Blog nou

Petrică Lascău a deschis blogul Pași spre lumină.

Poate că era mai bine să îi spună „Biserica în asediu”, numele unei alte cărți care a avut un ecou puternic în generația care a prins Revoluția. Mai ales că, după cum se vede, asediul nu s-a încheiat…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Blog nou

  1. CORNELIU LIVANU zice:

    AŞ VREA SĂ PLÂNG

    Aş vrea să spun pe româneşte,
    În vatra noastră din străbuni,
    Că pentru a scăpa de criză
    Avem nevoie de minuni.

    Aş vrea să plâng în româneşte
    Pe tineri, fete şi băieţi,
    Ce pentru harul de trezire
    Azi au nevoie de profeţi.

    Un chivot e purtat pe umeri
    Şi nu e dus pe patru roţi.
    Dar pentru-aceasta e nevoie
    De pocăinţă şi preoţi.

    Pe front când ne-a chemat credinţa
    Făceam în viaţă primii paşi.
    Dar pentru-a cuceri reduta
    Era nevoie de ostaşi.

    Când vântul transformării suflă
    Şi-i auzim al său ecou
    Avem nevoie-n permanenţă
    De oamenii născuţi din nou.

    Aş vrea să plâng pe româneşte
    În vatra veche de mulţi ani
    În care grâul nu mai creşte
    C-avea nevoie de ţărani.

    Când de Cel Sfânt nimeni n-ascultă
    Şi-i plin pământul doar de spini
    Vom asculta fără crâcnire
    Doar legi impuse de străini.

    Cei mari ce sunt în Sfatul Ţării
    Vorbesc şi dau mereu din mâini.
    Dar au rămas doar cu atâta
    Nu dau nici frunze pentru câini.

    Bisericile-s dezbinate
    Nu văd nimic, au ochi vicleni,
    Ca şi Samson fără putere
    Ce-ajunge rob la filisteni.

    Ah, unde eşti profet Ilie
    Sau tu, Ioan Botezător,
    S-aduceţi României noastre
    Un suflu nou de cânt şi dor?!

    Aş vrea să plâng pe româneşte
    Speranţele ce s-au tot dus.
    În Ţara asta e nevoie
    Să vină înapoi Isus!

    • CORNELIU LIVANU zice:

      Iar El, Isus, cand o sa vina,
      Din taina-ntregii Lui iubiri,
      Zambind la toti o sa ne spuna:
      ‘Aveti nevoie de martiri!’

      • Stiu tot zice:

        chiar sunteti Corneliu Liveanu?

      • Doru Dragan zice:

        Domnul sa te binecuvinteze frate Corneliu.Martiraj inseamna jertfa asumata.In Romani,Pavel ne indeamna sa devenim jertfe vii.Sa acceptam sufetinta,durerea,dezamagirea,cuvinte jignitoare aduse fara motiv……… .Ma intreb daca trebuie sa acceptam si uneltirile,in forma descrisa in 1 Imp.15:25-28.Ma intreb pentru ca in 1Imp.16:1-3,inteleg ca Domnul i-a dat un credit lui Baesa,ca sa umble pe calea Lui,nu pe calea lui Ieroboam,iar in Efeseni 6:11Pavel ne indeamna sa tinem piept uneltirilor diavolului.Daca accept uneltirile,sunt jetfa uneltirilor.Daca ma impotrivesc,o fac impotriva fratilor care uneltesc.Dar ce,fratii sunt diavoli?
        Cred ca ar trbui sa ma rog ca cel ce-si doreste sa fie episcop,sa nu se abata de la calea lui Dumnezeu,iar Domnul sa-l pazeasca de Uneltitorul care se foloseste de unelte.

    • farapartinire zice:

      N-am inteles bine de ce are nevoie grrraul de tarani cand noi,economisti, consumam painea. Eu, care sunt din codru,parca aud ce zice poetul …si daca-i rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea? Pamantul nu rodeste ca Lenevia s-a facut Cucoana mare!!!

  2. Mulţumesc foarte mult, Vasilică, pentru prezentarea blogului meu. Sunt un începător, dar gata să învăţ.
    M-am gândit la numele sugerat de tine, dar cred totuşi, că este vremea să ieşim din asediu, la lumină. De altfel, „Răscumpărarea memoriei” pledează tocmai pentru ieşirea din bezna unei istorii false, la lumina adevărului. Doar adevărul ne poate face slobozi.
    Voi încerca, la rândul meu, să contribui prin materialele postate, la creionarea unei viziuni de viitor, pentru a ieşi din prea îndelungatul asediul al bisericii noastre. Nu putem păşi decât spe Lumină.

    • Marcel D zice:

      Sunt pe deplin de acord cu acest nume, care, aşa cum spuneaţi, ne scoate din asediul prelungit. Cred că nu mai avem ce pierde, exact ca leproşii de la poarta Samariei. Avântându-ne înspre tabăra asediatorilor, ieşind din ascunziş sau anonimat prin aceşti paşi spre lumină vom putea face uluitoarea descoperire că Dumnezeu a alungat (deja de 20 de ani) asupritorii!
      Să fie acest nume o profeţie care să se împlinească în zilele noastre!

