Creșterea penticostalilor

Dincolo de tot ceea ce s-a scris și se va mai scrie despre perioada comunistă, un lucru este cert: penticostalii s-au înmulțit mai mult decât oricare dintre grupările neoprotestante din România. Discutam cu un distins domn profesor care a făcut stadii serioase de cercetare în arhivele CNSAS și a obținut titlul de doctor cu o lucrare pe tema comunismului. Dumnealui se întreba mirat care a fost cauza acestei creșteri. După cum ați putut vedea și în luna care s-a scurs de la lansarea blogului, istoria noastră nu este una imaculată.

Rămâne așadar întrebarea: Care a fost cauza creșterii numărului de credincioși penticostali din România în perioada comunistă?

Capacitatea liderilor de a evita compromisul? Proclamarea cu autoritatea a Evangheliei? Mă tem că nu… În 1967, așa cum veți vedea din analiza efectuată de Ministerul Cultelor, penticostalii erau pe locul 9 în țară ca număr de credincioși (38.766), cu mult în urma baptiștilor (55.842) și cu puțin înaintea adventiștilor (34.032) și a creștinilor după Evanghelie (20.401). La raportul dintre numărul credincioșilor și păstorii aflați în funcție, creștinii după Evanghelie și adventiștii stăteau mai bine. După Revoluție, în 1992, cifrele arătau o situație radical diferită: penticostalii erau (220.824), urmați de baptiști (109.462), de adventiști (77.546) și de creștini după Evanghelie (49.963).

Având în vedere descoperirile șocante din arhive, am căutat să înțeleg care a fost cauza creșterii bisericii penticostale din România. Am dedicat în carte un capitol Bisericii biruitoare. Este partea care a balansat tot ceea ce am descoperit în arhive. Este o poveste care trebuie spusă și pe care, din păcate, generația noastră nu a cunoscut-o decât în mică măsură. Până la apariția cărții, vă invit să vă exprimați opiniile pe acest subiect care știu că a incitat discuții îndelungi. Dacă se poate să facem aceasta cu decență, fără înțepături sectare (uite că se potrivește și termenul ăsta undeva!), cu atât mai bine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Creșterea penticostalilor

  1. Adrian Vlad zice:

    Intotdeauna ma mir cum Dumnezeu, in ciuda actiunilor necrestinesti, continua sa lucreze si sa „adauge la numarul celor care cred”. Insa asta este la fel de valabil in orice alta denominatie. Cat despre cauzele cresterii exponentiale a Penticostalism pe meleagurile romanesti (si nu numai!) as vrea sa precizez si eu una: Zelul misionar al fiecarui Penticostal. Oriunde erai, cu oricine vorbeai, cu gandul ca risti totul, membrii bisericilor locale au spus altora „minunile lui Dumnezeu” (vindecari miraculoase, profetii implinite, exorcizari veritabile, etc). Ar fi si altele insa las si pe altii sa adauge.

    • 1. Zelul misionar. Într-adevăr, această râvnă pentru a-l mărturisi pe Hristos a fost o caracteristică a multo membri din bisericile penticostale.
      2. Lucrările supranaturale. Și nu numai înfăptuirea acestora, ci, așa cum spui, faptul că au fost dispuși să le relateze și altora. Secularismul de astăzi îi face pe unii să nu spună celor necredincioși că Dumnezeu le-a răspuns la o rugăciune, de teama de a nu părea nebuni. Părinții noștri nu pierdeau vreo ocazie de a se lăuda cu Dumnezeul lor.
      Așteptăm mai departe opiniile voastre.

  2. Manase zice:

    Mai intai aprecieri pentru cercetarea realizata pastor Vasilica Croitor!
    Aceasta crestere numerica a credinciosilor penticostali pune in evidenta, inca odata, caracterul supranatural al Bisericii lui Hristos. (Nu intentionez sa “spiritualizez” dezbaterea…) Din punctul meu de vedere, tocmai tradarile celor pusi sa guverneze Biserica dovedesc faptul ca in lucrarea Domnului factorul uman are un rol minor (nu intentionez sa minimalizez rostul acestuia). Asta pentru ca nimeni sa nu-si aroge in mod triumfator vreun merit. Nimeni nu va mai putea folosi acum justificari/explicatii de genul: “Daca nu eram noi, voi nu ati fost unde sunteti acum…!” Iata, avem acum dovada ca Dumnezeu a intors/schimbat in bine circumstantele nefavorabile ale vremurilor trecute, la care au contribuit si liderii penticostali, fara sa se fi gandit ca ar fi fost mai inaltator pentru ei sa devina martiri/martori ai Domnului.
    Apoi, as dori sa subliniez ca, in simplitatea lor, cei mai multi credinciosi penticostali au crezut fara compromis atat in cuvantul Evangheliei, cat si in caracterul actual al lucrarii si calauzirii Duhului Sfant. Nu au fost fara greseala, dar au stiut sa se increada in Domnul, s-au rugat mult, au acceptat in viata lor, fara rezerve, lucrarea si calauzirea Duhului Sfant, au citit Scriptura si au cautat sa implineasca cuvintele Mantuitorului in viata de zi cu zi. Asadar credinciosia si marturia lor (nu aveau ce pierde, multi erau oameni simpli fara pozitii “inalte”) au contrabalansat lipsurile create de “tradarile” conducatorilor lor (fara intentia de a generaliza).

