pe această temă.”
        La fel stau lucrurile și cu blogul. Blogul a deschis dialogul, dar vă asigur că în carte este mai mult decât o colecție de documente.

  17. Alin Cristea zice:

    Coman Flaviu: „Lucrarea lui Vasilica este una extrem de echilibrata si e scrisa in spiritul pocaintei nu al acuzarii.”

    Flaviu, Vasilică, Emanuel (și alți tineri mai mult sau mai puțin înfocați), NU este de ajuns astfel de formule care exprimă convingerea cuiva sau a mai multor.

    Este nevoie de un efort de convingere.

    Am văzut destule la viața mea (în mediul evanghelic) ca să știu că pînă și atunci cînd lucrurile sînt prezentate cu dovezi vor exista oameni care nu vor accepta adevărul și vor acționa conform unor interese, sentimente și resentimente.

    Efortul de convingere trebuie însă făcut cu gîndul la cei care sînt dispuși să privească la dovezile care le sînt prezentate și să asculte DISCURSUL care integrează argumentul.

    Uneori un film artistic sau o doină românească e un discurs mai potrivit pentru abordarea unor chestiuni sensibile, dureroase, amare…

    Sînt efectiv îngrijorat de faptul că acordați prea mult patos și energie unor comentarii provocatoare sau naive…

    Dracul ne face să pierdem timpul…

    • Vaisamar zice:

      Alin,
      Toată lumea e convinsă că e nevoie de un efort de convingere. Ce facem aici dacă nu un mic efort de convingere?
      Nu înţeleg de ce acest demers trebuie judecat strict prin efectele pe care le produce. Un demers de factura asta trebuie făcut. Punct. Nu-mi fac iluzii cu privire la cei care deja şi-au făcut opinii precise înainte de a fi citit cartea. Cât despre cei dispuşi să vadă dovezile, în ce privinţă să-i convingem? Să-i convingem că ce?
      S-ar putea că n-ai văzut încă destule în mediul evanghelic. Eu zic să aştepţi până după publicarea cărţii. 🙂

      • Alin Cristea zice:

        Da, e mic efortul vostru de convingere, Emanuel.

        Tu spui: „Un demers de factura asta trebuie făcut. Punct.” și te aștepți… ce? Ca eu să-ți accept… punctul?

        Dacă vi s-a dat mult, pastori, doctori sau doar… tineri (tinerețea e mare lucru, poate nu v-ați dat seama pînă acum de asta), atunci vi se cere mult!

        Nu sînt mulțumit de cum abordați dialogul cu cititorii. Este evident că nu aveți răbdare și ÎNCĂ nu aveți pregătite argumentele.

        Lansarea cărții e un pretext! Contextul care se formează cu această ocazie poate fi benefic sau mai puțin benefic în funcție de cum veți trata VOI dialogul cu cititorii, nu în funcție de cum vor trata cititorii dialogul cu voi.

        Eu de la voi am pretenții, nu de la alții.

        Sînt în stare să vă aduc aminte în fiecare zi de asta. Iar dacă nu o să mi se mai permită aici, nu-i nimic, că am destule canale pe care să vă bîzîi, cu speranța că nu o să ajungeți ca alții pe care îi sancționați și ironizați.

        Că nu am tras atîția ani în spațiul public ca să-mi spui tu mie, Emanuel, PUNCT!

        Ci ca să-ți spun eu, Emanuel, mai fă-ți rost de undeva de răbare! Și tact…

        Uită-te mai cu atenție la oamenii pe care presupun că vrei să-i slujești, nu să-i ironizezi cînd au alte convingeri.

        Așadar, dacă aveți convingeri, aflați că și alții au convingeri. Și cînd convingerile unora vin în contradicție cu convingerile altora, ce facem? Punem… PUNCT?

        Fiecare cu pătrățica lui?

        Nu v-ați săturat să vedeți atîta lipsă de unitate la evanghelici?

        Cum vedeți mediul evanghelic peste 10 ani?

        De ce să fie doar o carte de memorii, nu și 10 pînă atunci?

        Nu v-ați săturat să trudiți pe pătrățica voastră? Ce, peste 10 ani avem nevoie de voi obosiți, fiecare cu micul proiect realizat, dar cu un mediu evanghelic din ce în ce mai fragmentat?

        Stați strîmb, de vreți, cocoșaților, dar neapărat să judecați drept!

    • Coman Flaviu zice:

      Draga Alin,

      eu cred ca convingerile mai multor oameni, puse impreuna, pot oferi cadrul potrivit pentru credibilizarea unui demers, iar in plus, nici noi nu ne-am format convingerile din senin. Exista niste argumente… unele sunt pe site, altele in carte.
      Tot respectul fata de experienta ta, dar iti spun sigur ca ceea ce a scris Vasilica e total diferit de ce a scris Mitrofan legat de acest subiect. Scopul lui Vasi nu e sa afiseze lista cu colaboratorii…

      • Alin Cristea zice:

        1. Dacă „există niște argumente”, aștept să le văd.

        Dacă le-am sărit, aștept să-mi atrageți atenția. Cu o cîntare, cu o poezie, cu o măslină, cu ceva…

        Asta vă reproșez, că nu aveți tactică de relaționare cu publicul. Irosiți, din punctul meu de vedere, o ocazie excelentă de dialog și dezbatere.

        2. Nu l-am amintit pe Daniel Mitrofan decît în paranteză, într-un comentariu de acum cîteva zile. Nu aici e discuția. Deja aveți cîteva recomandări care au plasat Răscumpărarea memoriei deasupra demersului mitrofanian.

        Dar dacă a venit vorba de el, să amintesc că el are o altă lucrare, mai amplă, intitulată PAȘI. Cultul baptist în perioada comunistă, de 652 de pagini!, care e și disponibilă pe Internet.

        Dar NIMENI nu discută undeva, ceva, din cîte știu eu, despre această carte.

        652 de pagini!

        Precis sînt lucruri interesante acolo, nu?

        Dar Daniel Mitrofan a pierdut mult în relația cu cititorii din cauza lipsei sale de tact și a unei abordări relaționale pe care o recunosc și la voi.

        Nu degeaba vă scriu. Am destule de făcut, nu duc lipsă de proiecte, dimpotrivă!

        3. Observ răspunsul pe care l-ai dat, Flaviu, lui Joldes Ioan, în care ai intrat în detalii despre Congresul din 2007, ba la sfîrșit ajungi să dai verdict național:

        „Ai putea sa imi spui si mie care e viziunea conducerii cultului? Stiu raspunsul… NU! Pentru ca nu ai de unde sa o stii… nu o stie nimeni… nici ei…”

        La ce folosește un astfel de ton? La dialog NU!

        Ce, sîntem pe vreun forum cu puștani frustrați?

        O astfel de atitudine pripită, cu formule neținute în frîu („o dai tare cu…” sau „ei o dau la intors…”), cu evidente tușe iritate, cui folosește?

        Nu face decît să confirme ceea ce am scris de mai multe ori în ultimii ani: Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public, reacționînd exagerat la stimuli interni și externi.

        4. Spui: „Scopul lui Vasi nu e sa afiseze lista cu colaboratorii…”

        Și dacă ar fi, tot cam aceleași chestiuni le-aș fi ridicat.

        Chiar ieri m-am întîlnit cu un pastor penticostal pe care îl respect, care nu crede în acest demers de răscumpărare a memoriei.

        Așadar, eu, care vin din mediul baptist, să iau aminte la convingerile lui, pe care îl cunosc, sau la ale tale, Flaviu, pe care nu te cunosc?

        Nici cu el nu am avut un spațiu de dezbatere și se pare că, vai, nici cu voi.

      • @ Tot respectul fata de experienta ta, dar iti spun sigur ca ceea ce a scris Vasilica e total diferit de ce a scris Mitrofan legat de acest subiect. Scopul lui Vasi nu e sa afiseze lista cu colaboratorii…

        Ce înseamnă „total diferit”? Ca să spuneţi asta ar trebui să explicaţi ce a scris Daniel Mitrofan. Scopul său a fost „lista cu colaboratorii”? De unde ştiţi dvs. care a fost „scopul” lui Mitrofan? Care a fost scopul lui Columb şi la ce a ajuns întreprinderea lui? Cartea baptistului a fost prima corabie lansată spre ţara dosarelor. „Vasi” a avut timp să-şi alcătuiască o adevărată flotilă de documente, nu doar o corăbioară dintr-o foaie de hîrtie cum a fost cazul lui Daniel Mitrofan. Eu spun că tocmai „scopul” este comun celor doi, baptistului şi penticostalului: căutarea adevărului, pentru ca istoria să nu se mai repete. De aceea, chiar dacă vrem să suflăm în corabia unuia, ajutîndu-l sa ajungă la ţintă- efort lăudabil, din punctul meu de vedere-, nu este elegant să scufundăm bărcuţa altuia, poate la fel de bine intenţionat ca „Vasi”. Nu de alta, dar o să vă treziţi că păţeşte şi el ce-a păţit Magellan, „murind” într-un război tribal, cu sălbaticii blogurilor, cînd era pe cale să facă înconjurul lumii… 🙂

  18. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Cred ca aceasta carte daca ar trebui sa apara ar trebui sa o faca o comisie si nu doar un singur om si sa fie facuta in spiritul iubirii.
    Continui sa sustin ca aceasta rascumparare a trecutului ar trebui facuta in cadrul organizatiei noastre si nu in public. Nu ne este de nici un folos, nici noua nici celor ce vor veni dupa noi, aceasta spalare a hainelor in piata publica. Cristos l-a abordat pe Iuda in grupul restrans al ucenicilor. Si l-a mai numit si prieten. L-a iubit. Acest spirit al iubirii cred ca lipseste. Cred ca patima, poate dorinta de afirmare si altele asemanatoare au nascut acesta carte.
    Si cred ca noi cei care n-am trait acele vremuri ar trebui sa fim mai rezervati in a emite judecati cu privire la motivatiile si faptele celor ce au fost implicati in mod activ in a face tot ce a depins de ei pentru ca lucrarea sa mearga, sigur asa cum a mers, mai bine sau mai rau.
    Nu stiu daca voi care vreti sa rascumparati memoria v-ati fi comportat in aceleasi conditii mai bine. Poate ca ar trebui sa reflectati la asta cu smerenie si sa lasati, daca exista asa ceva, dorinta de a arata ce puteti si de ce sunteti in stare daca cineva indrazneste sa va ignore pozitia si opiniile.

  19. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Pentru Flavius
    Ceea ce spun este ca acesti vanzatori activi de astazi ar trebui abordati si rascumparati, daca se poate si vor. Si facut acest demers intr-un alt cadru decat piata publica vezi 1 Cor.6<1-11.
    Bradin, Bochian, Berar(nu stiu daca el a murit) nu mai pot fi ajutati.
    Din ceea ce am citit pana acum pe net cei de astazi nu sunt prezentati cu note informative si alte dovezi. Sa fie oare un martiriu ascuns cel al lui Vasilica, sau poate e altceva? Asta ma intreb. Martirii i-au abordat pe contemporani si astfel au venit martiri. Restul e apa de ploaie. Si noi putem spune ca Ceausescu a fot rau, dar nu putem deveni martiri pentru asta, doar niste pseudo-martiri.
    Pozitia ta cu martiriul nu este asadar sustinuta. S-ar putea sa fie un martiriu in zadar!

    • ionutr zice:

      „Sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii …”
      Pe scurt acesta ar fi un motiv suficient pentru care este necesar un demers al copiilor referitor la trecutul parintilor: „iartă POPORULUI Tău păcatele făcute împotriva Ta!” 2Cr 6.39. Poporul sufera din pricina pacatelor liderilor. Intr-o maniera biblica trebuie tratate consecintele trecutului. Si sa dam slava lui Dzeu pt mostenirea buna primita de la cei ce au biruit.

  20. Petru Burac zice:

    Eu la revolutie aveam 5 ani… totusi curiozitatea cu care m-a inzestrat Dumnezeu am folosit-o sa citesc, sa aud si sa vad multa istorie despre comunism.