  3. ungandbun zice:

    O prezenţă bine venită în blogosferă, o personă foarte autorizată!
    Îmi aduc aminte ce spunea fr. John Tipei pe când eram la Bucurureşti „cred că Petrică Lascău s-a născut cu 20 de ani mai repede decât ar fi trebuit”.
    Eu nu ştiu asta, dar ştiu că fr. Petrică Lascău mai are de spus multe lucruri în lumea evanghelică şi ar trebui să o faca!
    Să auzim numai de bine dragă Vasilică!

    • Marcel D zice:

      Eu spun că e foarte bine că nu s-a născut mai târziu, pentru că altfel mă întreb prin cine şi-ar fi pus Mântuitorul amprenta pe viaţa mea?

  4. cornell zice:

    care ar trebui sa stea pentru adevar DOAMNE AI MILA D-NE VINO IN AJUTOR,DA BIRUNTA DOAMNE,VEZINE STAREA ……………………………

  5. CORNELIU LIVANU zice:

    PILDA LUI IOTAM

    Copacii au plecat să ungă un împărat în vremi de-apoi
    Şi-au stat de vorbă cu măslinul: „Împărăţeşte peste noi!”
    Dar el prea plin de modestie s-a tot gândit şi-a zis cu greu:
    „Să-mi părăsesc eu untdelemnul pe care-l am din Dumnezeu?

    Să guvernez de-acum copacii e-un mod de viaţă mult prea dur
    Când lumea lor e dificilă şi nu te lasă să fii pur.
    Cu merite imaginate ce nu vin de la Dumnezeu
    Eu nu am nicio legătură şi să le-accept îmi este greu.

    De-aceea vreau să stau deoparte cu rolul meu din cer primit
    De-a-mi binecuvânta Stăpânul cel care m-a împodobit,
    Să-nveselesc, să dau uleiul celor ce-l caută cu dor
    Ca să trăiască-n fericire cu cei ce sunt în casa lor.”

    Apoi copacii cu smochinul un dialog au înjghebat
    Şi întro zi îl întrebară mult mai discret, mai diplomat:
    „N-ai vrea să ne fii tu în frunte? Văd toţi că eşti un pom de preţ?”
    „Să-mi părăsesc de azi dulceaţa? Să-mi cadă rodul în dispreţ?

    Când ai coloană vertebrală nu poţi să faci vreun compromis
    Iar voi copacii sunteţi mândri c-un caracter de nedescris.
    Dulceaţa mea nu-i potrivită pentru acreala unui rod
    Ce unii dintre voi îl poartă ca tabietul lui Irod.”

    Apoi copacii-n disperare văzând că n-au un domnitor
    S-au dus la viţă s-o întrebe pe-un ton prietenesc, uşor:
    „N-ai vrea să vii tu astăzi viţă să fii matroană peste noi
    Tocmai acum când toamna vine şi mulţi suntem de frunze goi?

    Dar viţa le-a răspuns îndată: „Eu vinul meu nu-l părăsesc.
    Nu pot să fac de loc aceasta oricât aş zice c-o doresc.
    Un lider nu-ndrăgeşte vinul de vrea să fie agreat
    Pentru-a rosti sentinţe drepte păstrându-şi cugetul curat.

    Şi-apoi ca lider cu prestanţă smerenia ades o pierzi
    Aşa precum coroanei voastre nu-i sunt mereu frunzele verzi.
    De vrei să fii cu Creiatorul te vor respinge toţi cei răi
    Aşa cum râul nu va curge nicicând la deal, ci doar prin văi.

    Dacă-mi asum astăzi domnia nu-L pot sluji pe Dumnezeu
    De-aceea îmi păstrez slujirea pe care-o fac cu vinul meu.
    Astfel asigur bucuria celor cu inimile mari
    Ce prin a lor credinţă sfântă rămân şi în furtună tari.”

    Atunci copacii toţi cedară ducându-se direct la spin
    Să-l facă lider de urgenţă cu glasul lor cel cristalin:
    „Cât timp atâţia ne refuză te aşteptăm frate să vii,
    Tu, spinule, ca lider maxim să ne conduci prin bucurii.

    Toţi ştim că este-o mare criză şi suntem foarte necăjiţi
    Dar vino tu cu vreo minune şi fă-ne de-astăzi fericiţi.
    Fă toţi ca să trăiască bine, să uite de necazul lor!”
    Dar dacă ai un spin în frunte, se ştie, asta nu-i uşor.

    Căci el a vrut să se răzbune vârtos pe toţi duşmanii săi.
    Din gura lui ieşeau doar flăcări arzând pe pe loc copacii răi.
    Ce bine-ar fi făcut copacii să-L ceară Domn în viaţa lor
    Pe Dumnezeu ce n-are margini şi este-al lumii Creiator!

    Alegerea le-a fost fatală atât în nord cât şi în sud
    Căci spinul cu a lui mândrie el devenise tot mai crud.
    Nu respecta democraţia, nici jocul cel parlamentar.
    Şi-adesea se purta cu alţii precum se poartă un tâlhar…

    Şi tot gândindu-mă în mine ca să pricep eu timp nu am,
    Ce-a vrut să spună-n pilda asta acel fiu biblic zis Iotam?
    (Nu vreau ca să vorbesc de funii în casa celui spânzurat.)
    Dar pilda lui n-are pretenţii cum are faptul întâmplat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s