Refuz în logica lui Stalin

Deciziile conducătorilor Bisericii Penticostale de după Război au fost cruciale pentru o generație întreagă de credincioși. În cartea Răscumpărarea Memoriei descriu contextul în care Statul și-a impus viziunea referitoare la Biserică, precum și lipsurile pe care le-au avut conducătorii vremii, lipsuri care au netezit drumul pentru planurile comuniștilor.

De ce au acceptat liderii oferta comuniștilor? Poate că nu au înțeles cum se cuvine ce reprezenta comunismul. Am arătat însă într-un articol anterior că scuza aceasta este neîntemeiată. Atunci poate că le-a fost frică? Documentele din arhive arată aceasta cu prisosință.

Însă mai este o posibilitate pe care aș vrea să o explorez în acest articol. Poate că s-au încrezut în bunele intenții ale partenerilor lor de discuții. În acesta caz, rațiunea lor ar fi putut fi următoarea: deși comunismul este rău, acești lideri români (care au făcut închisoare pe vremea monarhiei și care reprezentau „păturile exploatate” ale societății) ar putea fi diferiți. E ca fata aceea îndrăgostită care oricâte defecte vede la alesul ei, tot speră că acestea se vor atenua în timp.

Dacă aceasta au sperat, s-au înșelat amarnic. Documentul publicat mai jos ilustrează adevărata față a partenerilor de discuții. O cerere simplă, din partea unei biserici penticostale din Comuna Independența, jud. Galați, dezvăluie logica după care erau tratate bisericile sub comunism. Rezoluția era invariabil: NU. Interesant este că se face o analiză a datelor menționate în cerere, se studiază comportamentul credincioșilor, este analizată sârguința lor la colectiv etc. Documentul te face să crezi că îi păsa cuiva de solicitarea fraților. Deși toate datele rezultate sunt în favoarea credincioșilor, totuși, răspunsul este un senin „nu”.

„Organele locale ale Sfatului Popular al comunei Independența nu sunt de acord cu eliberarea unei autorizații pentru a avea o filială a Penticostaliștilor, iar noi nu avizăm favorabil pentru înființarea filialei solicitate.”

Ce lecție dură au învățat liderii!

Evită negocierea cu dușmanii Bisericii. Iar dacă viața te pune în situații din care nu poți să nu te așezi la masa negocierilor (iar liderii noștri au fost constrânși să o facă, fără îndoială), ține minte că nu negociezi doar pentru tine, nu căuta să îți scapi doar pielea ta. Generațiile ulterioare vor avea de plătit prețul deciziilor tale!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Refuz în logica lui Stalin

  1. ionutr zice:

    „Generațiile ulterioare vor avea de plătit prețul deciziilor tale!” Cum s-a putut negociat, acceptat si netezit drumul unei Legi a Culteror atat de cotroversata in Romania postdecembrista? Poate ca nu s-a invatat suficient din istorie? Poate s-a urmat aceeasi logica stalinista? In circumstantele de acum „au fost constrânși”? Noi trebuie sa ne plingem trecutul insa sa nu uitam prezentul de care ne facem vinovati.

  2. ionutr zice:

    O rascumparare a memoriei mai timpurie poate ne-ar fi dat sansa unei pozitii oficiale a Penticostaliștilor diferita si folositoare generatiilor urmatoare legata de noua Lege a Cultelor. Iata un exemplu al consecintelor trecutului asupra prezentului…

  3. ionutr zice:

    Se pare ca istorie se vrea repetata, mariajul stat-biserica continua sa fie caracterizat de acceasi dusmanie pe de o parte si servitute de alta. Lectie dura? Au invatat liderii? Se pare ca nu. Pentru ca atunci cand au avut sansa sa lupte pentru a iesi din aceasta relatie, se pare ca nu au prea facut-o. Oare de ce? A vrut cineva sa-si scape pielea? Am vrut sa ne asiguram un confort fiind platiti si sustinuti de stat? Cu ce pret petru generatiile urmatoare….?