    • 3. Credincioșia celor simpli. Biserica penticostală a fost lipsită multă vreme de o „elită” intelectuală, de oameni de anvergură intelectuală, de lideri cu o influență foarte mare. Puțini au avut un asemenea statut la noi, în comparație cu celelalte culte. Însă marea masă a credincioșilor penticostali s-a remarcat printr-o relație foarte strânsă cu Dumnezeu. De ce? Eu cred că tocmai fiindcă nu depindeau prea mult de lideri, al căror compromis l-au intuit cei mai mulți.

      • Porky Pine zice:

        Bunicul meu a fost penticostal, un crestin real. In anii 70, in care a murit, inca tanar, biserica penticostala se mandrea ca este o biserica a clasei muncitoare. Desi cresterea numerica a aparut dupa Revolutie nu as asocia-o cu cresterea numarului de intelectuali in cult sau cu a pastorilor penticostali ce au reusit sa termine un seminar teologic. Pe langa, explicatiile propuse deja, toate mai mult sau mai putin biblice, as adauga sporul natural (iata cum, in mod paradoxal, o invatatura nebiblica vis-a-vis de relatia dintre numarul copiilor si binecuvantarea Domnului aduce cu sine un real beneficiu!) dar, si o spun cu regret sincer, si atitudinea condamnabila de tolerare a unor atitudini si practici pacatoase la cei ce-si exprima dorinta sa devina membri. Locuiesc intr-un oras in care biserica penticostala accepta ca si membri pe oricine in orice conditii. Cunosc situatii in care baptisti cu grave probleme (uneori chiar de sanatate mintala) au ajuns sa spuna (si unii au si facut-o!): „Daca nu-ti convine de mine trec la Penticostali”. Am colegi care au ajuns sa se roage pentru deschiderea unei biserici penticostale in localitatea lor doar pentru a scapa de oile negre din turma. Cred ca este o situatie trista determinata probabil de dorinta (sau ambitia comuna si slujitorilor baptisti) unor lideri penticostali de a fi recunoscuti drept pastori cu greutate, ce trudesc neobositi pentru a duce turme numeroase la ape de odihna. Domnul sa va dea o inmultire reala, pe principii biblice, sanatoase, care sa garanteze un viitor binecuvantat bisericii!

        • Este o perspectivă nouă. Sincer să fiu, nu am mai întâlnit-o. Să nu crezi că ripostez, când îți spun că în zona în care am crescut, era exact invers. Știu mai multe cazuri în care persoane cu abateri grave s-au retras la biserica baptistă și au fost primiți. Cred că totul a depins de abordarea locală și migrația din motive de nemulțumire, moralitate etc., a avut loc în ambele sensuri. Deși au existat astfel de situații, mă îndoiesc de faptul că ele au avut un cuvânt de spus în creșterea Bisericii Penticostale într-un ritm extrem de rapid, așa cum am menționat în articolul meu.

  3. Ionut R. zice:

    3. Rugaciunea. Pe linga activitatile oficiale ale bisericii penticostale, credinciosii participau la dese intalniri de rugaciune. Este cunoscut faptul ca se organizau in ciuda persecutiei rugaciuni in multe familii, nopti de veghe (rug. toata noaptea), rugaciuni staruitoare pentru experimentarea darurilor Duhului Sfant etc.
    In urma cu doi ani am participat la inmormintarea lui Munteanu Grigore, in 2008, avea 82 de ani, in jurul virstei de 41 de ani a fost in inchisoarea comunista timp 3 ani, din pricina suferintelor indurate nu a mai fost om cu mintea intreaga. Unul din copiii lui imi povestea ca era in clasa I cand tatal sau s-a intors acasa, iar motivul pentru care a fost inchis a fost organiza in casa lui rugaciuni impreuna cu fratii. Omul acesta a suferit, el si familia sa, mai bine de 40 de ani pentru ca sa rugat. Domnul sa-i binecuvinteze urmasii.