    Eu personal deja sunt multumitor lui Vasilica Croitor ca mi-a „dezumflat” imaginea falsa ce o aveam despre unii din vechii fratii. Din pioneri au credintei, unii chiar uriasi, s-a dovedit ca erau doar oameni, unii chiar de joasa speta. Si daca acestia au semanat inteleg mai usor cum am ajuns la sistemul actual. In concluzie, avem nevoie sa stim faptele rele ale celor din trecut, pentru ca sa fim atenti cum ne hranim din invatatura lor sau a ucenicilor ce i-au facut.
    Astfel, d-le Joldes Ioan, cred ca avem nevoie de aceasta carte, cel putin noi cei care citim si dorim sa zidim in adevar.
    Si ap. Pavel ne arata ca cei falsi trebuiesc aratati: ex: Alexandru Caldararul… Si Dumnezeu a lasat sa vada toata lumea aceasta in NT nu doar undeva secret.

  21. dorelu zice:

    Cartea sa fie arsa si autorul spanzurat:))) Joldes Ioan sa puna in aplicare planul apoi il vor pune secretar la Cultul Penticostal cu toate onorurile.
    Fratele Coman a punctat foarte bine un aspect: ne intereseaza viitorul copiilor penticostali ca sa le lasam o istorie adevarata si sa facem istorie curatind bisericile de pastori „sufleori”care au dat mana cu Satana. Din cei 12 ucenici, 11 au murit ca martiri pentru Hristos, iar Ioan exilat in Patmos. Unii slujitori din perioada comunista decat sa sufere mai bine dadeau mana cu necuratul pana treceau podul si astazi vor sa le pupam mainile.
    Vasilica demasca tot ce poti si ce mai e in viata , inainte- fierbinte!!!!

  22. dorelu zice:

    sa invatam din lectiile trecutului ca sa nu le repetam in viitor

  23. Coman Flaviu zice:

    Frate Joldes,

    vad ca o dai tare cu rezolvarea lucrurilor in cadrul organizatiei, cu comisii, etc. Da-mi voie sa te intreb pe unde erai la congresul pastoral din 2007 de la Timisoara? Atunci, si nu numai, s-a incercat rezolvarea problemelor in cadrul orgtanizatiei, dar mai marii nostri nu au dorit acest lucru.
    Comunitatea de Constanta a adresta catre Adunarea Generala a pastorilor din Cultul Penticostal o rezolutie privind deconspirarea, in care se cerea ca fiecare pastor sa declare la notariat pe proprie raspundere ca nu a colaborat cu securitatea, vanzand fratii. Propunerea continua oferid solutia unei pocainte pentru cei care nu doreau sa dea aceasta declaratie, deoarece colaborasera grosolan cu securitatea, fiind ofiteri sub acoperire platiti, dar in acelasi timp si pastori in cadrul cultului.
    La acel congres nici macar nu au dorit sa citeasca rezolutia deconspirarii, iar atunci, Vaipan de la Botosani a citit-o din sala. In urma citirii s-au produs mici efecte, dar insuficiente ca lucrurile sa fie rezolvate. Iata cateva din efectele pe care le-a produs atunci citirea rezolutiei:
    1. Desi nu s-a agreat ideea declaratiei notariale, cel putin s-a cerut ca fiecare membru din Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal sa declare verbal, pe propie raspundere, ca nu a colaborat cu securitatea. Din cei 32 de mebrii ai consiliului, au fost prezenti vreo 29, din care 23 au declarat clar ca nu au colaborat cu securitatea, iar 6 au „scaldat-o” rau de tot. Unul din ei era vicepresedinte de comunitate, iar cand i s-au pus cateva dovezi in fata (nu public) si-a dat demisia si ca si consilier si ca si vicepresedinte de comunitate. Facuse lucruri mizerabile! Din cauza lui au ajuns frati in inchisoare, a desfintat retele de trafic de biblii si a desfintat grupe de studiu BEE. E contemporan cu noi acest frate platit de securitate, care ne mai si conducea, iar acest caz nu e singular. Nu s-a facut mare tam-tam tocmai pentru ca situatia s-a abordat in spiritul pocaintei nu al acuzarii asa cum ai tu impresia ca se doreste.
    2. Un alt efect a fost ca fratele Tipei a spus ca se va infiinta o comisie care sa analizeze cazurile de colaborare…, dar doar a spus… si aici sa incheiat totul. Nu mai fi asa naiv… De la centru nu se va incepe rezolvarea acestei probleme pentru ca dintre ei, unii au „colaborat bine” cu securitatea. (citeste rubrica Proiectul RM si vei vedea ceva detalii pentru care s-a mers pe aceasta solutie)
    3. Mai multi pastori au inceput sa devina interesati de rezolvarea acestor probleme cu trecutul, dar daca initiativa nu a venit de sus totul sa „sfarsit cu bine”.

    Cam atat deocamadata cu efectele, dar ma intorc la mesajul tau anerior: „Martirii i-au abordat pe contemporani si astfel au devenit martiri”. Vasilica i-a abordat si el pe unii contemporani, dar ei o dau la intors, nu regreta, nu arata pocainta si atunci trebuie unele dovezi.
    Cu privire la cei care au murit, dar vor aparea in carte, chiar daca ei nu se mai pot pocai, noi trebuie sa ne dezicem (nu de ei) de unele fapte pe care le-au facut si prin aceasta atitudine vom aduce o reparatie morala fata de martirii care sunt in viata. In plus, sistemul poate fi imbunatatit considerabil pentruc a inca sunt probleme serioase de control si manipulare. Ai putea sa imi spui si mie care e viziunea conducerii cultului? Stiu raspunsul… NU! Pentru ca nu ai de unde sa o stii… nu o stie nimeni… nici ei…

    • Coman Flaviu zice:

      Corectura pentru Joldes

      Unde ti-am scris in paranteza sa citesti ruprica „Proiectul RM” am gresit, nu te ajuta cu nimic. Citeste te rog introducerea de la rubica „Argument”

    • Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

      Cunosc pozitia comunitatii din care faceti parte pentru ca v-am auzit la congres. Ceea ce spuneati era sa se mearga la notar, deci o incercare de a o rezolva in afara organizatiei. Despre efecte tu ai spus Unul din ei era vicepresedinte de comunitate, iar cand i s-au pus cateva dovezi in fata (nu public) si-a dat demisia si ca si consilier si ca si vicepresedinte de comunitate. Nu s-a facut mare tam-tam tocmai pentru ca situatia s-a abordat in spiritul pocaintei nu al acuzarii asa cum ai tu impresia ca se doreste (cred ca acum daca va aparea aceasta carte rascumparatoare va fi mare tam tam). Cam asa vad eu rezolvarea lucrurilor. Un efect extraordinar. Asa ar trebui rezolvate lucrurile. Intre noi, nu sa ne facem de ras. Cu multa rabdare. Nu in pripa. Si nu cumva sa fim platiti de altii pentru a face de ras organizatia din care facem parte. Tradarea aceasta va fi cu mult mai grava, daca exista asa ceva, pentru ca a fost facuta intr-o perioada de libertate.

      • Dragă Ioan, am spus deja că îți respect opiniile, dar când ajungi la calomnii, cu dibăcie strecurate prin mesajul tău, cred că este cazul să îți arăt obrazul.

        „nu cumva sa fim platiti de altii pentru a face de ras organizatia din care facem parte. Tradarea aceasta va fi cu mult mai grava, daca exista asa ceva, pentru ca a fost facuta intr-o perioada de libertate.”

        Unde ai deprins arta asta a insinuării?

    • Porky Pine zice:

      La noi la baptisti a existat obligativitatea declaratiei notariale dar din pacate s-a transformat in optionalitate. Singura victima a fost, din cate stiu, Beniamin Poplaceanu, de la Sibiu, care a dorit sa candideze la ultimul congres si a fost faultat pentru ca „omisese” sa ataseze la dosar respectiva fituica.
      Cat despre incercarile grupului de „dizidenti” penticostali, se poate spune doar ca este de admirat idealismul tineretii lor, pentru ca altfel nu se explica tentativa de a determina, in public, la un Congres, granzii cultului lor sa ia in calcul adoptarea unei decizii ce le periclita „camuflajul”. Chestii de-astea adolescentine dau bine in „chick novels”. In lumea reala in care ne zbatem noi se pare ca singura varianta este rugaciunea si guerilla! Glumesc….

      • Eticheta asta cu idealismul mi-a mai aplicat-o cineva săptămâna trecută. Cred că atât eu, cât și colegii mei constănțeni, suntem mai realiști. Am fost întrebat de ce am făcut una dintre acțiuni cu mai mulți ani în urmă, acțiune care mi-a atras niscaiva reproșuri. Răspunsul meu i-a nedumerit pe mulți, dar reprezenta realitatea: „Să pot să mă uit în oglindă și să nu-mi fie rușine de mine că nu am curajul să vorbesc.” Am marea împlinire că mi-am urmat conștiința. De la început am știut că șansele sunt zero. Nu am plecat la drum din idealism.

  24. ionutr zice:

    „In plus, sistemul poate fi imbunatatit considerabil pentruc a inca sunt probleme serioase de control si manipulare.”
    Cineva v-ar spune ca incercati resuscitarea unui sistem pe care altii l-au parasit „ajutati” de frati. Probabil ca cel „mai mare rau” care i se poate intampla lui Vasilica ar fi „sa fie ajutat” sa o ia pe drumul bisericelor autonome din Romania.
    Personal cred ca v-a fi mai greu organizatiei „sa-l pedepseasca exemplar” – ca pe alti reformatori – cel putin din doua motive:
    1. publicitatea cazului, cunoscut in tara, strainatate si sustinut.
    2. se bucura de o pozitie „privilegiata” in organizatie. 🙂

  25. Vaisamar zice:

    Alin, perspectiva mea este a cercetătorului. Dacă eu vreau să scriu o istorie a traducerii Bibliei în româneşte, o să fiu întrebat poate: „Şi ce urmăreşti cu asta? Ce efecte va produce un astfel de studiu?” Sau, dacă vreau să scriu ceva despre Cuibul-cu-Barză, o să fiu întrebat: „Şi ce urmăreşti cu asta?” Întrebarea mi se pare găunoasă. Urmăresc exact ceea ce anunţ că fac: scrierea unei cărţi despre cei care ne-au dat iar şi iar Biblia în româneşte sau recuperarea unui capitol uitat la mişcării evanghelice din România. Agitaţia populară, efortul de persuadare al maselor, crearea unui opinii favorabile proiectului etc. mă lasă semi-rece (semn de înţepenire, vei spune).
    Eu nu sunt autorul cărţii, deci nu-mi cere mie să conving publicul să o citească. Oricum, unii o vor citi fără să fie nevoie de prea multe argumente în acest sens.
    Dacă autorii evanghelici ar trudi conştiincios fiecare pe pătrăţica lui, n-ar fi trebuit să tragem cu dinţii de unii ca să-şi termine tema de la proiectul „Omul evanghelic”.

    Că un pastor oarecare nu vede utilitatea unui astfel de demers nu mă surprinde. Pastorii baptişi n-au văzut utilitatea unei noi traduceri în vremea lui Cornilescu. Acum, imensa majoritate a pastorilor baptişti şi penticostali nu văd utilitatea unei ale versiuni decât Cornilescu. E doar un exemplu. În principiu, reprezentanţii establishmentului nu văd utilitatea altor lucruri decât cele care există deja.
    Când oamenii au convingerea că eu nu trebuie să scriu o carte pe care eu cred că trebuie să o scriu, ce fac? Îi conving că trebuie să o scriu sau pur şi simplu o scriu şi îi invit să o citească şi să-şi dea cu părerea în cunoştinţă de cauză?
    Aici convingerile nu sunt egale ca valoare. Autorul ştie despre ce vorbeşte. Cel care îşi dă cu părerea când n-a citit mă face să-mi pierd răbdarea şi atunci încep să devin ironic. Asta e ultima armă împotriva obstinaţiei dublate de ignoranţă. Şi eu sunt încăpăţânat, dar încerc să înţeleg, nu refuz apriori ceva ce nu cunosc.

    • Alin Cristea zice:

      Aoleu, Emanuel, dai cu bîta în baltă! Și de mai multe ori!

      1. „Că un pastor oarecare nu vede utilitatea unui astfel de demers nu mă surprinde. ”

      De unde a apărut expresia asta – „un pastor oarecare”? Din mintea ta înțepenită, tinerelule! (ultimul cuvînt este o aluzie la un incident public din primăvară din mediul baptist).