  4. Doru Radu zice:

    Am urmarit in mare ce se scrie aici si sunt de-acord in cele mai multe cazuri cu criticile aduse celor de-atunci. Condamn colaborationismul credinciosilor si faptul ca nu prea am vazut pocainta post-decembrista pt asta.
    Exista un aspect esential in care cred ca greseste si autorul articolului si cei mai multi dintre comentatori. Oare ce le putem cere celor de-atunci? Cinstit, responsabil inaintea Domnului…
    1-Majoritatea documentelor sunt corespondenta oficiala si nu turnatorie la Secu.
    2-Ceea ce le cereti majoritatea ar fi fost trecerea in ilegalitate. Si era cel mai cinstit. Asa au facut neinregistratii din URSS, ostasii, martorii lui Iehova, si multe grupulete dizidente de penticostali, baptisti, nazarineni, etc… Lasind la o parte teologia lor, juridic acestia n-aveau de ales.
    a) Am avut 33 ani la revolutie, serioase cunostinte juridice legate de ac. problema _fara a fi jurst-, am fost apropiat al cercurilor ce-au luptat pt libertate religioasa (ALRC) etc. Am urmarit deci atent situatia, am avut multe contacte in tsara si strinatate. Nu, nu ma dau expert, spun doar de pe ce pozitie vorbesc.
    b) Erau lucruri pe care daca vrioiau sa fie legali trebuia sa le negocieze cu guvernul. Nu-s de-acord cu slugarnicia, minciuna, pacat, etc. Uitati-va la China: o biserica cit de cit libera si una (neinregistrata) decimata de persecutie… Simparitzez cu neoficialii… Cum era cel mai bine in comunism? Nu-i atit de usor de spus.
    C) Evanghelicii nu se puteau opune colectivizarii; nu trebuia s-o sustina, dar nici sa faca sinucidere politica. Au confiscat comunistii averea tuturor… nu cred ca biserica trebuia sa se dea de ceasul mortii pt apararea proprietatii private. Nu era business-ul ei.
    d) Catolicii n-au renuntat la suveranitatea papei, motiv pt care n-au fost recunoscuti „complet”. Si tot au trecut prin furcile caudine ale recunoasterii, etc.
    3) Majoritatea documentelor expuse sunt inainte de gratierile din ’64. Nu va puteti imagina teroarea din tara. Eram copil si imi aduc aminte cind au venit fratii din inchisoare. Ce sarbatoare! Am mers la tara si rudele trebuia sa ne raporteze la Militie (copii de 8-10 ani). Stalinismul a fost crunt. Deplasarile urmarite strict.
    4) Legile la comunisti pe linga ca erau proaste nici nu se aplicau. Interpretaile oficiale ale legilor pracic anulau legea in sine. Judecatorii, procurorii erau complet in mina comunistilor. In afara de Dumnezeu, n-aveai unde sa te plingi. Dupa 73 baptistii s-au plins in strainatate si in proteste la Ceausescu.. au obtinut cite ceva dar nu structural. Ce l-ar fi facut pe-un dogmatic precum Cesusescu sa se-ntoarca din drum? Libertatea din Ro a fost mai mica decit in Germania de Est, Ungaria, Polonia, Yugo, dar mai mare decit in Bulgaria, sau doamen fereste URSS, Albania ori China. Si asta pt ca Dumnezeu a avut har si nu pt comunistii roamnai au fost buni.
    4) etc…N-am nici timp si nici nu cred ca are rost. Sa nu ne facem pacate! Biserica, cum s-a aratat, colaboreaza si astazi cu regimurile seculare (pagine). Aparent ele nu sustin ateismul, dar reprezinta tot sistemul lumii ce lupta impotriva Imparatiei lui Dumnezeu. Daca nu cerem astazi ilegalitate, puteam cere atunci?
    Undeva in contextul acesta trebuiau sa se miste conducatorii nostri. Nu-i apar… sunteti mai tineri si va admir, dar puneti oarecare realism, incercati sa vedeti ce s-ar fi putut face. Sa nu ne facem pacate din dorinte sicere! (Undeva teologia existentei bisericii in raport cu un stat abuziv anti-biserica ar trebui clarificata…uitati-va dvs la complexitatea situatiei biserici din tarile musulmane…)
    Un lucru e sigur: colaborationitii trebuiau sa se pocaiasca.
    Dumnezeu sa fie cu dvs cu toti.