  4. Ionut R. zice:

    4. Rugaciunea 🙂

  5. duciucalin zice:

    In Fapte se repeta expresia: „Cu ajutorul Duhului Sfant se inmulteau.” Sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le invatam de la fratii nostrii de pe vremea socialista. Cel mai important lucru este rugaciunea sincera pe care o faceau pentru urmasii lor.
    Nici o Biserica nu se inmulteste din instinct ci cu rugaciune si dragoste frateasca.
    Eu cred ca foarte putin au contribuit liderii turnatori ai bisericii la inmultirea acesteia.
    Stagnarea Cultului Penticostal de dupa generatia comunista nu a fost cauzata de cresterea numarului de intelectuali in cult, ci de pierderea rugaciunii si a acceptarii fratesti.

    • Alin, am reținut un motiv:
      5. Dependența de Duhul Sfânt. Așa cum spui, nu turnătorii au fost cei care au avut ultimul cuvânt, ci călăuzirea Duhului Sfânt în viața multor oameni care au fost folosiți de Dumnezeu cu mare putere.
      Nu sunt de acord cu afirmația următoare: „stagnarea Cultului Penticostal de după generația comunistă…”. Cultul Penticostal a crescut și după Revoluție, de la 220.000 în 1992, la 330.000 în 2002, o creștere fără precedent pentru vreun cult.

      • duciucalin zice:

        Se vorbea mai sus despre o domolire ritmului de crestere din cauza intelectualilor.
        Eu nu spun ca dupa ’89 s-a schimbat o generatie. Cei ce aveau functii in adunari pana in ’89 au avut si dupa. Lucrurile s-au mai schimbat pana in aproximativ 2000.
        Dupa revolutie a fost o crestere extraodinara a evanghelicilor, dar in jurul anului 2000 s-a temperat ritmul. Aici intervin si alti factori.
        Pe langa dependenta de Duhul Sfant, am spus si de dragostea inaintasilor nostrii.

        • 10. Dragostea fierbinte a înaintașilor.
          Vrei să detaliezi puțin la ce te referi?

        • Paralela cu numărul de intelectuali nu o văd justificată. Ar fi o eroare să punem pe seama lor creșterea sau descreșterea. Dacă biserica penticostală era o mișcare care se răspândea în primul rând printre elite, atunci acest factor ar fi fost important. Cred că numărul de intelectuali poate influența însă calitatea slujirii, relevanța Bisericii, mesajul pe care Biserica îl transmite în societate etc.

      • Inteleg ce vreti sa spuneti cu intelectualii, dar apostolii au fost in mare parte oameni simpli, chiar pescari. Puterea Duhului Sfant cred ca se vede mai clar la slujitori simpli, si nu cred ca in comunism penticostalii aveau nu stiu ce lideri cu nu stiu cate doctorate. Aceasi situatie se regaseste la toate cultele evanghelice!

        • Statistic, penticostalii au avut mai puțini oameni cu pregătire teologică decât oricare dintre celelalte grupări. Poate că creștinii după Evanghelie ne-au „egalat”, dar baptiștii, adventiștii și ostașii au avut conducători mai pregătiți. Imaginați-vă că prima promoție a Seminarului Penticostal a absolvit în 1980!

      • duciucalin zice:

        Am auzit de la unii frati cum ca Biserica nu se mai inmulteste din cauza cresterii intelectualismului, dar am spus ca aceasta afirmatie nu o agreez.

        Trebuie sa tinem cont ca au fost sate in care s-au facut evanghelizari si oamenii se converteau, dar la un moment dat satenii s-au obisnuit cu fenomenul sau Biserica Ortodoxa a luat masuri si astfel numarul a ramas acelasi sau, din pacate, a scazut.

        Nu exista nimic mai placut intr-o biserica decat ce scrie la punctul 1. Cand se pierde din vedere acest „amanunt” se pierde mesajul central al Bibliei: Evanghelizarea (Veste Buna).

      • Foarte tarziu! Sa mai luam in calcul ca baptistii si adventistii aveau seminarii inca din perioada interbelica. Crestinii dupa Evanghelie, liderii vechi, si-au facut scoala la Wiedenest in Germania. Dar tot statistic, penticostalii au acum multe institutii de formare, depasindu-i pe ceilalti!

        • Acum este adevărat că sunt mai multe centre de pregătire înființate de penticostali. Dar când te gândești cât de mult au crescut penticostalii și cât de puțini oameni școlarizați erau în 1989, te întrebi dacă acestea sunt de ajuns.

      • Ionut R. zice:

        Subscriu pentru pct. 10. Dragostea fierbinte a înaintașilor.
        Acesta ma duce cu gindul la versetul care spune: „ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis” Ioan 17:21,23.
        Cred ca dragostea si unitatea i-a atras si pe altii la Cristos.

