Dorin Dobrincu despre „Răscumpărarea memoriei”


Ca şi ceilalţi evanghelici, penticostalii au avut parte de o istorie traumatică în România secolului trecut, atât în democraţia interbelică şi sub dictaturile carlistă, legionaro-antonesciană şi apoi antonesciană, cât şi în timpul comunismului. Constituind comunităţi creştine de factură protestantă, cu puternice accente democratice, penticostalii au plătit un preţ greu pentru convingerile lor. Partidul-stat a încercat – iar în bună parte a şi reuşit – să infiltreze, să corupă şi să subordoneze Biserica Penticostală ca structură, aşa cum s-a întâmplat în anii 1948-1989, chiar dacă în proporţii diferite, cu toate cultele recunoscute.
În rândurile populaţiei din România comunistă s-au înregistrat momente de demnitate, de eroism chiar, însă în proporţie scăzută. Mult mai numeroase au fost punerile în slujba regimului, în schimbul unor recompense sau din cauza atât de extinsei frici. În acelaşi timp, a existat o categorie mult mai largă de cetăţeni, dominantă din punct de vedere numeric, care s-a acomodat cu regimul comunist. Nu toţi cei care au trăit în perioada comunistă au fost victime, nu toţi au fost rezistenţi sau disidenţi. Nuanţele sunt necesare în aprecierea unei epoci istorice complicate, care ne marchează atât de puternic prezentul şi care ne va umbri multă vreme viitorul.
Grosso modo, penticostalii nu fac excepţie de la această regulă. Ei au înregistrat nu puţini oameni care au suferit pentru credinţa lor în timpul comunismului, inclusiv martiri, dar au dat şi destui colaboraţionişti, chiar agenţi ai poliţiei politice. Vasilică Croitor a avut iniţiativa cercetării situaţiei propriei confesiuni în timpul comunismului dintr-un imbold firesc: dorinţa de a cunoaşte ceea ce s-a întâmplat în trecut. Deşi vocaţia autorului este declarat cea pastorală, de slujitor al Bisericii, el a făcut o excelentă muncă de investigaţie istorică, întinsă pe parcursul mai multor ani, utilizând instrumente ştiinţifice şi o scriitură clară. Nu ştiu dacă pastorul din Medgidia s-a gândit la evanghelistul Luca atunci când şi-a început cercetările, dar cu siguranţă scopul lui este asemănător: cunoaşterea cât mai exactă posibil a istoriei propriei comunităţi şi transmiterea rezultatelor într-o formă accesibilă pentru un public educat, dar nu specializat.
Vasilică Croitor nu urmăreşte doar reconstituirea şi explicarea faptelor trecute, ci şi învestirea acestora cu sens, conform paradigmei creştine din care provine şi pe care o proclamă. Există o morală a cărţii Răscumpărarea memoriei, care o diferenţiază de alte lucrări de istorie, şi anume că din trecut se poate învăţa. Chiar dacă se pot exprima dubii faţă de această veche axiomă, ea merită cu siguranţă luată în considerare. Autorul este în mod deschis adeptul cunoaşterii şi asumării trecutului, ingrediente importante ale (re)clădirii unei comunităţi în acord cu clamatele sale valori. Este cu siguranţă o soluţie pentru orice comunitate care trăieşte în lumea aceasta, dar îşi proiectează idealurile dincolo de ea.

Dr. Dorin Dobrincu, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Iași

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Dorin Dobrincu despre „Răscumpărarea memoriei”

  1. George W.Galis zice:

    Cat despre frati care au incercat sa slujeasca interesele Statului Comunism si interesele
    Biserici lui Dumnezeu in acelas timp, vreau sa le amintesc cuvintele Scripturi: „Nimeni
    nu poate sluji la doi stapani”.

  2. Sorin Cristian Chirtes zice:

    Sunt crestin penticostal de 20 ani, am auzit multe spunandu-se, despre pastori”episcopi”, romani penticostali, crestini după evanghelie, baptisti, etc, si in adincul sufletului meu pe cei care ii cunosc sau pe care i-am cunoscut, am vrut sa știu adevarul despre ei, atunci când am aflat ca unul sau altul a colaborat cu Securitatea, nu știu cât de mult mi-ar folosi mie sau la altul, nu știu dacă o sa-mi schimb părerea despre ei sau nu eu personal, sau mai mulți dintre noi, când vom afla unele lucruri adevărate despre mulți dintre ei, sau unele presupuneri, ce știu este ca, a veni vremea când Domnul Christos le da pe fata unele lucruri ascunse de ani si ani de zile, este oare acesta un semn al sfarsitului? Este acesta un semnal de alarma ptr bisericile romane de pretutindeni la o ultima trezire spirituala din bisericii? La o trezire spirituala între pastori sau „Episcopi”.
    Conventia de la Atlanta GA , tema conventiei ” Duhul si Mireasa”, foarte interesant, ne spune oare ca trebuie sa ne trezim, sau ca suntem pe un drum greșit PLIN de Tradiție si Obiceiuri penticostale sau de alta natura bisericeasca in nici un caz Dumnezeiasca, oare am ajuns sa trăim numai din obiceiuri si din traditii crestine asa cum le-am mostenit noi de la părinți noștri fără sa căutăm cu adevărat dacă asta-i place lui Dumnezeu, si mai mult trebuie sa ne placa noua, ca doar asa am mostenit de la inaintasi noștri, uitam ceea ce Apostolul Pavel a spus:…privesc spre ținta…, oare care ne mai este ținta noastră ? oare unde am ajuns sa privim?
    Bisericii dezbinate, de doua trei ori chiar, frați care se urasc unul pe altul, in loc de bisericii surori, bisericii rivale, ridicol care slujesc aceluias Domn, Isus Christos,in loc de frați sau colegi pastori, RIVALI,si oare toate astea nu se datorează unui trecut murdar, unui trecut rusinos, ascuns de ani de zile, oare a venit ziua in care ca si David, Domnul le da pe fata toate lucrurile ascunse?, Oare poate fi spus ca , RascumparareaMemoriei este un glas de profet? Care da pe fata lucrurile ascunse ?, eu, nu știu , dar știu un singur lucru, ca tot ce am ascuns ani de zile crezand ca nimeni nu o sa afle nimic, ca mi-am cerut iertare de la Domnul, de ce trebuie sa mai îmi cer iertare de la cel sau cea pe care am asuprit(o), oare trebuia sa mă impac si cu aproapele meu? cu acel care eu am ajutat ani in urma sa ajungă pe mana Securității, SI CU ASTA TREBUIA SA MĂ IMPAC???
    Fiecare sa tragă concluzie din si in dreptul lui sau a ei.
    Domnul Christos, sa ne lumineze prin Duhul lui Cel Sfânt, ca dacă nu RM sau altcineva o va face si nu o sa ne placa, si o sa-l judecam ca de ce se baga unde trebuie, nu e treaba lui, dar IATA ca e treaba DOMNULUI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s