    • Domnule Doru,
      Vă mulțumesc pentru opinii. Sunt lucide și echilibrate. Cred că opiniile dumneavoastră sunt o contribuție pozitivă la acest dialog. Am să încerc să ofer un răspuns succint la acest mesaj:
      1. Este adevărat că am publicat pe site în general documente din Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte. Fac însă câteva mențiuni: a) Corespondența oficială la care faceți referire a fost în mare măsură secretă și de aceea reflectă o parte a înțelegerii dintre autorități și lideri; b) mute dintre aceste documente sunt din bucătăria internă a Ministerului Cultelor, documente de analiză și evaluare, așadar destul de obiective; c) Am pus documente din anii ’50, apoi din anii ’60. Voi continua cu anii ’70 și ’80; d) Am studiat mii de pagini din arhivele CNSAS, iar în carte vor fi publicate multe dintre aceste documente.
      2. Este mult spus că le-am fi cerut să treacă în ilegalitate. Dacă mi-am dorit ceva (și vă mărturisesc că am căutat cu ardoare în arhive), a fost să găsesc dovezi serioase de „joc dublu”. Adică să fi spus: zicem ca voi, dar facem ca noi. Ei bine, loialitatea unora dintre protagoniștii acestor evenimente a fost numai față de sistemul comunist.
      3. Deși nu am trăit în anii stalinismului dezlănțuit, am studiat cu multă seriozitate ce s-a petrecut în acea perioadă. Nu îi acuz pe cei care au cedat. Deplâng însă faptul că atunci când ar fi putut să pună lucrurile în viața lor în ordine, nu au făcut-o. Au preferat să trăiască robi și după ’89, iar consecința deciziei lor a fost o teribilă confuzie pentru generația prezentă. Și cu aceasta răspund și la punctul 4:
      4. Dacă nu înțelegem nimic din istoria noastră, îi repetăm greșelile în mod mecanic. Sper ca din analiza obiectivă a trecutului să avem înțelepciunea de a învăța din greșelile altora. Într-adevăr, discuția este complexă.
      Sunt întru totul de acord cu afirmația dumneavoastră: colaboraționiștii trebuiau să se pocăiască. E de înțeles că unii au cedat și nu avem decât să îi compătimim pentru chinurile la care au fost supuși. Dar faptul că în schimbul pocăinței au venit cu teorii în stil iliescian, inventând tot felul de false probleme, pentru a nu fi întrebați „ce au făcut în ultimii 5 ani?”, acesta este condamnabil.

    • ionutr zice:

      Stimate domn Radu,
      apreciez comentariile mature care le faceti. Nu am cunoscut realitatea persecutiei comuniste (l-am cunoscut pe Domnul dupa ’89). Le sunt recunoscator celor care au tinut credinta chiar si in aceste circumstante cumplite asa incat a ajuns si la mine harul mantuitor. Avea dreptate R.W. cand ne numea „Dragii mei copilasi…” – pt ca suntem un rod al rugaciunilor lor.
      In libertatea de acum, mi-as fi dorit ca liderii nostri dezgustati de „ingerinta statului in activitatea religioasa a Bisericii” din perioada comunista, sa lupte pt o lege care sa aseze pe coordonate mai sanatoase relatia stat-biserica. Poate nu ne-am curatat de fantomele trecutului…

    • ionutr zice:

      Incet, incet ni se restringe libertatea? Daca nu invatam din istorie nu riscam sa ajungem prea repede sub o noua forma de control si poate persecutie din partea sistemelor lumii acestea? Gindim pe termen scurt si ne laudam ca avem avantaje din relatia cu statul reglementata printr-o lege controversata. Atunci ce rost are sa mai privim in trecut ?

    • ionutr zice:

      Cred ca sunt cel putin doua lectii ce le putem invata din istorie:
      1. Prima vizeaza relatiile dintre frati, cu biruinte si esecuri, cu eroi ai credintei si vanzatori; pocainta, iertare, reconciliere acolo unde este cazul etc.
      2. Cum ne raportam la stat? Aceasta se reglementeaza prin legi – cel putin asa ar trebui. Inca mai cred ca se pot ridica voci care sa militeze pentru independenta Biserici si izbavirea ei de sub centralizarea tipic comunista.

    • ionutr zice:

      Din cate imi aduc eu aminte atunci cand Richard Wurmbrand a parasit Roamnia, comunisti i-au spus ca poate sa-l predice cat vrea pe Isus insa sa nu-i atace pe ei. Tocmai faptul ca R.W. a denuntat sistemul ar trebui sa fie o provocare si pt noi. Noi traim intr-un sistem corupt, iar lectiile istorice ar trebui sa fie un imbold in al denunta si lupta pentru adevar si libertate.