      • Ionut R. zice:

        Deseori am auzit pe cei nepocaiti zicand: „voi va ajutati unii pe altii” sau „la voi se dau ajutoare” etc Faptul ca au fost cunoscuti si ca o comunitate in care se ajutau unii pe altii cred ca a fost o marturie pt altii. In acest context daca ar fi aparut disciplinari gen. Anania si Safira (…si poate au fost) biserica ar fi crescut si mai mult (…si a crescut si din pricina fricii de Domnul).

        • 11. Ajutorarea celor în nevoie.
          Și acesta este un motiv pentru care a crescut biserica. Desigur, toate bisericile neoprotestante au practicat ajutorarea celor în nevoie. Nu cred că penticostalii au făcut-o mai mult decât alții. Ori poate că da? Are cineva ceva de spus?

      • vesteabuna zice:

        Bogdan, ai scris:”Crestinii dupa Evanghelie, liderii vechi, si-au facut scoala la Wiedenest in Germania.” Mă poți ajuta cu o referință, ceva, nume, date, perioade, persoane? Sună spart pentru urechea mea, Creștinii după Evanghelie nu aveau lideri, în sensul folosit azi, iar bătrânii din adunări nu ”și-au făcut școala” ca și cum ar fi fost obligatoriu să-și facă o școală! Eu te pot ajuta cu niște articole din revista ”Creștinul” a Creștinilor după Evanghelie dinainte de război, când Creștinii după Evanghelie nu erau nici măcar cult: citește ”I-Cabod, Duhul popismului” articol de fratele Florea Moisescu, din 1934, http://vesteabuna.wordpress.com/2010/01/12/i-cabod-s-a-dus-slava/
        Alte articole mai găsești tot cam prin ianuarie.
        Să ai Har.

      • # Vesteabuna,
        Acceptiunea de lider n-am asociat-o cu cea de pastor, ci de conducator de adunare sau om cu raspundere in lucrare. Ai amintit de fr Florica Moisescu. Dansul a facut scoala la Wiedenest in perioada interbelica, anii 20. Noi la Craiova l-am avut pe fr Dumitru Tita. Generatia de pionieri, sub conducerea duhovniceasca a fr Francis Barney si Paul Perret, aveau ceva studii de 2 ani in Germania. SI Alexandru Panaitescu, primul presedinte de cult, avea studii. De la dansul ne-a ramas o comoara, Concordanta Biblica.
        Da in perioada interbelica nu eram cult, eram asociatie religioasa. In 1939 ne-am unit cu Crestinii dupa Scriptura, ramura tudorista, si atunci au aparut o serie de oameni pregatiti in Scripturi ca Teodor Popescu, Nae Ionescu, Gheorghe Cornilescu, Nicolae Tonoiu s.a.
        Crestinii dupa Evanghelie au avut de multe ori de-a face cu acest curent de pastorat, dar intr-un fel sau altul au ramas statornici la invataturile fratilor.

  6. adi zice:

    Sunt de acord cu toate motivele deja enumerate, dar nu inteleg de ce nu a pomenit nimeni de numarul copiilor in familiile penticostale.
    Nu detin rapoarte exacte, dar cred ca o familie penticostala avea in medie 6-7 copii, iar familiile cu peste 10 copii nu erau deloc rare.
    Repet, nu vreau sa sugerez ca motivele pana acum enumarate nu au avut rolul lor, dar probabil ca aprox. 75% din noii aderenti au fost de fapt copii de credinciosi. Mai ales in vremuri in care botezul fostilor ortodocsi era ff greu aprobat.

    • Ionut R. zice:

      Nimeni nu se naste convertit.
      A fi nascut din nou te face parte a biserici.
      Motivele enumerate au avut impact atat asupra vietilor copiilor din fam. penticostale cit si asupra celorlalti.

      • Corect! Aici intervine și motivul numărul
        8. O educație religioasă foarte eficientă în familiile penticostale. Fără școli duminicale și multă literatură, părinții penticostali au știut să-și educe copiii în vremea ateismului și aceștia au ales să rămână în Biserică, în ciuda presiunii din societate. Nu era de ajuns să ai copii mulți.

    • În sfârșit! 🙂 Mă întrebam pe la ce punct va apărea și acest motiv.
      6. Familii numeroase.
      Totuși, afirm cu toată convingerea că numărul de copii nu a fost un factor decisiv! A fost un factor și cred că într-un top îl putem plasa pe la motivele 7-10. Dar număr mare de copii au avut și cei de la Oastea Domnului, chiar și baptiștii sau creștinii după Evanghelie din Moldova, însă rezultatele nu au fost aceleași. Apoi, să nu uităm că penticostalii erau ultimii neoprotestanți apăruți pe scena religioasă românească. Cred că și în prezent ei sunt cel mai tânăr grup din România. După Revoluție, numărul de copii a scăzut simțitor și la penticostali, și totuși, ei au crescut în 10 ani cu încă jumătate din numărul lor!
      Alte motive?