      Păi eu am scris: „un pastor penticostal pe care îl respect”.

      Ia uite, dom’le, deodată ăsta a devenit „un pastor oarecare” DOAR pentru că are o altă opinie decît a ta?

      Emanuel, cît n-ai pierdut în 2 ani, ai pierdut în 2 secunde în fața mea.

      2. Și ce dacă perspectiva ta e cea a cercetătorului?

      Perspectiva pastorului nu e bună?

      Dacă e mai bună decît cea a ta, cercetătorule?

      Crezi că viața e în cărți?

      Cărțile și lectura lor fac parte din VIAȚĂ!

      La asta, cercetătorilor, s-ar putea să vă bată pastorii!

      Am spus: s-ar putea!

      Cercetătorilor, cercetați în continuare, pastorilor, păstoriți în continuare!

      Ce e așa de greu de înțeles că aveți nevoie unii de alții?

      3. „Cel care îşi dă cu părerea când n-a citit mă face să-mi pierd răbdarea şi atunci încep să devin ironic.”

      Seriooooos?

      Va’s’zică, dacă văd că tu nu m-ai „citit”, să-mi pierd răbdarea și să devin ironic cu tine?

      Ia uite ce mai perspectivă!

      Tot… cercetătorească?

      Biblică n-o fi…

      Cel puțin nu de obicei!

      3. Văd că discuția se învîrte în jurul perspectivei TALE, a răbdării TALE, a încăpățînării TALE.

      Ce-ar fi să o păstrăm în jurul răscumpărării memoriei NOASTRE, a durerii NOASTRE, a speranței NOASTRE?

      4. Scrii: „Dacă autorii evanghelici ar trudi conştiincios fiecare pe pătrăţica lui, n-ar fi trebuit să tragem cu dinţii de unii ca să-şi termine tema de la proiectul “Omul evanghelic”.”

      Nu fi măgar! De unde a apărut chestiunea asta în discuția asta?

      Dacă ai ceva de comentat la adresa mea, fă-o direct, bărbătește, tinerelule!

      Dacă nu, cereți scuze pentru măgăria asta!

      5. Mai e nevoie să-ți spun care e perspectiva mea?

      Că ÎNTOTDEAUNA există o altă perspectivă mai amplă decît cea a… MEA!

      • ionutr zice:

        La ce folosește un astfel de ton? La dialog NU!

        Ce, sîntem pe vreun forum cu puștani frustrați?

        O astfel de atitudine pripită, cu formule neținute în frîu (“o dai tare cu…” sau “ei o dau la intors…”), cu evidente tușe iritate, cui folosește?

      • Vaisamar zice:

        Alin,
        Datul cu bâta în baltă (chiar în mod repetat) e de preferat datului cu bâta în oameni (metaforic).
        1. Un pastor anonim pe care îl respecţi e un pastor oarecare pentru mine, care nu ştie pe cine ai în minte. Nu ştiu cât n-am pierdut în doi ani. Mă tem că n-am pierdut nimic.
        2. E bună şi perspectiva pastorului. Cine a spus că nu e bună? Numai că eu nu sunt pastor, deci vorbesc din alt unghi. Da, viaţa e şi în cărţi. Viaţa multora dintre cei care nu mai trăiesc e în cărţi. Acolo trăieşte memoria lor. Nu propun o situaţie de genul “pastori” vs. “cercetători”. Dacă această carte era scrisă de un cercetător laic, era mai bine?
        3 Da, dacă mă pronunţ apriori cu privire la ce scrii, fără să te fi citit, să mă sancţionezi. Perspectiva e biblică: Să nu condamni pe cineva înainte de a-l fi ascultat cu atenţie (Ioan 7:51).
        4. Cartea nu e a mea. Eu doar îmi prezint perspectiva MEA, aşa cum alţi comentatori o prezintă pe a lor personală, nu pe a NOASTRĂ. Aşa cum tu o prezinţi pe a TA, nu pe a NOASTRĂ.
        5. Măgarii sunt recunoscuţi pentru încăpăţânarea lor. Mă tem că nu mă pot schimba la dorinţă. Se confirmă că gura măgărului adevăr a rostit, chiar dacă cel pe care îl contrează se crede profet. Habar nu am cine a terminat materialele şi cine nu. Ştiu că există mai mulţi întârziaţi. Eşti printre ei? Dacă a fost “touché”, nu-mi cer scuze, fiindcă n-am îndreptat mitraliera împotriva ta. Dacă te arunci singur în faţa ei, te priveşte. Dumnezeu îmi e martor că nu te-am vizat. Dacă te-am nimerit, eşti doar victimă laterală.
        6. E îmbucurător să descopăr că întotdeauna există perspective mai mari decât a ta. O vreme fusesem tentat să cred că nu.

  26. Vaisamar zice:

    Alin, mai adaug aici ceva: din punctul meu de vedere, dezbaterea se poartă în jurul întrebării dacă e bine să scriem istorie sau nu (mai exact, dacă e bine să scriem istorie când ea e incomodă, sau nu). Or, a pune pune problema în aceşti termeni mă indignează. Imaginaţi-vă un stat care pune problema în termenii aceştia: e bine să scriem istoria statului în comunism, dacă vor ieşi la iveală uriaşele abuzuri făcute de stat în acele vremuri? E bine să facem un Muzeu al Holocaustului? Oare nu ne va prinde dezgustul când vom vizita Yad Vashem-ul? Am fost acolo şi mi s-a făcut silă să văd ce pot face oamenii. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să scriem cărţi, să facem memoriale, să organizăm dezbateri etc. Logica perversă a celor care au pus la îndoială utilitatea condamnării comunismului („Ce efecte va produce? Cui foloseşte? Ce rost are?”) o regăsesc în minţile unor pastori care din capul locului nu sunt de-acord cu o carte de istorie. Aceşti oameni citesc cărţile Profeţilor (Isaia, Ieremia, Ezechiel) şi nu înţeleg nimic din ele.
    Cum să nu-ţi pierzi cumpătul în faţa unei astfel de „logici”?

    • Alin Cristea zice:

      E normal să nu avem aceleași puncte de vedere.

      Nu e normal să nu găsim un spațiu de dezbatere al punctelor noastre de vedere și, mai ales, un spațiu de coexistență a lor, DACĂ nu ni le armonizăm.

      Eu nu am pus în discuție DACĂ cartea lui Vasilică Croitor e necesară. Puțin respect, dom’le, doar știi cîte ceva despre preocupările mele publice.

      Eu am pus în discuție DACĂ veți folosi contextul creat de apariția acestei cărți.

      Din cîte văd pînă acum, NU!

      Oare ce cuvinte să folosesc ca să vă transmit durerea care mă cuprinde cînd îmi văd cum se pierde acest prilej!

      Nu să-l apărăm pe Vasilică Croitor este agenda acestei luni sau a acestui an!

      Vom fi solidari cu el în măsura în care nu ne cere să ne dezicem de convingerile noastre!

      Dar grupul de gherilă pe care sînteți pe cale să-l formați (dacă nu cumva l-ați format de cîțiva ani) nu mă convinge.

      Dacă „pastori din capul locului nu sint de-acord cu o carte de istorie”, cum se poate schimba o astfel de mentalitate?

      ÎN ANI SAU ZECI DE ANI!

      Așadar, nu vă mai așteptați ca alții să aibă AUTOMAT convingerile voastre.

      Convingeți-i!

      La fel cum e nevoie de ani sau zeci de ani ca tinerii să învețe răbdarea.

      Și alte cele…

  27. Vaisamar zice:

    Lucrarea lui Mitrofan are de fapt vreo 200 de pagini + anexă. Oricum, ca sursă de informaţie e binevenită, pentru istorici profesionişti. Ce ce nu se vorbeşte despre ea? Fiindcă n-a fost publicată nicăieri. Nu a fost citită de 10 oameni (pastori, universitari, istorici) înainte de a fi publicată, nu a adunat în jurul ei un grup de dezbateri. Motive suficiente să rămână o lucrare între altele.

  28. Alin Cristea zice:

    Ultima pagină a lucrării Pași a lui Daniel Mitrofan are numărul 652.

    Dă clic pentru a accesa cultul-crestin-baptist-in-comunism-bibliografie.pdf

    Aha! Nu a adunat în jurul ei un grup de dezbateri.

    Păi tocmai de asta mă tem pentru Răscumpărarea memoriei.

    Că nu va fi dezbatere, ci tămbălău.

    Iar voi veți poza în victime!

    De parcă nu ați avea posibilități de a vă prezenta poziția, argumentele, parametrii dezbaterii.

    Păi nu, dacă vă înțepeniți în punctul VOSTRU de vedere. În hiperrealitatea voastră!

    Păi mai sîntem și alții prin preajmă! C-a populat Dumnezeu pămîntul cu tot felul de oameni!

    Cînd Iosif Țon a avut grupul de discuții Masa Rotundă, s-au adunat peste 700. Și apoi a anunțat că renunță.

    Atunci am amintit de episodul din Forrest Gump, cînd ciudatul, dar pitorescul personaj principal, după ce a alergat iar alții l-au urmat la o oarecare distanță, se oprește. Iar ceilalți spun: Și cu noi cum rămîne?

    În spațiul evanghelic confesional au loc astfel de înrolări, după cîte un cireșar, un pătrățos, iar acum un răscumpărător!

    Tare mi-e teamă că o să vină momentul cînd înrolații se vor trezi fără alegătorul din față și nu vor ști ce să facă!

    La Oradea cunosc două spații confesionale care sînt, din punctul meu de vedere, în cădere liberă: Biserica Baptistă Emanuel și Biserica Baptistă Providența.

    Fiecare a rămas fără Forrest Gump-ul ei!

    Și, Emanuel, ieși odată din hiperrealitatea în care te înțepenești: aici, pe la noi, e viața, cu bune, cu rele… Istoricii profesioniști să facă bine să se integreze în viața asta cum pot, că n-om vorbi tătă ziua cu note de subsol și trimiteri la nu știu ce școală de interpretare.

    • Vaisamar zice:

      Alin,
      Noi, care avem mai puţine lecturi din semiotică, nu prea ştim cu ce se mănâncă hiperrealitatea de care ne tot acuzi. Spune-mi şi mie ce înţelegi prin hiperrealitate şi de ce e hiperrealitatea noastră (a mea) mai vinovată decât cea în care trăieşti tu.
      Nu e rău dacă cei înrolaţi după câte un cireşar, pătrăţos, răscumpărător se mai şi opresc din când în când din alergat. E în natura omului să-şi mai tragă din când în când sufletul. Dacă cireşarul respectiv face sindrom de guru, e rău. Cireşarii trebuie să-i facă pe oameni mai destupăţei, mai maturi, nu să-i infantilizeze creându-le dependeţe. Dezbaterile şi tămbălăurile se mai şi încheie. Ce bine! Ar fi groaznic dacă ar dura veşnic.
      Şi la noi e viaţă, cu bune şi cu rele, fie că îţi vine să crezi sau nu.
      Ah, “integrare”! Ce cuvânt frumos. Îmi plac termenii din seria “înrolare, înregimentare, încolonare, integrare”.
      Eu nu sunt istoric profesionist. Sunt un pic de filolog şi de traducător. Lucrez mai mult cu textele decât cu oamenii, fiindcă asta ştiu să fac. Mi se pare complet hiporealist să-i ceri unui om să-şi lepede vocaţia doar fiindcă ţi se pare ca ea îl plasează în “hiperrealitate” (whatever that means).

  29. Alin Cristea zice:

    Vaisamar: „Datul cu bâta în baltă (chiar în mod repetat) e de preferat datului cu bâta în oameni (metaforic).”

    Alin Cristea: Ce facem, ne duelăm în vorbe de duh? Eu nu uit care e chestiunea principală în discuție. Am o maaaare experiență în spațiul public, pe Internet, cu guralivi ca tine. Pot discuta și punctual (dacă vreau), pot și glosa amplu de te întorc ca pe o rățușcă pe balta în care te-ai apucat să dai cu bîta.

    Chestiunea în discuție era și este următoarea: Dacă voi aveți anumite convingeri, opinii, argumente, aveți și mijloacele de comunicare pentru ca și alții să adopte convingerile, opiniile, argumentele voastre?