  5. Doru Radu zice:

    Multumesc de raspuns. Cred ca sunt de-acord in totalitate.
    Da, nu prea sunt dovezi de joc dublu. Si asta spune multe. Uneori s-a vazut din documente exces de zel
    Sun constient ca ati realizat ca afor mai greu inainte de 64, poate si de 55, apoi ceva mai usor dupa ’68, si din nou mai rau dupa ’80, probabil dupa ’77. Conducatorii nostri parca s-au blocat in 55… trist.
    Unele afirmatii/afirmatii comentarii par sa induca lucruri ireale. De ex. ca si salariati la diverse sedinte, cind trebuia sa ne aparam (la sindicat, ca la partid nu eram membri) eram prudenti ca sa nu atacam politica partidului exceptind cea referitoare la credintsa/crediciosi. Ar fi fost absurd sa se ceara conducatorilor cultici sa atace ideologia oficiala, exceptind cea referitoare la religie/credinta. Pe vara-mea invatatoare, n-au lasat-o sa se casatoreasca. Incredibil. In final un pastor curajos, Micalaca-Arad, a casatorit-o. Erau absurzi. Cunosc cazuri cind nu le-au aprobat nunta decit „la sfat”. Etc… de legalitate -mai ales in anumite perioade si zone geografice- nu se putea vorbi. Asa cum ati aratat un document, pina si oficialii cultului erau dusi la primarie… prin (57?)…etc.
    De pierdut, si-ar fi pierdut statul legal. Comunistii erau fricosi. Dar daca s-ar fi apucat sa numeasca pastori, sa dea autorizatii fara acoperirea nimanui, sa ignore complet departamentul, imputernicitii… i-ar fi scos in ilegalitate, culte intregi. Nu intrai in Consiliul popular fara aprobare… unde te puteai duce? Nu stiti dvs ce anticomunist sunt eu si cit de suparat pe conducatorii nostri.
    Sa nu pacatuim, totusi, cerindu-le imposibilul. In rest, de-acord.

    • O mică mențiune. Până a le cere imposibilul, cred că ar fi fost de dorit să vedem măcar „posibilul”. Am căutat să găsesc urmele unor încercări concrete de eschivare, să văd cum puneau oarecare presiune pe autorități, cum amenințau cu o demisie etc. Din păcate tonul slugarnic emană din toate documentele.

      • Doru Radu zice:

        De-acord. Daca n-au demisionat si daca din anii 50 si pina in ’89 lui Bocianu nu i s-a retras recunoasterea spune totul.
        La fel faptul ca in acelasi timp altii n-au primit nici-odata confirmarea sau le-a fost retrasa, clarifica totul; fara sa-ti
        trebuie multe documente.
        Citeva lucruri de care trebuie sa tinem cont:
        -credinciosii si conducatorii trebuiau sa se miste intre jargonul oficial de „elemente retrograde mistico-religioase” cu
        care eram calificati si cel de „elemente dusmanoase” pt care de obicei o sfirseai in puscarie. Distanta intre jargoane
        nu era mare. Blindul compozitor Modoveanu a primit, in ’59, 12 ani pt tentativa de rasturnare a regimului socialist
        (sic). Tot in ’59, pastorul baptist Cure a primit 14 ca „dusman al socialismului”; a refuzat aplicarea deplina a arondarii.
        Citiva pastori baptisti au murit in uma batailor (ma refer doar la anii 50). Diferentsa intre retrograd si dusmanos nu era mare.
        -declaratia securistului pocait spune ca erau platiti informatorii; am auzit si alte marturii asemanatoare. Asta ii face
        si mai vinovati. Mai tirziu, pastorul Cruceru a fost omorit pt c-a refuzat sa mai informeze (’75?); la fel Gherman si
        inca un pastor baptist, anii ’80… Pastorul penticostal Ionel Plesa mi-a povestit de responsabili de adunari, batrini
        de 70 de ani, dusi la Securitate si pusi sa stea intr-un picior si umiliti in tot felul, etc… Pastorul meu a fost tinut in
        repetate rinduri sa faca pe el… fiind ore intregi izolat…Prin contrast, conducatorii nostri, baptisti ori penticostali erau: „oameni „oameni care intelegeau realitatile de dupa 23 August”…
        In concuzie:
        a) nu putem sa le cerem sa fi pus sub semnul indoielii elemente de baza ale comunismului; ideologia, politica economica. nu sau cea internationala. NU trebuia nici s-o sustina insa!!! Dar jargonul vremii ca: luptam pt pace, lupta impotriva imperalismului american si alte idiotenii erau folosite si nu trebuie sa surprinda pe nimeni daca le vedem si la conducatorii nostri.
        Erau a;te compromisuri mai mari decit acestea ce nu trebuiau facute.
        b) de oferit nu prea aveau ce oferi la negocieri. Nici nu erau negocieri. Puteau oferi demisia, e clar. Puteau refuza sa
        sustina clauza natiunii celei mai favorizate. S-ar fi speriat comunisti? Intr-un document publicat de Mitrofan,
        conducerea baptista ameninta ca „nu vor mai putea spune strainilor ca nu e persecutie” daca… Conducerea
        departamentului n-a reactionat in vreun fel la amenintare. Ce-au gindit, nu stiu. Presedintele Husan a fost schimbat
        pt c-a fost nesincer in declaratii; aparent nu pt aceasta amenintare. Cu siguranta ar fi gasit alte cozi de topor… dar cel putin ei n-ar fi pacatuit…De obicei conducerile cultelor erau chemate si le se vorbea frumos la indundatii, cutremure, intrarea
        rusilor in Cehoslovacia… si cind plecau in strainatate… In rest erau facuti raspunzatori de situatia din teren…. Iar
        Bochian a fost singurul evanghelic membru in Consiliul Executiv al Frontului national pt Democratie si Educatie
        Socialista alaturi de PF Teoctist; asta spune multe.
        Sa fim siguri insa ca n-aveau mare lucru de negociat…
        Daca dvs spuneti ca nu jucau joc dublu e trist. Se vede excesul de zel si din instructiunile pe care le dau… Trebuie sa
        privim lucrurile si prin prisma terorii din tara si a aversiunii comunistilor si chiar a populatii fata de noi. Nu-i scuz
        pe conducatorii cultelor dar nu era usor, mai ales in anii ’50.
        PS- sunt baptist si incerc sa privesc la rece si cu ingaduinta; nu urmaresc sa atac pe cineva. In general sunt de-acord cu ce spuneti.
        PS- daca click pe „raspunde” documentul depaseste pagina si e greu de scris. Scuze. Multumesc pt atentie.