  7. Interesante argumente, la care insa as mai adauga si eu unul cu permisiunea dvs: migrarea credinciosilor. S-au amintit mai sus de rugaciune, minuni, vindecari, s.a., lucrari care au atras si credinciosi din alte culte evanghelice sau crestine. Este o opinie, pe care o puteti impartasii sau nu.
    Eu inca incerc sa inteleg de ce acest penticostalii erau interzisi in interbelic, acceptati in comunism si, mai mult, intr-o continua expansiune. E interesant sa privim prin ochii nomenclaturii comuniste aceasta problema.

    • 9. Migrarea credincioșilor de la alte grupări neoprotestante.
      Există ceva statistici despre migrație în arhivele de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Împuterniciții căutau să păstreze fiecare grupare cât mai izolată de celelalte, pentru a nu se influența reciproc. Este evident că atragerea credincioșilor de la Oastea Domnului, baptiști și creștini după Evanghelie a fost un factor care a cântărit și el. Am să încerc să găsesc câteva tabele și dacă dau de ele am să le public. Statul de aceea a și interzis formele organizare de pregătire păstorii penticostali, fiindcă ei credeau că aceștia generează creșterea și poate că la alte culte liderii aveau un rol mai hotărâtor. Însă Duhul Sfânt le-a făcut o farsă întunericiților, fiindcă biserica se răspândea tocmai fiindcă nu erau mulți lideri care să o supravegheze…,

  8. Paul zice:

    Smerenia inaintasilor nostrii ! Dumnezeu sta impotriva celor mandrii , dar da har celor smeriti ( Iacov 4:6b) . Pe vremuri credinciosii penticostali in general erau de o smerenie ce cu greu mai poate fi atinsa azi printre credinciosii penticostali ,ce in prezent, tot in general sunt manati de o vanitate ce uneori intrece orice inchipuire.Din aceasta cauza marturia noastra in prezent are mult de suferit . Inaintasii nostrii au trait scriptura si apoi au propovaduit-o ,ei nu au propovaduit o evanghelie filozofica ,teroretica invatata pe bancile seminariilor teologice. Inaintasii nostrii au fost oamenii cuvantului, rugaciunii , smereniei, partasiei sincere si ei s-au bazat nu pe intelepciunea lor sau pe cunostintele lor ci s-au bazat in totalitate pe ajutorul divin al Duhului lui Dumnezeu . Biserica se inmultea cu ajutorul Duhului Sfant , ce lucra prin niste oameni neprihaniti si smeriti. Ca si credinciosi , indiferent de denominatiunea din care facem parte ar trebui sa ne smerim cu adevarat si doar atunci Duhul lui Dumnezeu va putea din nou lucra prin noi .

    • Smerenia sau simplitatea? Cred că smerenia este o virtute necesară, dar nu văd legătura directă dintre aceasta și creșterea numerică a penticostalilor.
      Dacă vă referiți la simplitate, și așa se pare din partea a doua a mesajului, atunci nu cred că aceasta trebuie văzută ca o virtute. În NT, Dumnezeu a folosit pentru răspândirea Bisericii, în egală măsură, oameni simpli și oameni foarte învățați.
      Dacă este să găsim o caracteristică datorită căreia penticostalii s-au înmulțit, pornind de la cele discutate, este că ei au întruchipat de la sine „portretul robot” al românului simplu. Era vremea în care se punea accent pe gospodăriile agricole colective și pe industrializare. Românul obișnuit lucra fie cu sapa, fie în întreprindere. De aceea nu au fost bariere de comunicare, ci comunismul a facilitat chiar migrația oamenilor în aceste medii. Întâi s-a făcut evanghelizarea satelor, iar după ce Dej a schimbat macazul și a început industrializarea, penticostalii au evanghelizat orașele.
      12. Comunicarea fără bariere sociale sau intelectuale – au evanghelizat categoria socială din care făceau parte.