    După cum se știe prea bine, România nu prea are spații de dezbatere, ci e cotropită de un spirit de mahala, în care mai toți își urlă opiniile.

    Avem destule exemple din blogosfera evanghelică că evanghelicii români nu fac eforturi considerabile de a ieși din acest flux guraliv și superficial.

    Aștept de la voi, cei care vă coalizați în cazul Răscumpărării memoriei, o altă atitudine.

    După cum vedeți, eu voi face tot ce pot pentru a nu vă lăsa să băltiți în reflexele voastre lipsite de răbdare și fără prea multă viziune.

    Din păcate, discuția pe un blog evanghelic e de cele mai multe ori dezechilibrată de ultimele comentarii care apar…

    Vaisamar: „1. Un pastor anonim pe care îl respecţi e un pastor oarecare pentru mine, care nu ştie pe cine ai în minte. Nu ştiu cât n-am pierdut în doi ani. Mă tem că n-am pierdut nimic.”

    Alin Cristea: Discriminările pe care le faci nu mă interesează. Nu sînt la subiect. Subiectul era următorul: Am întîlnit pe cineva (care e un pastor pe care îl respect) care are o altă opinie decît a voastră- despre demersul lui Vasilică Croitor.

    Dacă erai mai deștept, dar nu ai fost nici de data asta, porneai dezbaterea de la ce ți-am servit la fileu: Sînteți pregătiți să aveți discuții cu cei care au alte opinii decît ale voastre? Care va fi strategia voastră? Ce obiective veți urmări? Căror aspecte le veți acorda atenție? Pe care le veți lăsa în plan secundar?

    Faptul că cunoști un om poate fi uneori un punct de plecare, dar în cazul ideilor trebuie, nu-i așa?, să discutăm ideile.

    Vaisamar: „2. E bună şi perspectiva pastorului. Cine a spus că nu e bună? Numai că eu nu sunt pastor, deci vorbesc din alt unghi. Da, viaţa e şi în cărţi. Viaţa multora dintre cei care nu mai trăiesc e în cărţi. Acolo trăieşte memoria lor. Nu propun o situaţie de genul “pastori” vs. “cercetători”. Dacă această carte era scrisă de un cercetător laic, era mai bine?”

    Alin Cristea: Nu mai vorbi din unghi. Lumea noastră e, în multe feluri, rotundă!

    Eu încă nu am pus în discuție faptul că autorul cărții este pastor.

    Aici sînt și avantaje și dezavantaje.

    Eu pun în discuție faptul că într-o societate / comunitate care vrea să răscumpere memoria nu pot exista doar un singur set de convingeri, opinii, argumente. Trebuie construit un spațiu comunitar care să ofere posibilitatea coexistenței pluralismului opiniilor.

    Desigur, sînt lucruri care pot fi afirmate în mod exact (capitol la care românii, ca popor, iar sînt cam delăsători), dar viața e complexă, atît de complexă încît trebuie să negociem spațiul public. Trecutul. Igiena. Transportul în comun. Muzica în mall-uri. Etc.

    Vaisamar: „3 Da, dacă mă pronunţ apriori cu privire la ce scrii, fără să te fi citit, să mă sancţionezi. Perspectiva e biblică: Să nu condamni pe cineva înainte de a-l fi ascultat cu atenţie (Ioan 7:51).”

    Alin Cristea: Mult m-am mai învîrtit prin comentarii să pricep la ce te referi.

    Ce ai trîntit aici textul ăsta biblic? Crezi că mă sperii cu un text biblic?

    Păi văd că n-ai înțeles nimic din ce ți-am scris, tinerelule.

    Era vorba de atitudinea ta, că nu ai destulă răbdare și treci la ironii!

    Las că te ironizez eu, ca să simți cum e cînd cineva deștept se aruncă la gîtul altora!

    Vaisamar: „4. Cartea nu e a mea. Eu doar îmi prezint perspectiva MEA, aşa cum alţi comentatori o prezintă pe a lor personală, nu pe a NOASTRĂ. Aşa cum tu o prezinţi pe a TA, nu pe a NOASTRĂ.”

    Alin Cristea: Tinerelule, fa-ți temele înainte să vii cu prostii de-astea. Citește ce am scris! Și, mai ales, pricepe, că de-aia ai cap!

    Tu nu îți prezinți perspectiva, tu te-ai coalizat VIZIBIL cu demersul lui Vasilică Croitor.

    Dacă tu îți prezinți perspectiva TA, de ce ne-ar interesa?

    Păi ne interesează perspectiva autorului, a lui Vasilică Croitor, nu?

    Tocmai asta spuneam zilele trecute: aștept ÎN PRIMUL RÎND comentariile lui Vasile Croitor, care a stat cu nasul în documente, nu pe ale altora (mai ales dacă sînt amețite).

    Dar Vasilică a zis să comentăm noi.

    Na, că comentez!

    Eu am solicitat să încercăm să ne focalizăm pe ceva ce nu este individual – perspectiva mea, perspectiva ta – ci pe ceva care ia naștere la intersecția acestor fluxuri individuale. Cînd vorbim despre evanghelici, există mai multe trepte de solidaritate, de identificare, de manifestare. Aici să năzuim!

    Vaisamar: „5. Măgarii sunt recunoscuţi pentru încăpăţânarea lor. Mă tem că nu mă pot schimba la dorinţă. Se confirmă că gura măgărului adevăr a rostit, chiar dacă cel pe care îl contrează se crede profet. Habar nu am cine a terminat materialele şi cine nu. Ştiu că există mai mulţi întârziaţi. Eşti printre ei? Dacă a fost “touché”, nu-mi cer scuze, fiindcă n-am îndreptat mitraliera împotriva ta. Dacă te arunci singur în faţa ei, te priveşte. Dumnezeu îmi e martor că nu te-am vizat. Dacă te-am nimerit, eşti doar victimă laterală.”

    Alin Cristea: Din nou, ai adus în discuție ceva care nu are legătură cu demersul despre care discutăm.

    Dacă știi că există mai mulți întîrziați, nu înseamnă că știi și motivele fiecăruia. Nu ești competent pentru a avea o astfel de discuție.

    Te-ai băgat ca musca în lapte.

    Reformulez: Ca măgarul în lapte!

    Vaisamar: „6. E îmbucurător să descopăr că întotdeauna există perspective mai mari decât a ta. O vreme fusesem tentat să cred că nu.”

    Alin Cristea: De vreo 27 de ani mi se întîmplă ca unii să se ia la harță cu mine, din diverse motive. (Iar eu nu îi descurajez neapărat…)

    Unul dintre motive e că am niște talente (și probabil m-am și dat rotund) și oamenii vor să fie băgați în seamă de cei recunoscuți pentru anumite talente sau merite sau vor să intre în competiție cu cei care sînt pe măsura lor sau care-s mai buni.

    Nu dezvolt aici ideea, spun doar că eu tocmai am demonstrat că te-ai abătut de la subiect, ai pierdut timp pentru a te lua la harță cu mine în public, pe care puteai să-l folosești mai bine pentru altceva.

    Din punctul meu de vedere, ești o victimă, la fel ca și alți evanghelici nepregătiți pentru spațiul public.

    Ce o să faci dacă o să te provoace 10 sau 20 ca mine?

    O să discuți cu fiecare pe puncte?

    O să-ți cheltuiești materia cenușie în astfel de opintiri inutile?

    Vaișamar…

  30. Vaisamar zice:

    Alin, mulţumesc. Te-ai întrecut pe tine însuţi. Sper că nu fiindcă n-ai putut să-i întreci pe alţii. Mă plec respectuos în faţa talentelor pentru care eşti (re)cunoscut şi mă retrag, profitând de ceaţa deasă care tocmai s-a lăsat.

    • Alin Cristea zice:

      Iar te retragi?

      Acum cînd mi-am făcut încălzirea și putem discuta lucruri mai serioase?

      Așa o să vă retrageți cînd o să dați de unii de vă sucesc într-o parte și alta?

      Sau o să învățați să purtați o conversație, indiferent dacă celălalt e bine intenționat sau nu?

      Și de ce crezi, Vaișamar, că te retragi cînd vrei tu?

      Nu putem controla spațiul public așa cum controlăm spațiile proprii!

      Pînă și în ultimul comentariu vorbești despre mine (și despre tine), nu despre subiectele specifice acestui blog.

      Iată ce scriai ieri: „Toată lumea e convinsă că e nevoie de un efort de convingere. Ce facem aici dacă nu un mic efort de convingere?”

      Eu văd că te retragi, nu că faci vreun efort să convingi pe cineva.

      Și mai sîntem indignați că alții s-au retras pe vremea comunismului…

      Din compromis în compromis s-au retras…

      Cu ce sînteți voi mai buni?

      Că vă faceți doctoratele în liniște?

      Că ironizați cînd nu mai aveți răbdare?

      Că vă indignați de Romînika?

      Și ce dacă?

      Ce vreți să schimbați?

      Cum?

      Cît sînteți dispuși să dați din viața voastră pentru a lăsa urmașilor voștri o Românie mai curată?

      Cît sînteți dispuși să îndurați oprobiul public ca să vă împliniți visurile pe care le-a așezat Dumnezeu în voi?

      Da, m-a cam luat valul…

      M-am penticostalizat puțin…

      De mîine voi reveni la răceala rațională de tip baptist…

  31. Vaisamar zice:

    Alin, romanii au câştigat războiul cu Hannibal abia când au învăţat să se mai şi retragă. Eu zic că e indicată retragerea când unul dintre interlocutori a trecut şi de încălzire şi de supraîncălzire.
    P.S. Nu vrem să îndurăm “oprobiul”, fiindcă e insuportabil, ci numai “oprobriul”! Iată unde se ajunge prin supraîncălzire. 🙂

    • Alin Cristea zice:

      Măi cercetătorule, dacă tu te ocupi cu cercetarea (și cu literele lipsă), DE CE te exprimi în termeni combativi?

      În ultimii ani, Vasile Tomoiagă (Clujul Evanghelic) observa limbajul combativ al evanghelicilor în public.

      De ce introduci astfel de concepte: întrecere, război, retragere?

      Chestiune, cum am spus, de cercetat în tot mediul evanghelic…

      De ce nu CERCETEZI ce se întîmplă atunci cînd apare o carte precum cea a lui Vasilică Croitor?

      Pentru că cu un astfel de tip de cercetare nu ești obișnuit.

      “Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spaţiul virtual.”, spunea acum 3 ani despre mine Daniel Bulzan, directorul Asociaţiei Cuvântul Scris, care a organizat taberele de jurnalistică de la Păltiniş.

      “Unul dintre cei mai “bătrâni” pe internet (din lumea evanghelică românească – iar cine nu crede să citească pe Alin Cristea).”, scria cam tot pe atunci Eduard Orăşanu, care a fost editorul SSJ – prima revistă electronică din mediul evanghelic românesc (1999-2003) după care eu am inițiat revista confesional@, ajunsă acum în anul al 8-lea.

      Ca să-ți aduc aminte din ce perspectivă abordez eu discuția, cercetătorule….

      Una din perspective!

      Alta e gîndirea teologică!

      Eu nu sînt în competiție cu tine (sau cu altcineva), ci în competiție cu mine.

      Dacă un jurnalist te-ar lua la rost, te-ai băga în așa discuții, cum ai făcut cu mine? Apoi te-ai retrage, dacă omul e mai mult sau mai puțin ticălos? Atunci stai cu nasul în cărți și nu mai veni în spațiul public, dacă nu știi să porți conversația ȘI în condiții aspre.

      Dacă apăreau articole într-o revistă (sau în 10 ziare) despre cartea lui Vasilică Croitor și nu erau apreciative, ce făceai, studiu pe retragerea lui Hannibal?

      Da’ ce, erai în luptă cu jurnaliștii?

      Asta e una dintre greșelile fundamentale ale pătrățoșilor: ei sînt în continuă dispută cu… te miri cine și ce! Pînă dau de vreunul care știe să poarte lupta de gherilă, așa că se retrag!

      Nu fără a lăsa o perdea de fum cu așa zise vorbe de duh!

      Nu sîntem la vreun talk-show, cu… interlocutori!

      Eu, ca jurnalist, tu, ca cercetător, Vasilică, ca pastor, sîntem implicați în chestiuni mult mai importante decît a fi interlocutori!