  6. Doru Radu zice:

    o ultima observatie generala:
    Cei mai tinei nu realizeaza ce arma de politie politica era excludere din cult pt indisciplina/abateri de la doctrina…Te prindea la rugaciune/staruinta prin case, te amenda sau te ducea la sectie; uneori te reclama la servici si aveai probleme. De erai in invatamint puteai chiar zbura. Da’ daca aduceai hirtie ca esti membru la unul din cele 14 culte recunoscute nu te putea baga la puscarie, cit era de comunism (poate daca erai ceva lide cautat de ei). Da’ daca nu dovedeai ca esti membru la un cult legal, te putea condamna pe drept, cf. legii! Iata de ce excluderea pt abateri de la doctrina, nu era o simpla dezbatere teologica gen conservatori/liberali. Cel mai adesea am vazut-o folosita in scopuri de intimidare. De multe ori comandata…de tovarasi…
    Multe abuzuri pe chestia asta s-au petrecut la nunti pt ca noi foloseam nuntile pt evaghelizare („propaganda religioasa”). Si bine faceam!… Daca erai „ilegal” te aranjau. Cei mai buni la astfel de manifestari erau osatasii. Toata admiratia si SLavit sa fie Domnul!… Atita doar ca dubla lor calitate ostasi/ortodoxi le conferea o umbrela: isi botezau/castoreau copii la ortodoxi si aveau acoperire pt petrecere… Noi n-am avut o sora mai mare, fie ea si vitrega. Toata admiratia pt nuntile „ostasilor”.
    Interesant e si faptul ca in anii 50 Dep. Cultelor era direct in subordinea MI; apoi a trecul la Consiliu de Ministri.

  7. Lucian Oniga zice:

    „[…] ține minte că nu negociezi doar pentru tine, nu căuta să îți scapi doar pielea ta. Generațiile ulterioare vor avea de plătit prețul deciziilor tale!”

    Vasilica, multumim pt. sfatul de mai sus! Sper ca generatiile devirusate sau neinfectate de „programul lui Stalin” sa-l poata pune in practica in ciuda pericolului la care se expun: experimentarea pe propria piele a „logicii lui Stalin”. Doamne, ajuta!

  8. Estera Mihele zice:

    Felicitari, era timpul ca adevarul despre fratii nostri sa iasa la lumina.
    Frate Vasile, subietul acestei carti nu este unul usor, asa ca va vom suporta cu rugacinile nostre.
    Estera

  9. Bocianu zice:

    Ce cauta numele de Bocianu la voi pe site, dc nu va suparati?

    Multumesc anticipat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s