  9. Funtionarea bisericii locale ca un organism si ca o organizatie. Implicarea activa a membrilor in viata bisericii locale,slujirea tutoror sau a celor mai multi .
    Nu era sa mult biserica in care era un pastor de la care ceilealti se astepatau sa faca totul si nici pastorul nu limita accesul la slujire numai a celor agreeati sau aprobati. era si o presiune de jos in sus pentru o viata reala iin biserica locala(alegeri pastor,comitet slujirea prin predicare a mai multor persoane ,etc) cu participarea adunarii generale. Astazi se incearca tot mai mult diminuarea rolului „laicului” in viata bisericii si restrangerea activitatilor dijn initiativa proprie in afara bisericii .
    Rugaciune din case cu manifestarea darurilor Duhului Sfant si accepatre manifestarii proorociilor in adunarea publica locala, desi imi amintesc cum atunci cind veneau cei din conducerea cultului incercau sa tempereze acestea mai ales atunci prin proorocii erau criticati cei din conducerea bisericii.
    Desi au fost si unele exagerari in aceasta privinta dar se insista mult la distinctia dintre credinciosi si lume( imbracaminte (uneori exagerat) stil de viata (nu alcool,filme tv etc)

    • Adrian Vlad zice:

      Daniel: „Democratizarea slujirii” în aşa fel încât laicii erau cuprinşii şi susţinuţi este un factor la care m-am gândit şi eu.

      • „Democratizarea slujirii” ai dreptate ! Pana la urma de aia ne numim neoprotestanti pentru am reprotestat impotriva unor lucruri care astazi se inradacineaza in bisericile noastre.

        • O gravă scăpare a fost că de douăzeci de ani nu s-a discutat într-un cadru mai larg și mai elaborat mărturisirea de credință. S-a tot vorbit de forme, de muzică, de tabere, s-a bătut moneda pe orice numai pe esența credinței penticostale. În acest fel, a fost foarte ușor ca multe biserici să păstreze forma, fiindcă pe ea era pusă lupa, dar elementele principale ale penticostalismului să fie periclitate.

    • 13. Autonomia bisericii locale. Desigur, aceasta a fost limitată, dar în multe localități oamenii se organizau pe plan local și știau că trebuie să îndeplinească ei înșiși toate funcțiile bisericii, fiindcă nu putea să îi ajute nimeni din afară.
      14. Slujirea împărtășită de cei mai mulți dintre membri. Da! Frații nu așteptau după păstor să facă evanghelizare, să transporte biblii, să organizeze seri de rugăciune în case etc. Oamenii luau aceasta pe cont propriu. Laicii aveau o așa de mare implicare, încât în multe cazuri sunt menționate și botezuri în apă efectuate de persoane care nu erau ordinate.
      15. Grupele de rugăciune în case. Amin!
      16. Manifestarea darurilor Duhului Sfânt Amin!
      și acum partea sensibilă:
      17. Apartenența la biserica penticostală presupunea o schimbare majoră în viață. Acest punct este interesant de analizat. Cine plătește un preț mare pentru apartenența la biserică, nu va lua lucrurile cu ușurință. Din acest punct de vedere, persecuția a ajutat, făcând ca biserica să fie sănătoasă. Însă legalismul a luat locul disciplinei, ajungându-se la decizii aberante pe care generații întregi de penticostali le-au îndurat în pofida cerințelor Scripturii.

  10. Adrian Vlad zice:

    Încă un factor (poate nu decisiv dar totuşi important) ar putea fi şi: închinarea ferventă/entuziastă/pasionată! Acest factor joacă un rol important atât în bisericile Penticostale din România cât şi în Penticostalismul global! Vă sugerez câteva cărţi în legătură cu acest subiect: (1) Encountering the Spirit: The Charismatic Tradition (Traditions of Christian Spirituality) scrisă de Mark Cartledge (2) Pentecostal Spirituality: A Passion for the Kingdom scrisă de Steven J. Land. În ambele cărţi găsim câteva motive enumerate de cei care au postat aici şi câte un capitol despre importanţa închinării fervente în biserica Penticostală.

  11. Paul zice:

    Fr. Vasilica , nu prea ai inteles ce am vrut sa spun 😉 Uite , poate nici eu nu m-am facut destul de inteles , dar eu faceam referire la faptul ca un factor important ce a produs o crestere masiva a penticostalilor in Romania a fost : marturia lor ! Marturia lor in societatea de atunci a fost la inaltime , in comparatie cu marturia de astazi a bisericii penticostale din Romania. De aceea nu trebuie sa ne mire ca astazi biserica penticostala nu se mai bucura de o asemenea crestere ca in trecut. Nu putem avea prea multi sorti de izbanda pe campul evangheliei atat timp cat marturia bisericii schioapata serios si oamenii nu se vor pocai atata timp cat noi credinciosii declarati suntem prin viata noastra de zi cu zi niste pietre de poticnire pentru cei necredinciosi.