      Fiecare dintre noi trei vrem să diseminăm în societate informații importante, vrem să furnizăm, prin discursuri specifice activităților noastre, argumente care să ducă la creșterea gradului de evaluare și discernămînt individual și colectiv, vrem să c0ntribuim la memoria colectivă.

      Nu sîntem doar interlocutori!

      Dar chestiunea pe care eu am ridicat-o este exact asta:

      Care sînt consecințele atunci cînd nu știm să fim interlocutori?

      Crezi că nu pot să te îngrop sub un morman de trimiteri culturale, biblice, ironii și vorbe de duh?

      Mai ieși și tu din bibliotecă din cînd în cînd și vezi cu cine ai de face în lumea reală.

      Nu acesta e scopul meu, să cîștig vreo dispută cu tine, tinerelule.

      Nici cu altcineva.

      Energia mea se consumă în altfel de lucruri.

      Și sper că nici tu nu te-ai retras ca să-ți pregătești bătălia finală în toamnă sau anul viitor!

      Sper să dai dovadă de mai multă maturitate în spațiul public. E adevărat, asta se învață, cu răbdare și stors creierii.

      Să fac niște prezicări:

      Eu am spus că abia mi-am făcut încălzirea, tu ai spus că aș fi „trecut și de încălzire și de supraîncălzire”.

      Va să zică avem deja 2 variante pentru o porțiune din realitate.

      Care e adevărul?

      Astfel ajung la una dintre preocupările mele constante în blogosfera evanghelică.

      Te interesează adevărul?

      Îți mai spun încă o dată: abia m-am încălzit!

      Înghite-ți cuvintele obraznice, că nu au de a face cu realitatea!

      Nu scorni, cercetătorule, că nu la scornit ai fost chemat, ci la scormonit!

      Tu scormonește ce ai de scormonit, poate, cine știe, reușești să înapoiezi societății umane ceva din realitate, din adevăr!

      Punctul cel mai însemnat al celor spuse pînă acum este că, în procesul de comunicare a adevărului, sîntem nevoiți să găsim vehicole care să poarte ceea ce avem de preț spre alții.

      Acești „alții” pot să fie oameni de bună credință, cetățeni mai mult sau mai puțin disciplinați, sau pot să fie chiar mincinoși, ticăloși sau cel puțin… supraîncălziți.

      Fiecare dintre noi ajungem să ne exercităm discernămîntul dobîndit o dată cu anii, instruirea profesională, formarea spiritului și re-facerea duhovnicească.

      Desigur, uneori sîntem nevoiți să ne retragem, din diverse motive.

      Dar cazul cărții Răscumpărarea memoriei nu pare a fi unul dintre acele momente cînd trebuie să ne retragem.

      Și, fiind vorba de spațiul public, retragerea nu înseamnă întotdeauna ceea ce vrem noi să însemne.

      Chiar ieri scriam că Paul Negruț, la anii săi, pregătirea, poziția și responsabilitățile sale, ar trebui să aibă mai tot timpul cîte ceva de spus. Dar nu e prezent în societatea românească. Iar acest lucru e valabil pentru întreg mediul evanghelic din România, care, ca număr, e pe locul 3 în Europa.

      Sindromul retragerii (în ghetoul evanghelic, sau în bibliotecă, sau în sînul familiei) este unul grav în spațiul confesional neo-protestant din România.

      Așadar, cercetătorule, sper ca ping-pongul nostru să fi fost de folos măcar cititorilor, dacă nu și ție, care văd că înmulțești numărul celor care se iau la harță în public cu mine.

      Dacă vrei relua comentariile mele, vei remarca că mă ridic constant deasupra palavrelor pentru a relansa iar și iar anumite idei – cele PRINCIPALE.

      Este unul dintre principiile mele de bază în activitatea mea publică: deasupra sentimentelor și resentimentelor trebuie să primeze IDEILE.

      Dacă Dumnezeu ți-a dăruit materie cenușie mai multă decît altora, atunci să-ți fie clar că ești responsabil pentru cum o folosești.

      Aceste convorbiri virtuale cu tine indică respectul pentru aptitudinile tale – slava să fie a lui Dumnezeu! – și preocuparea pentru modul cum le folosești.

      Ciupiturile tale la adresa mea și a altora mă lasă rece.

      Nu de la ciupituri mă supraîncălzesc!

  32. Alin says : „Vasilică, fii băiat cuminte și nu te înfierbînta pentru orice!”

    • Alin Cristea zice:

      Daniel, presupun că vrei să aplic(i) mie ceea ce eu i-am scris lui Vasilică Croitor.

      1. Formula mea era o replică răsturnată la o provocare incendiară:

      „Vasilica demasca tot ce poti si ce mai e in viata , inainte- fierbinte!!!!”

      Nu-mi aduc aminte ca eu să fi făcut vreo astfel de afirmație exagerată, ca să îmi aplici formula răsturnată.

      2. Am scris că abia m-am încălzit, adică abia mi-am făcut încălzirea, abia după încălzire urmează meciul, competiția, performarea…

      Dacă există teren pentru așa ceva…

      Dacă nu îl facem cumva pe undeva…

      La cît de pasionați sînt oamenii de „sporturi”…

      3. Dar și dacă aș fi fost (supra)încălzit, motivele sînt importante:

      – informațiile prețioase trebuie să aibă vehicol care să le facă să circule

      La pocăiți e jale în acest domeniu, am ZECI de exemple de cazuri cînd informații banale nu sînt accesibile în timp util, darămite informații prețioase.

      – spațiul public nu trebuie invadat de amatori și incompetenți

      Și în acest domeniu e jale la pocăiți. Unde mai găsim atîția „dăștepți” pe metru pătrat, numai să vrea (că-s și fuduli pe deasupra)…

      – contextul pe care îl generează apariția cărții Răscumpărarea memoriei ar putea fi benefic pentru mediul confesional evanghelic românesc

      „Ar putea” indică potențialitatea.

      Încă nu putem spune: ESTE.

      Așadar, doresc să mă implic în procesul de transformare a potențialului în flux dinamic.

      Că vor fi deranjante metodele mele pentru unii (sau alții) mă interesează mai puțin.

      La fel cum nu prea interesează ce gîndesc oamenii despre mine.

      Miza este mare, iar eu consider că sînt pregătit pentru dezbaterile publice de pe acest blog sau din alte spații publice.

      Să dezbatem IDEI, nu oameni!

  33. sofosdi zice:

    Aiaiaiaiai! Aici e galceava nu gluma! Permiteti-mi va rog sa ma strecor si eu sfios in discutiile voastre. Am citit atent, fascinat, intrigat si apoi bulversat comentariile – unele pertinente, altele la diferite grade de zel necontrolat – si ma intreb de ce oare nu discutam subiectul propus de autor, ci mai degraba subiectivizam discutia, aducand focul la oala noastra si asa infierbantata destul. Nu cred ca experienta si anii petrecuti in spatiul virtual sau asumarea unei perspective superioare data de un anume statut academic ar trebui sa inchida gura celor cu opinii diferite. Propun ca inainte de a sari la gatul partenerului (in cazul nostru, uneori, a inamicului) de discutie sa ne intrebam daca perlele ce urmeaza a le scrie vor reusi sau nu sa contribuie in vreun fel la calitatea discutiei, la lamurirea subiectului abordat. Propun celor cu pofta de duel sa aleaga ringul (vor aduna destui curiosi) si sa ii lase pe ceilalti cu dezbaterea. Multumesc

    • Vaisamar zice:

      Sofosdi, fiindcă mă simt vizat de referirea ta la „asumarea unei perspective superioare dată de un anumit statut academic” da-mi voie să precizez că nu am sugerat că perspectiva mea trebuie să închidă gura altora. Ce voiam să spun este că, dacă aş face un asemenea demers (de scriere a istoriei Cultului în comunism), l-aş face fiindcă el se impune fie şi numai pentru simplul fapt că noi nu avem o istorie a Cultului la ora actuală. Această amnezie istorică mi se pare foarte periculoasă pe termen lung. Ca cercetător, nu mă simt obligat să dau o mie de explicaţii pentru ceea ce îmi propun. Nu pot sa să mă justific în faţa celor care ar propune pedepsirea mea înainte de a-mi fi citit cartea. Or, asta l-a „supraîncălzit” pe Alin, care consideră că perspectiva academică minimalistă pe care o propun e arogantă, hiperrealistă şi nu mai ştiu cum.
      Vasilică are, desigur, o perspectivă pastorală asupra demersului. Şi e foarte bine că are. E o echilibrare foarte bună a celei academice. Oamenii trebuie convinşi de importanţa acestui demers. Dar pe cei ce strigă doar „capul autorului vrem” mă tem că nimeni nu-i poate convinge.

    • http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog dati-i batai baieti!!! Ca de aia se numeste blog. Prosoape aveti?:P

  34. Alin Cristea zice:

    Sofosdi (ești Dinu Burzo?), întrucît ai folosit expresia „experiența și anii petrecuți în spațiul virtual”, presupun că te-ai referit la mine.

    Evident, avem opinii diferite în acest sens. Eu nu doar că cred că contează experiența (sau alte aspecte), dar și îmi impun prezența în spațiul public datorită acestei experiențe.

    „Închis gura”, „sărit la gâtul partenerului”, „ring”?

    Ce-s cu formulele astea? Ele ar putea fi expresive, dar NU sînt!

    Scrii: „Propun celor cu poftă de duel să aleagă ringul (vor aduna destui curioși) și să îi lase pe ceilalți cu dezbaterea.”

    Mă tot uit la această frază și nu reușesc să îi dau de capăt.

    1. Cine are poftă de duel?

    2. Ce înseamnă să aleagă ringul?

    3. Care dezbatere?

    Asta e durerea mea: că în România sînt prea puține dezbateri și prea mulți băgători de seamă.

    Cică sfioși…

  35. Dragă Alin,
    Este cazul să intervin fiindcă se consumă timp pentru o dezbatere care nu privește subiectul blogului. Fiind mesaje lungi, am mai și scăpat unele în care se foloseau cuvinte și epitete pe care nu ar fi trebuit să le aprob.
    Aș dori ca discuțiile care privesc tematica blogului să le găzduim în continuare aici, iar celelalte legate de filologie, cinematecă, figuri geometrice etc. să le mutați pe un site cu o tematică adecvată.
    Înțeleg dorința ta de dialog și dezbatere și în acest sens aș vrea să observi faptul că un mesaj în care se pun o sumedenie de întrebări nu contribuie la realizarea unui dialog, la fel cum nu ajută nici comentariile în care atacăm persoana interlocutorului.

  36. Vaisamar zice:

    Vasi, cred că ai dreptate. Am ieşit complet din sfera dezbaterii pentru care a fost creat acest blog. Le cer scuze cititorilor noştri. Discuţiile despre postmodernism ar trebui să aibă loc în altă parte.

    • Alin Cristea zice:

      Nu-i adevărat, tocmai AICI ar trebui să aibă loc discuțiile despre postmodernism, pentru că trăim în postmodernitate și, conform argumentelor pe care le-am prezentat, dar Vasilică Croitor nu a aprobat comentariul lung, demersul său (care s-ar putea să fie de tip postmodernist – Re-prezentarea Trecutului) poate să fie pervertit de reflexele culturale din etapa istorică din care facem parte.

      În comentariul meu lung apare probabil cea mai valoroasă idee de pînă acum:

      În mod paradoxal, „Răscumpărarea memoriei” poate genera pierderea memoriei realității (Hipermodernism, apoi Simulacru).

      Termenii apar în comentariul meu lung, pe care l-am primit la solicitarea mea și îl voi posta pe blogul România Evanghelică.

      Nu este adevărat că am ieșit COMPLET din sfera dezbaterii.

      Din punctul meu de vedere, dimpotrivă, am avansat în dezbatere, datorită eforturilor mele de conversație.

      Desigur, dezbaterea nu e comodă pentru cei înțepeniți în hiperrealitate…

  37. Pingback: Meandrele răscumpărării memoriei (1) « România Evanghelică

  38. sofosdi zice:

    Alin si Vaisamar, am incercat sa fiu ‘fairplay’ in ce am scris, intr-o incercare de a pleda pentru o dezbatere folositoare, iar daca v-ati regasit in descrierea mea este pentru ca am intentionat sa va arat impresia lasata de discutia voastra, asupra cititorilor.
    Sincer, imi place cum scrieti amandoi, aveti idei faine, profunde, dar v-as indemna (daca imi permiteti asta) sa o faceti cu mai putin patos (cu tinta personala) – dauneaza calitatii discutiei.

    Si apropo de discutia despre postmodernism, cred ca demersul lui Vasilica nu este de tip postmodern. Ar fi asa doar daca Vasilica isi propune lansarea unei ‘alte perspective’ asupra istoriei penticostale romanesti – perspectiva care sa nu isi asume pozitie de Adevar, ci sa se limiteze la statutul de opinie, una intre multe altele. Eu cred insa ca ‘faptele’ prezentate in carte sunt de natura obiectiva (opuse filozofiei postmoderne) si doar discutiile noastre pe marginea lor pot capata o fata postmoderna prin pluralismul de opinii prezentat

    • Alin Cristea zice:

      Sofosdi (ești Dinu Burzo?),

      În ceea ce mă privește, nu are rost să faci apeluri, că nu se prind de mine.

      De fapt, nici nu am pus prea mult patos…

      Iar la începutul anului am anunțat că voi fi mult mai dur anul ăsta în blogosfera evanghelică (ceea ce încă nu am fost aici).

      În ceea ce privește „discuția despre postmodernism” (care discuție, că m-a trimis de aici Vasilică cu postmodernismul meu cu tot), demersul lui Vasilică tocmai asta face: „își propune lansarea unei ‘alte perspective’ asupra istoriei penticostale românești”.

      Nu am preluat și următoarea formulă a ta, cu Adevărul, că dăm în bîlîială postmodernă…

      Totuși, eu m-am ferit să mă pronunț în vreun fel asupra cărții lui Vasilică Croitor, întrucît nu a fost lansată încă și nu am citit-o!

      Comentariile mele s-au referit și se vor referi deocamdată la procedurile care au precedat și însoțesc proiectul.

      A nu se confunda postmodernismul cu „pluralismul de opinii”!

      Eu am menționat conceptele de Hiperrealitate și Simulacru, care sînt deja consacrate în studiile despre postmodernism, pe cînd „pluralismul de opinii” nu e un astfel de concept consacrat.

      Să fim atenți și cum vehiculăm conceptul de „obiectiv”.

      Prin ce e ‘obiectiv’ demersul lui Vasilică Croitor?

      Am mai întîlnit astfel de formule axiomatice. Nu le agreez. Aștept fapte, nu vorbe.

      De exemplu, Vaișmar scrie: „Vasilică are, desigur, o perspectivă pastorală asupra demersului.”

      De ce? Pentru că e pastor? Dacă era inginer, asta însemna că ar fi avut o perspectivă inginerească asupra demersului?

      Sofosdi, ai rămas dator cu răspunsul la 3 plus 1 întrebări.

      • sofosdi zice:

        Da, sunt Dinu Burzo.
        Daca as fi adept al postmodernismului as sustine sus si tare ca am dreptul sa folosesc limbajul dupa cum imi place si sa dau sensuri personale unor termeni precum ‘adevar’ sau ‘obiectiv’. Nu sunt postmodernist in gandire, de aceea incerc sa las termenii in ‘papucii’ lor semantici si ca urmare nu cred ca risc balbaiala postmoderna. E drept ca nu pot sa pun in raport de sinonimie postmodernismul cu pluralismul de opinii (ca definire tehnica), insa e la fel de adevarat ca ele sunt din aceeasi familie de gandire (pluralismul, ca trasatura de baza a societatii postmoderne, si opinia (‘povestea locala” ca inlocuitor pentru metanaratiune).
        Cand am spus (banuit mai degraba) ca demersul lui Vasilica e (sau poate incearca sa fie) de natura obiectiva am avut in minte ideea prezetarii faptelor istorice mai degraba decat interpretarea datelor prin prisma personala (subiectiva) si cu incarcatura emotionala. Dar e drept ca atunci cand ne referim la interpretarea istoriei nu putem vorbi de obiectivitate in sensul strict al unei stiinte exacte (cand spun asta sunt constient ca pentru mintea postmoderna nici matematica nu isi mai pastraza pozitia de stiinta obiectiva) – dar, discutia asta poate o continuam in alta parte (de ex. pe blogul tau 🙂 )- pentru a nu deranja pe cei interesati de „rascumpararea memoriei”

  39. Alin Cristea zice:

    vesteabuna: „Nici să nu vă imaginați că Dumnezeu va mai lucra ceva în adunări infectate cu planul măreț al României Socialiste și nepocăite.”

    Ei uite că eu îmi imaginez. Dumnezeu lucrează după agenda Lui, nu după a vreunuia dintre noi.

    Faptul că tineri precum Vasilică Croitor, Emanuel Conțac și alții se dedică cu seriozitate unor chestiuni de interes pentru „adunările infectate” mă face să-mi imaginez. Și să mă închin unui Dumnezeu care îmi desenează în fiecare zi la balconul meu ÎNTOTDEAUNA un altfel de apus. De aș trăi 1o milioane de zile, 10 milioane de desene ar face Creatorul.

    A, că o să le fie greu în astfel de biserici, asta e altă treabă!

    Dar și dacă sînt inițiate alte biserici, mai sînt și alte infecții, nu doar… socialiste!

    Nici un lider „neinfectat”!

    Și ar trebui doar să așteptăm înfricoșata judecată!

  40. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Pentru Vasilica,
    Eu am spus daca exista asa ceva, pentru ca din afara am fost si vom mai fi atacati la comanda si pentru bani.
    Tradarea aceasta va fi cu mult mai grava, daca exista asa ceva, pentru ca a fost facuta intr-o perioada de libertate.”

  41. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Pentru vestea buna
    Eu nu am spus iertare pentru trecut ci daca citesti cu atentie o sa vezi ca ma deranjeaja cadrul in care se incearca aceasta rascumparare. Am apreciat rezultatele celor ce au confruntat direct si in cadrul nostru pe cineva care a gresit si rezultatul a fost cel bun, omul s-a retras si daca s-a si pocait si mai bine. Cred insa ca aceasta carte nu va avea acest rezultat (nu am citit-o pentru ca nu o am, vorbesc despre ceea ce citesc si a fost publicat deja pe net de Vasilica) si tare as vrea sa ma insel.

    • Dragă Ioan, vreau să te invit să îmi oferi răspunsul la o întrebare foarte punctuală: Care ar fi cadrul corect de rezolvare a trecutului nostru?

      • Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

        Cred ca ai inteles foarte bine la ceea ce ma refer atunci cand spun ca trebuie sa fie rezolvata aceasta problema a trecutului in cadrul organizatiei noastre.
        Poate doresti ceva mai concret.
        Asa cum bine stii avem mai multe nivele de autoritate in cadrul organizatiei noastre.
        Poate ca ar fi bine ca impreuna cu cei care te sustin in ceea ce priveste demersul tau (unii profesori la ITP, poate cei din conducerea Comunitatii de Constanta si altii care pot avea un cuvant in fata celor ce ne conduc) sa mergeti intr-o sedinta a Consiliului Bisericesc si cu dovezile concrete pe care le ai despre cei care au tradat si sunt in viata (parerea mea e ca mortii trebuie lasati in pace si in seama Domnului) sa cereti sa fie facut ceva ca aceste persoane sa nu mai fie in pozitiile pe care poate inca le mai detin. Poate tu, pentru ca ai explorat acest domeniu mai mult, sa fii propus de cei care te sustin sa conduci o echipa care sa rezolve aceste situatii punctual. Sa mergeti in fiecare comunitate si sa ii puneti pe cei care au probleme cu trecutul lor in fata dovezilor si a deciziilor.
        Poate ca se pot gasi si alte modalitati de rezolvare.
        Cred ca avem intre consilierii nostri oameni cu inima curata care sa va sustina demersul.
        Cred ca pana la congresul electiv ei se vor mai intalni si ar trebui incercat inca odata sa se faca spalarea rufelor in familie.
        Logica mea este simpla. Daca intr-o biserica locala sunt probleme ele trebuie rezolvate intre noi. Nu trebuie sa scriem la ziare, sa chemam televiziuni etc. Daca le-am chema marturia noastra ar fi slabita.
        Cred ca si la nivel de organizatie ar trebui sa procedam la fel.
        Oricum indiferent de ceea ce spun eu, sau altii ca mine, sau altii care te sustin tu vei face ceea ce vrei.
        Ai grija insa sa nu fi parasit de cei care te sustin cu atata pasiune astazi.
        Dumnezeu sa te ajute sa gasesti calea cea buna.

        • Dragă Ioan,
          Intuiam răspunsul. Exact așa am făcut noi, cu mai bine de 4 ani în urmă. Este bine să audă toți cei interesați că noi am dorit ca acest proces să fie și mai discret decât propui chiar tu. Noi am alcătuit o rezoluție pe care i-am înmânat-o președintelui Cultului Penticostal într-un cadru oficial. Dacă vei accesa acest link vei vedea că am accentuat o singură solicitare: înființarea unei comisii la nivelul Cultului care să judece fiecare caz în parte. Comisia ar fi urmat să se uite pe declarațiile notariale, să discute și să analizeze gradul de vinovăție a informatorilor.
          Ce s-a întâmplat cu acea rezoluție? Congresul a fost determinat cu multă abilitate de oameni rău intenționați să nu ducă lucrurile până la capăt. Consiliul a fost amăgit la fel, apoi totul a rămas pe seama Executivului. În final, președintele ne-a comunicat la Cluj semnatarilor scrisorii deschise că nu mai este necesară deconspirarea colaboratorilor. ACESTA A FOST UN PUNCT DE VEDERE OFICIAL, de îndată ce președintele Cultului era la masa prezidiului ședinței și de față era și Consiliul Bisericesc, iar nimeni nu a spus altceva. S-au spus însă alte cuvinte care indicau cât de gravă este situația. Nu am să le repet aici. Te invit așadar să observi că am epuizat calea instituțională pe care o propui tu.
          Ce trebuia să mai facem? Greva foamei? Scrisoarea deschisă numărul 100? Pancarte? Civil disobedience? Nu. Am știut că o carte rămâne SINGURA cale de a dezbate problema colaborării. Nu îți poți imagina câte emoții și rugăciuni au însoțit acest proiect. Dar a fost o chemare mai mare decât puterea mea de a spune nu.
          Până acum, sunt sigur că frații din Consiliul Bisericesc au putut fi determinați să nu acorde atenția necesară subiectului, fiindcă nu aveau la îndemână elementele necesare. Din momentul în care va fi publicată cartea, necunoașterea nu mai poate fi invocată. Scuze însă se pot găsi…
          Încă odată îți mulțumesc pentru că abordezi acest dialog cu sinceritate. Cel puțin acesta este sentimentul meu. Aștept să ne revedem la Congres și să îți dau o îmbrățișare frățească.
          Am să răspund într-un alt mesaj la chestiunea despre lăsatul morților în pace. 🙂

  42. Alex Pop zice:

    Emanuel (si Alin),
    Am citit interesanta voastra ‘zbatere si dezbatere” (vorba lui Manu), cautind sa aflu ce-a pricinuit galceava voastra virtuala.
    Se pare ca Alin e nemultumit de prestatia si de argumentele celor ce suporta lucrarea lui Vasilica (tabara in care ma aflu si eu).
    A afirmat ca nu stim dialoga, actionind ca niste “pustani frustrati”, fara suficienta rabdare si tact fata de cei din tabara fr. Joldes (care nu inteleg importanta si necesitatea “rascumpararii memoriei sau care opteaza mai degraba pentru o spalare a rufelor in familie – sau cum zice fr. Joldes: “in cadrul organizatiei”…)

    Deci Alin vrea sa ducem o munca de lamurire mai intensa, mai cu patos, cu argumente solide, (fara ironii…); vrea sa vada ca depunem suficient “efort de convingere”. De fapt ne-a si ordonat, cu fermitatea unuia cu ceva “gravitas” in blogosfera:
    “CONVINGETI-I!”