  12. Alex Pop zice:

    Probabil a ajutat si faptul ca am avut “a high retention rate” si nu ne-au plecat tinerii din biserica. Si asta cred ca se datoreaza rivnei cu care am aplicat 1 Cor. 14:26, implicand si tinerii in slujba de inchinare de la cea mai frageda virsta. Parintii nostri au fost tare zelosi sa ne vada acolo in fata, cintind spre slava Domnului, recitand versete, poezii, “poeme” (asa le ziceam acelor lungi piese/scenete – combinatii de cintari si poezii, in care eram implicati citeodata 40-50 de copii).
    Cind copiii memoreaza de mici psalmi, cintari, versete, etc. si le recita in fata poporului, altfel se intiparesc in minte – si samanta aceea incolteste si aduce roada, ajutind si la luarea deciziilor de mai tirziu, cind nu mai sint linga mama si tata.
    Ma doare sufletul cind vad aici la americani cum parintii se izoleaza de copii cind ajung la biserica. Baieti si fete de 12-13 ani, in Sunday school classes, “activeaza” in biserica jucind “game”-uri sau vizionind diverse filme sau programe, in loc sa asculte la predica.

    Apoi cintarile, dar mai ales rugaciunea in comun, tipica bisericilor carismatice, inflacareaza o adunare, facind-o mai vie, mai atragatoare, mai de dorit – o oaza de bucurie spirituala adevarata, care atrage de obicei crestini din alte denominatiuni, care n-au trait minunata experienta a “odaii de sus”.
    Cind fratii in jurul tau, toti intr-un cuget, se roaga plingind de bucurie, nu poti se ramii indifferent, “se ia”! Cunosc un crestin tinar provenind dintr-o biserica “frozen chosen”, care, invitat fiind de alti tineri la o biserica penticostala, a fost uimit de bucuria si de atmosfera vie intilnita acolo, si …a ramas.

    P.S. Dupa ce terminati cu inventarierea si analizarea factorilor care au dus la cresterea CANTITATII – o sa va ocupati nitel si de CALITATE? A crescut si ea? Nu cumva incepem sa ne asemanam prea mult cu cei de afara? (nu ma refer neaparat la exterior, la baticuri si chestii d-astea – ci la fapte, atitudini, “lifestyle and entertainment”; stiu “pocaiti” care au timp sa vada toate filmele noi, de exemplu…)
    Nu era greu in trecut sa “ghicesti” pe un pocait dupa citeva zile sau chiar ore cu el la locul de munca. Astazi, parca e nevoie de ceva “dar al deosebirii”…

  13. Val zice:

    Factori de crestere,
    As mai mentiona doi:
    unul istoric, trezirea penticostala din Ro a urmat, in linii mari, granita Reformei.Este clar ca terenul spiritual a fost pregatit secole inainte pe arealul Transilvaniei
    ” reformate”, incepind cu anabaptistii, reformatii, evanghelicii, centrele culturale de la nord de Carpati, etc. Sa nu uitam ca badea Cirtan a dus ale lui Biblii de la nord spre sud, peste munti, in timp ce in sudul tarii, domnia ortodoxismului romanesc si balcanic a ramas ne provocata si in izolare intelectuala.
    Al doilea factor ar fi, impreuna cu altii, de natura sociologica. In timpul dictaturii proletariatului, societatea romaneasca a fost o „adiabata” inchisa, controlata si manipulata precum in Ferma animalelor, prin munca la obiective marete si propaganda egalitatii bune doar pentru”oi”, in timp ce „porcii” au avut toate privilegiile posibile, inclusiv libertatea. Socialmente, daca ai vrut sa scapi de putreziciunea minciunii si coruptiei generale, ai avut, ca alternativa atractiva,venirea la oazele de lumina si libertate ale bisericilor „trezite”. Aceasta doar pina ai descoperit ca tentaculele caracatitei au fost deja la lucru si in interior, cum se vede acum, „post-rascumparare”, si ai primit dusul rece al legalismului inghititor de libertate, si poleit cu aura unui mesianism national care ne bintuie pina in zi de azi!
    Frate Vasilica, ce ai spune de o coperta cu harta ticolora a Ro in perspectiva nord-sud, acoperita de o imensa pinza de paianjen avind centrul retelei in sigla dictaturii, secera si ciocanul, spre care vine Duhul alb din spre dreapta, de sus, cu ramura de maslin!? Si scris peste, titlul cartii, in diagonala! Mult succes!

    • 20. Influența Reformei. Voi face o mențiune: Reforma a ajutat poate mai mult celelalte grupări, care porniseră pe meleagurile noastre în secolul precedent.
      21. Subcultura evanghelică a reprezentat un refugiu pentru cei nemulțumiți de mersul istoriei. Importantă remarcă.

    • Mulțumesc de sugestiile referitoare la copertă. Le transmit la designer și vedem în ce măsură le poate folosi. Vreau o copertă cu mai puține elemente, dar cu o putere de sugestie mai mare.