    Porunca la care, cam mucalit si “smart alec” ce sint, obiectez, intrebind si eu :
    “DA DE CE TREBUIE MUSAI SA-I CONVINGEM ??”
    Vasilica a zis doar sa comentam, sa ne dam cu parerea.
    Aducem si argumente, dar daca unii prefera ca adevarul sa ramina ingropat, or fi avind ei motivele lor.
    Necesitatea cartii lui Vasilica e acceptata de cei care am suferit teroarea Securitatii, dar respinsa din start de toti cei care au colaborat cu ea. P-astia nici sa vrem n-o sa-i putem convinge, caci motivele opozitiei lor se inteleg de la sine.
    Singurii oponenti care merita efortul dialogului, cred eu, sint cei care se tem ca descoperirea informatorilor va duce la o eventuala destabilizare a “sistemului” si polarizare a credinciosilor. Acestora li s-au oferit deja destule argumente ca e mult mai benefic si mai important pentru biserica penticostala sa-si cunoasca trecutul, istoria adevarata, chiar daca nu stim inca ce reactii vor fi provocate de aceasta carte.
    Cit despre cei care se indoiesc de impartialitatea lui Vasilica (vis-à-vis de cum trateaza informatorii) sa astepte pina va aparea cartea. Pe urma vom putea dezbate mai cu folos.
    Pina atunci sa ne bucuram ca cineva a avut vointa, resursele, timpul, rivna, rabdarea, destoinicia si mai ales curajul sa descopere ceea ce unii vor sa tina ascuns cu orice prêt.
    Eu unul n-astept de la cartea lui Vasilica nume si liste de informatori. Ceea ce ma intereseaza mai mult sint motivele pentru care unii au tradat si colaborat cu aparatul de represiune communist, si metodele si tertipurile folosite de Secu pentru racolarea lor. Probabil vom afla despre “Iude” care au vindut din cauza unor amenintari sau presiuni enorme si despre altele care au “voluntarit” pur si simplu, din dragoste de patrie!

    Am fost si eu “vindut”, tradat sau deconspirat de mai multe ori, din tot felul de motive:
    -pentru bani – (de un sirb, in fosta Iugoslavie)
    -din spirit civic (in Brasov, cind cineva m-a turnat ca sint intr-n hotel cu niste misionari)
    -din cauza batailor (intre altele, un mesaj spre West, trimis din Popa Sapca – dar interceptat; o veriga a filierei noastre a rezistat batailor si interogatiilor aprope doua saptamini)
    -din cauza naivitatii si credulitatii fratilor in timpul interogatiilor (“Alex P. a declarat in scris ca are ascunsi 200 de dolari si ca ti-a zis si tie de ei – adevarat?”… “Mie mi-a zis numa de-o suta, dom’ ofiter”)
    -pentru o bucata de slanina si citeva pachete de tigari (cine-a fost pe “restrictiva” din puscaria Galati intre ’83-’86 stie ca asa erau platiti informatorii din celulele cu periculosii de la subsol; un astfel de “periculos” intilnit acolo era un capitan de vapor ce-a introdus multa literatura crestina in tara, intre care si materiale trimise de Wurmbrand)

    Stiu ce inseamna teroarea unui “interviu” luat de “baietii cu ochi albastri”, cind ti se cere nume si iar nume, cind ei iti citeaza Biblia si-ti zic ca “adevarul te face slobod” dar tu nu mai crezi asta, dar nici sa rezisti mult nu mai poti.
    Probabil unii din informatorii deconspirati in cartea lui Vasilica au suferit “tratamente“ mai dure si au cedat, nu stiu. Vina lor nu poate fi egala cu a “voluntarilor”.
    Sa asteptam insa sa apara cartea si-atunci vom comenta mai viguros, sa-i placa si lui Alin…
    Eu va trebui sa astept mai mult pina cartea va ajunge si peste Balta.

    P.S.
    Eu zic ca duelul Manu/Alin a fost interesant si chiar amuzant pe alocuri, exceptind limbajul colorat, de mahala, pe care Alin il foloseste cind se “infierbinta”.
    Unele afirmatii din polemica lor imi dau ocazia sa-i intep cu cite-o epigrama (i-am mai intepat pe-amindoi si nu s-au suparat, ca unii care stiu ca si pocaitii au voie sa rida…)

    Prietenului EMANUEL CONTAC
    (a propos de subtila aluzie a lui Alin Cristea despre cei care-si “iau doctoratul in liniste”, in loc sa fie mai activi in arena publica a blogosferei)

    Te-ai chinuit si-ai studiat
    Pentr-un pirlit de doctorat
    Cind puteai, far-atita chin,
    S-ai zeci de bloguri, ca Alin!!

    Lui ALIN CRISTEA – (care a pus vina recentei sale infierbintari pe faptul ca a polemizat cu penticostali…)

    Tu zici ca te-ai infierbintat
    C-un “penti” fiindca-ai duelat???
    Dar toti baptistii stiu ca minti:
    Cu ei, mai strasnic te-nfierbinti!

    Sau poate ca-i place mai mult cum suna pe limba lui Secspirica:

    Alin got hot… and then fumed plenty
    Just for debating with a penti??
    All Baptists know the truth, instead:
    He’s hot because he’s a hothead!!

    (Deci nu-l prea cred in stare sa revina la “răceala rațională de tip Baptist”…cum a zis dumnealui).

    • alex zice:

      Felicitari Alex! Bistritenii astia-s buni. Doar ii avem pe Rebreanu si Cosbuc. Multa binecuvantare, tot de la un bistritean, si tot Pop. 🙂

      • Alex Pop zice:

        Da, Alex – se pare ca e-nghesuiala mare de Popi prin zona Bistritei si-a Nasaudului!
        Sa speram insa ca stam mai prost la capitolul “Informatori “ … (vom vedea asta dupa ce-apare cartea lui Vasilica.).
        P.S. Am copilarit in acelasi “cuib al visurilor” ca si autorul lui Ion (Pop al Glanetasului).

  43. vesteabuna zice:

    Eu zic că timpul acestor judecăți este mult întârziat. Dacă adunările de atunci ar fi avut maturitate, atunci trebuia să se înfăptuiască judecata; frământătura de gânduri, mărturisirea, frica înaintea Domnului, dezvinovățirea, ca la Corinteni 5.
    Dau mai jos un exemplu de judecare de sine a unui frate care a adus o mare biruință. Fratele era din URSS:
    ”Comunitatea locala în număr de circa 100 de membri, era înregistrată. Prezbiter era Demenţi Vasilievici Vasiliev. Comunitatea trăia o „viaţă nouă“, condusă de prezbiterul superior Mihail Sazontovici Kapustinski. Aici pentru prima dată în viaţă mi s-a întâmplat să văd acţiunile prezbiterilor superiori. După părerea comună a bisericii din Pskov el distrugea lucrarea lui Dumnezeu….”pag 4
    “Discuţia a avut loc pe un ton neprietenos. Kapustinski se străduia să găsească neajunsuri la fiecare. Am fost nevoit să-i atrag atenţia asupra acţiunilor lui greşite faţă debiserică: că el singur înlocuieşte şi sfatul bisericii, şi casierul, şi comisia de revizie….”
    “Kapustinski se apropie de mine şi, în prezenţa tuturor, zise: „Serghei Terentievici, nu te superi că ţi-am dat cuvântul?” — „Nu, nu mă supăr — îi răspunsei —las’ să vorbească alţii, aceasta mă bucură“. El a spus: „Iartă-mă, frate” şi m-a sărutat. …Iar peste patru zile am fost arestat şi am nimerit în închisoarea din Pskov….”
    “Până atunci gândeam că Kapustinski e unica personalitate în frăţietatea noastră capabilă de trădare. Sâciov asculta cu o mare atenţie şi oarecum cu precauţie. Şi deodată, spre mirarea mea, el îmi spune: „Frate, şi eu sunt la fel…” Când mi-a spus lucrul acesta, am rămas atât de uimit, încât mi-am plecat capul pe mâini şi nu ştiam ce să spun şi ce să gândesc… El, văzându-mi starea, zise: „Noi toţi suntem la fel… toţi trebuie să dăm informaţii împuterniciţilor despre tot ce se face în biserică şi despre orice ne-ar ruga ei şi trebuie să îndeplinim însărcinările lor”. Ce comunicare groaznică. Ea mă uluise….” pag 6
    “Ne-am aşezat într-un ungher lângă amvon, eu aşteptam ca el să înceapă primul a vorbi şi ambii am tacut mult. In sfârşit, nerezistând, el mă bătu pe umăr şi îmi zise: „Ştim totul, mai mult decât ai spus ştim. Dar spune: ce să facem, ce să facem?!”

    CĂ SĂ FACEM? CE SĂ FACEM?

    Vreți să știți ce au făcut alții? Merită, pentru că procedeele de lucru au fost aceleași de la Tirana și Budapesta până la Vladivostock și Beijing. Citiți, cei care aveți 30 de minute mărturia lui Terentievici: http://vesteabuna.wordpress.com/2009/07/23/aceasta-judecata-este-o-sarbatoare-pentru-mine-cap-2-din-cartea-urmati-le-credinta-golev-serghei-terentievici/
    pentru cei care aveți o zi, toată cartea: Urmați-le credința! ”http://vesteabuna.wordpress.com/category/uncategorized/urmati-le-credinta-uncategorized/”
    Lectură suplimentară:
    Lecțiile istoriei: http://vesteabuna.wordpress.com/2010/01/02/prezbiterii-superiori-o-institutie-comoda/
    Nu mă îndoiesc că ”Răscumpărarea memoriei” va dezvălui multe cazuri de oameni care s-au judecat în fața Tronului, a Avocatului, Paracletului, Dreptului Judecător, a îngerilor aleși, a celorlalți îngeri și martori. Pentru ceilalți, să nu fie prea târziu! Credință creează o atitudine nouă.

    • Spui: „Eu zic că timpul acestor judecăți este mult întârziat.” Îngăduie-mi două remarci:
      1. „Judecată” este un cuvânt pe care m-am ferit să-l folosesc prea des. Judecata este necesară, dar când este vorba de oameni, cadrul în care aceasta se desfășoară trebuie să fie fixat după principii biblice. Să ne ferească Dumnezeu să ne apucăm să judecăm la întâmplare oamenii. Eu, dimpotrivă, mă refer în principal la judecata unui sistem, la evaluarea temeliei pe care zidim. Acolo generația noastră are mult de învățat.
      2. Timpul este foarte întârziat, dar nu trecut. Din mai multe considerente. „Cronosul”, cum frumos se exprima și fratele Mihalaș, nu ne ajută în rezolvarea trecutului nostru. Vedeți cazul lui Daniel. Cronosul contribuie la schimbul de generații, dar nu purifică. Vremuri noi, oameni noi, dar vom purta aceleași poveri. Numai pocăința biblică este calea pentru răscumpărarea memoriei.

  44. vesteabuna zice:

    ”Numai pocăința”, amin. Acești oameni trebuiesc ajutați să se pocăiască. Și nu numai ei. Tot mediul asupra căruia au și au avut autoritate este infuzat de acest tip de gândire. Unul din stâlpii acestei mentalități este și aplicarea abuzivă a lui: ”să nu judecăm!” Îți înțeleg reticența față de utilizarea termenului. Pe comuniști i-a durut în cot de curățenia adunărilor. Dimpotrivă, au promovat haosul și impuritatea sub aparenta conducere ierarhică, singura care lumea o înțelege. Când eu folosesc cuvântul ”judecată”, o fac în înțelegerea biblică a lui, cam în felul în care o definește Watchman Nee aici: http://www.lampadaruldeaur.ro/sites/default/files/lda22s.pdf
    Autoritatea adunărilor a trecut în mâinile clericilor, iar când ei deraiază nu-i poate opri nimeni. Ca și cum într-un autobuz, cineva îl îmbată pe șofer. Ceilalți stau muți și rigizi, că nu-i treaba lor să conducă autobuzul care merge sigur spre prăpastie.

  45. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Pentru Vasilica
    Eu zic ca inainte de a da drumul cartii in spatiul public mai merita sa incercati inca odata pe calea oficiala dar cu dovezile in mana. Cred ca ati fi mai linistiti in constiinta voastra si cei mai multi nu va vor putea acuza ca n-ati vrut sa o rezolvati in acest cadru.

    • Ca să îți dai seama cât de interesați sunt cei despre care vorbești, îți spun că nici nu au solicitat vreunul să vadă manuscrisul, deși era atât de ușor să o facă. Toată lumea cu care am discutat din Consiliul Bisericesc (cu excepția unuia care m-a sunat azi), mă întreabă doar: „sunt și dintre cei vii în carte?”

  46. Joldes Ioan- pastor penticostal zice:

    Si sa va faceti publica intentia in fiecare comunitate regionala, ca toti pastorii care vor veni la Congres sa stie ca ati facut tot ce depindea de voi si sa nu fie impotriva voastra ci sa le ceara socoteala acelor care desi au fost avertizati de riscurile aparitiei acestei carti nu au facut nimic pentru a rezolva aceasta problema a trecutului in cadrul organizatiei noastre.

    • Dragă Ioan, uite că până la urmă am ajuns la aceeași concluzie. Nu pot decât să mă declar de acord cu ceea ce spui.
      Așadar,
      FACEM PUBLICĂ INFORMAȚIA CĂ AM FĂCUT CEEA CE DEPINDEA DE NOI.
      NU FIȚI ÎMPOTRIVA NOASTRĂ.
      CEREȚI SOCOTEALĂ ACELORA CARE AU FOST AVERTIZAȚI DE (hmmm, hai să nu zicem riscurile ci binefacerile 🙂 ) ACESTEI CĂRȚI DAR NU AU FĂCUT NIMIC PENTRU A REZOLVA PROBLEMA TRECUTULUI ÎN CADRUL ORGANIZAȚIEI NOASTRE.

  47. Paul zice:

    Fr. Vasilica , cred ca esti cat se poate de constient , ca cei ce au avut parte de un trecut nu prea curat , vor incerca pe toate caile , chiar daca nu pe fata , sa-ti blocheze acest demers de a rascumpara ( a curata) memoria cultului penticostal de cei ce au facut jocurile satanei mai mult sau mai putin. De aceea pentru a nu fi ,, prins” cu ceva de acestia , cred si eu ca ar fi bine sa utilizezi toate caile biblice si oficiale in cadrul cultului penticostal , chiar daca din spusele tale am remarcat ca ai facut tot ce este posibil ,dar ai fost blocat de fiecare data . Continua studierea dosarelor, continua lucrarea pe care cu ajutorul lui Dumnezeu ai inceput-o ,dar in paralel mai incearca sa incerci rezolvarea demersului tau in cadrul CCPR si in cadrul fiecarei biserici in parte , cu dovezi clare , si astfel cei ce mai sunt in viata si au colaborat cu securitatea sa se supuna hotararilor celor in masura sa le emita. Subscriu si eu la ideea fr. Joldes. Iti doresc multa putere , intelepciune si darzenie in tot ceea ce faci ! 🙂

  48. Samuel Benza zice:

    Cred ca aceasta carte nu se vrea a fi o razbunare asupra unora, ci un punct de reper in istorie. Daca ar fi vorbit numai de cei care sunt in viata, ar fi fost interpretata gresit, ca o masura de razbunare. Dar vorbeste si de cei care au plecat la Domnul, pentru ca faptele unora dintre ei continua sa strige.

    Spunea omul lui Dumnezeu ca aceste lucruri se scriu ca sa ne slujeasca de marturie, fie pozitiv – fie negativ, ca sa nu se mai repete cele rele si ca sa fie motiv de incurajare pentr cei care au ramas cu coloana vertebrala.

    Istoria este amorala. Ea consemneaza lucrurile asa cum sunt. Ea nu mai este istorie atunci cand consemneaza doar calitatile cuiva, asa ceva se numeste apologie, lauda, glorificare, etc. Ea nu mai este istorie atunci cand consemneaza doar partile negative, asa ceva se numeste razbunare, rea intentie, etc.

    Daca vei refuza sa iti asumi istoria, vei fi obligat sa o repeti. Din acest motiv au aparut neo-nazistii, desi se stiu foarte bine ororile nazismului.

    Cat despre frica de „cutremurul” pe care il va produce aceasta carte, cred ca este neintemeiata. Tot istoria ne spune ca in Romania, sunt mai multe carti scrise despre aceste turnatori si societatea romaneasca nu ia aminte, iar cei in cauza nici ca le pasa (vezi cazul Plesita).

    Cartea este foarte necesara. Am vazut ca in Germania de Est (DDR) cei de acolo au mult mai multe carti despre colaborarea STASI cu biserica si urmarile acestor colaborari. Nu stiu de ce ne place noua romanilor sa polemizam atata. Cartea este o necesitate pentru normalizarea vietii de biserica. Daca treci pe rosu (cu carnet si orientare de culoare rosie) si politistul te amendeaza, ii de vina politistul ca ai luat tu amenda???

    Exemplul arhicunoscut a lui David, el nu a rezolvat la mica intelegere cu Natan, problema care lovea o tara intreaga, ci a facut-o publica si a suportat consecintele. Atitudinea asta generala de pocainta a lui David, a facut ca astazi sa avem 150 de psalmi deosebiti.

    Este un mesaj profetic din partea Domnului ca lucrurile spune in camaruta (de interogatoriu, arest sau casa conspirativa) se vor spune de pe acoperis (taraba, librarii, chioscuri). Nu poti turna la nesfarsit fara sa suporti consecintele.

    Frate Joldes, daca sunteti de acord cu mesajul cartii de parasire a pacatului si recunoastere a vinovatiei, de ce nu preluati initiativa sa organizati o comisie de conciliere? De ce nu sustineti mai puternic in fata executivului o verificare cu usile inchise a celor care au calcat stramb?

    Nu este normala atitudinea dumneavoastra de aparare a celor vinovati.

    Stiti de ce merge rau lucrurile in Romania? Pentru ca alde Voiculescu, Iliescu si alti ilustri angajati ai Securitati sunt inca in pozitii si se apara unul pe altul. Oameni care au slujit in mod constiincios fostul regim comunist. Noi condamnam starea generala de nepasare a lor fata de neamul romanesc, dar oare in biserici nu ii tot asa?

    Frate Joldes intelegeti ca nu poti sa fie si mercenar de frati si slujitor al Domnului! Ii ipocrizie si minciuna!
    Domnul sa dea intelepciune si dragoste tuturor.

  49. alex zice:

    Ai dreptate Samuel. Permite-mi insa te rog sa fac o mica corectie; nu David a scris toti cei 150 de psalmi din V.T. 🙂

    • Samuel Benza zice:

      Alex, nu intra in discutie problema asta. Este de la sine inteles ca nu sunt toti scrisi de el, nu stiu cati Psalmi a mai scris David dupa toata treaba cu Batseba, dar i-am atribuit lui in ideea generala a psalmilor pentru ca omul acesta l-a iubit pe Dumnezeu intr-un mod extraordinar. Pe mine asta m-a marcat cel mai mult la David, dorinta lui reala de a se smeri si supune lui Dumnezeu. Tema lui de baza a fost: Doamne da-mi o inima dupa inima ta! Ca tine vreau sa fiu.

      Omul asta o fost in stare sa isi iubeasca si dusmanii, DAR am prins de la el o ideea interesata: Doamne sa nu urasc eu pe cei ce te urasc? Sa nu dispretuiesc eu pe cei ce te dispretuiesc?

      Atat era de lipit de Dumnezeu incat nu putea sa ii sufere pe cei ce desconsiderau pe Dumnezeu. Nu o avut ura pentru Saul care cauta sa ii ia viata, nu o avut treaba cu Simei.

      Insa in ceea ce priveste tradatorii de neam si tara (vb unui bun amic) nu o avut nici un pardon. Este intrata in istorie gelozia lui pentru Dumnezeu si Israel in fata lui Goliat. Uriasul a murit pentru ca a ocarat pe Domnul si pe Israel.

      Cu siguranta atitudinea lui David nu a fost una de iobag in fata filistenilor. Cu siguranta ca nu a cautat o mica intelegere de genul: eu la las in pace – lasati-ma si voi. El a stiut una si buna: IUBESC PE DOMNUL CACI EL ASCULTA GLASUL MEU SI CERERILE MELE! (inclusiv cele cu privire la cei ce cautau sa ii intinda curse).

      Apropo de Simei, el nu a murit in timpul lui David, dar nici nu a scapat netaxat pentru nebunia lui.

      Cei ce au facut pact cu Securitatea si au tradat pe frati (nu pot sa nu pomenesc pe acei frati care au suferit mult din aceasta cauza), nu au tradat niste oameni simpli de la marginea societatii, ci au tradat cauza Evangheliei si pe Domnul. Dupa cum pune problema Noul Testament fata de astfel de oameni nu ar trebui nici macar „buna ziua” sa dam sau sa stam la masa cu ei.

      Unii doar atunci cand se vad respinsi de Biserica realizeaza tradarea sau pacatul facut, daca chiar realizeaza si au pereri de rau (vezi cazul din Corint).

      Frate Vasilica iti dedic celebrul pasaj a lui Solomon cu privire la timp. Fiecare lucru isi are timpul lui.

      Acum este timpul pentru Rascumpararea Memoriei.

      • alex zice:

        Subscriu la cele spuse de tine, no comment! Daca o sa imi citesti comentariile o sa vezi ca am aceeasi atitudine fata de tradatori, pe care o ai si tu si multi altii. Toate bune si……sa vina cartea!

  50. Pingback: În contra miopiei / amneziei istorice « Methoughts, mefeats and medefeats

  51. Pingback: Un răspuns lui Emanuel Conțac « România Evanghelică

  52. viorel chis zice:

    Credem ca prin expunerea acestei carti cei prezenti invata ceva?Intradevar ar fi bine ca fiecare conducere din Biserica sa invete si sa se autoexamineze pentru ca in conducere sa ajunga persoane dupa cum se expune in epistola lui Pavel catre Tit;1;”5Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrîni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:

    6Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.

    7Căci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;

    8ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;

    9să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.”Dupa cum vedem nu se prea doreste sa se respecte porunca si astfel se ajunge la ce cartea va expune si ce azi inca se mai intimpla;
    Accesati ,cititi si meditati ;

    Ciudat ,dar adevarat;

    Si ce este trist ca acest tip de persoane nu sint mustrate si nici inlaturate de la anvoane si predici!Ba chiar de foarte multi sustinuti si protejati!Deci ce s-a intimplat inainte ramine pentru noi o istorie scrisa si dovedite cu anumite documente ,dar ce se intimpla azi si miine este o problema mai mare ca si trecutul care nu se poate schimba!Prezentul se poate schimba si daca se doreste sfintenie,neprihanire si dorinta de ajunge la desavirshire ;ce trebuie facut?Si ce masuri se pot lua fiinca in Faptele apostolilor 20 cu 28 la 32 ce este scris?

  53. Mihai Ion zice:

    Parintii mei au suferit enorm pentru credinta penticostala si baptista; comunistii le-au luat singura sursa de trai,serviciul tatalui meu, fara drept de angajare vreodata undeva; s-a descurcat ca zilier si alte meserii straine de pregatirea lui;fratii din organizatie i-au facut viata si mai amara;de zeci de ani ma intreb ce forta i-a impins sa nu abandoneze?cum a fost cu putinta sa-si pastreze credinta? astazi vazand ce se intampla in organizatie atat la mine in oras cat si in tara, ma tot intreb”ce caut eu in aceasta organizatie?”Parintii mei l-au cunoscut pe Hristos Domnul si Biserica Lui;din mila Lui am avut si eu privilegiul acesta,la randul meu, iar daca n-ar fi fost Hristos in viata mea nu as fi avut nici o legatura cu religia;la ce bun?…din cauza asta cred ca este corect,util si bine sa delimitam organizatia de Biserica lui Hristos;sa ramana in organizatie pastorii si sa ramana in Biserica pruncii si vom vedea in Ziua lui Hristos…

  54. frunza gigi zice:

    Pentru Alin cristea,
    vino la zimnicea si te vei convinge de urmasul lui pavel bochian ,[…] ,cum lucreaza,
    in biserica,ca un dictator ,de unde a mostenit darul acesta?
    Biserica cere ceva pastorul spune altceva ,avem frate care a picat la votul biserici,pastorul
    vine si spune ca a luat va spune ceva ?seamana cu documentul de sus?ne spune ca nu este
    egal cu noi are trei facultati,este corect?

  55. Marius zice:

    Pace frate Vasilica, vreau sa va întreb dacă a apărut cartea despre care se discuta pe blog?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s