      • Porky Pine zice:

        Apropos de coperta. Cred ca subiectul abordat este mult prea grav ca sa poata fi estompat (sau deturnat) de o simbolistica exagerata a copertei. As milita pentru un design simplu, sobru, fara o incarcatura denominationala anume (as lasa deci la o parte porumbeii si chiar tricolorul, desi cred ca sunt patriot!). Culori oarecum terne (ca si perioada despre care se face vorbire) dar care sa fie contrastate de o nuanta vie, a sperantei dar si a biruintei finale a Binelui. In spirit profetic, nenorocirea ar trebui sa fie contrabalansata de inevitabila raza de speranta divina. Englezii au o zicere interesanta: „every cloud has a silver lining”! Mi se pare o idee interesanta. Ma gandesc….

  14. Alin Cristea zice:

    Daniel Lucescu: „“Democratizarea slujirii” ai dreptate ! Pana la urma de aia ne numim neoprotestanti pentru am reprotestat impotriva unor lucruri care astazi se inradacineaza in bisericile noastre.”

    Ar trebui clarificate cîteva chestiuni:

    1. Numele de protestant vine de la faptul că au… protestat?

    Dacă protestanții au protestat, neoprotestanții față de ce au mai protestat?

    2. Cui se aplică, în România, numele de neoprotestanți? Din ce perspectivă?

    Pe site-ul Secretariatului de Stat pentru Culte apar următoarele la secțiunea Culte neoprotestate (EVANGHELICE) următoarele:

    * Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste
    * Uniunea Penticostală – Biserica Lui Dumnezeu Apostolică
    * Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea
    * Biserica Creștină După Evanghelie
    * Biserica Evanghelică Română

    Dar baptiștii zic că sînt protestanți, nu neoprotestanți, istoric vorbind.

    3. Care sînt acele „lucruri care astăzi se înrădăcinează în bisericile noastre”? – Presupun că e vorba de biserici penticostale.

    Protestanții s-au definit prin contracție cu acele „lucruri”?

    Sau doar neoprotestanții?

    • Cred că baptiștii, ca și penticostalii, sunt atât protestanți, cât și neoprotestanți. Toți neoprotestanții vin în prelungirea Reformei.
      Nu cred că numele de neoprotestanți mai are de-a face cu protestul. A fost o continuarea a reformei. Mai corect ar fi să ne numim neoreformați.

    • Am facut in special referinta la penticostali avand in vedere apartenenta mea de o viata la acest cult . Lucrurile care se inradacineaza azi in biserici, sunt o parte, cele despre care am scris in comentariul meu de mai sus si care Vasilica le-a categorisit.

    • Si adventistii zic despre ei ca sunt tot protestanti! Acum, neoprotestantii au mers cu reforma mai departe decat Luther, Calvin, Zvingli s.a. Poate de asta se numesc neoprotestanti. Da, protestantii au primit aceasta denumire ptr protestul impotriva Papei si a exceselor Bisericii Catolice. Dar neoprotestant? Asta nu stiu, si eu vreau sa aflu de mai mult timp!

  15. Doru Radu zice:

    Cred ca cei ce-ati studiat istoria bisericii puteti afla etimologia termenului. Intotdeauna am presupus ca termenul l-auninventat comunistii. Ma insel? Teologi vestici ce m-au vizitat in comunism au fost surprinsi de el. M-au intrebat daca e vreun curent nou in interiorul protestantismului, cum fusese pietismul bunaoara.

  16. Vasile Gabrian zice:

    Indraznesc sa adaug si eu doi factori care au contribuit (dupa parerea mea) la dezvoltarea miscarii penticostale in Romania.
    1. Prezenta in lucrare a unor slujitori chemati de Domnul la acest lucru si nu a unor pseudo-lucratori ajunsi in posturi de conducere (in unele cazuri nici nu mai poate fi vorba de slujire!) prin diverse metode. Din respect pentru lucrarea de slujire nici nu vreau sa mai insir aici metodele contemporane de intrare in „lucrare” folosite astazi.
    2. Atitudinea credinciosilor (atat a membrilor simpli cat si a celor investiti in slujire) fata de Domnul. Conceptul „frica de Domnul” a avut nu doar o conotatie declarativa, ci una devotionala, pragmatica, cotidiana.

    • 22. Lucrători cu o chemare și o ungere reală.
      23. Credincioși dedicați și cu teamă de Domnul.
      Vasile, subscriu din toată inima la cele două motive. Pe cel de al doilea l-am dezvoltat în carte, fiindcă am acordat un spațiu mai amplu Bisericii Mărturisitoare. A fost o parte fascinantă a cercetării, să văd dedicarea unora care nu au ținut cont de împuternicit, de liderii compromiși, de riscurile implicate, ci au mărturisit adevărul cu îndrăzneală și s-au lăsat folosiți de Dumnezeu.

  17. Pingback: Seminar „Efectele comunismului asupra Bisericii” (4) | Răscumpărarea memoriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s