Un model biblic pentru vindecarea trecutului nostru

Știu că se așteaptă un mesaj mai amplu despre comunicatul Consiliului. Fiind încă în Cape Town, am avut posibilitatea să aud un mesaj extraordinar despre RECONCILIERE. Am luat notițe cât de bine am putut la mesajul Rev. Celestin Musekura, Ph.D., președinte al organizației African Leadership and Reconciliation Ministries (ALARM). Cred că acest mesaj pune în discuție toate aspectele importante ale reconcilierii și ne arată că doar calea biblică poate aduce o rezolvare corectă și durabilă a trecutului nostru. Redau în continuare schița cuvântării Dr. Celestin.

Rwanda, o țară care a fost afectată de unul dintre cele mai grave genociduri din istorie. Prețul pentru trădarea tribului tău era uciderea (costa cam 20$ angajarea unui criminal). În acea perioadă păstorii au devenit mai mult tribali decât profetici. Se predica despre trib, se făceau afirmații tribale și mai puțin profetice. Aceasta a pavat calea pentru genocidul care a urmat: confruntarea dintre hutu și tutzi a costat viața a 1.000.000 oameni în doar 100 de zile!

După genocid am aflat că 5 membri ai familiei mele au fost uciși de tutzi. Dumnezeu mi-a spus să îi iert înainte de a ști cine sunt cei 5 criminali.

Prețul iertării înseamnă durere pentru cel care iartă. Dumnezeu a plătit prețul pentru mântuirea noastră.

I-am întâlnit după un an pe câțiva din neamul ucigașilor și Domnul mi-a spus că acum trebuie să mă și pocăiesc faţă de ei, nu doar să îi iert. I-am chemat pe cei trei frați în față. Erau speriați fiindcă știau ce mi-au făcut rudele lor. Le-am spus că știu ce au făcut și i-am rugat să mă ierte pentru că i-am urât. A fost una dintre cele mai bune săptămâni ale mele. Ei mi-au cerut să îi iert în numele celor care mi-au ucis familia. Am plâns împreună.  Mai târziu unul dintre frații aceia, din tribul dușman, unul a ajuns să îngrijească de mama mea. Până astăzi mama mea îl numește pe acest frate „fiu”.

Întrebarea dureroasă este ce fel de creștini producem ca păstori? În Rwanda, o țară cu 90% creștini, genocidul cauzat de lipsa de iertare şi pocăinţă a cauzat moartea a peste un milion de oameni.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Un model biblic pentru vindecarea trecutului nostru

  1. Vasile Gabrian zice:

    Vasilica, nu cumva ai gresit cand ti-ai luat notite? Chiar nu era vorba numai de scuze?
    Lasand gluma la o parte, ma socheaza diferenta enorma de abordare a iertarii intre fratii din Africa si cei din Romania.
    Se aude oare?

  2. Costel Gramada zice:

    Cine pe cine sa ierte? Cine se recunoaste vinovat ca sa-si ceara iartare? Cine a gresti cui a gresit? Nimeni n-a gresit nimanui. Nimeni nu-i vinovat fata de nimeni. Toti suntem SFINTI si NEVINOVATI. Aceasta este starea penticostalismului romanesc, de la cap la coada, de la varf in jos. TOTUL ESTE UN CONGELATOR care a conservat o inima impietrita si nepocaita. Si mai asteptam SCHIMBARE. Sa nu ne imbatam cu apa ”scuzelor”!
    Cei care au dat cu ”subsemnatul” la secu se cred nevinovati, deci n-au de ce sa-si ceara iertare. Cei care au fost vanduti sau nedreptatiti nu-s invatati sa ierte de la sine, din spirit crestinesc, fara sa fie rugati sa acorde iertare. Deci, nimeni n-o sa ierte pe nimeni.
    Deci, ata tcel vinovat cat si cel nevinovat, noi toti, inca n-am invatat dpdv practic lectia pocaintei, ca acel frate rwandez.
    Personal, sunt dezamagit de tot. M-as izola pe o insula, fie ea si Patmos, sa n-aud de nimeni si de nimic. Dar, stiu ca nu-i nicio sansa. Si, daca lucrurile stau asa, n-am de ales decat sa ma pocaiesc. Sa-mi cer iertare si celor carora le-am gresit din nestiinta.
    Doamne ai mila de noi toti, de toti penticostalii si de restul evanghelicilor, dar si de tot crestinismul romanesc. Daca nu ne pocaim noi de buna voie, sileste-ne Tu sa ne pocaim, dar sa nu mai ramanem in aceasta stare de ”pacaleala”.
    Vasilica, multumim pentru acest articol despre RECONCILIERE. Speram ca raspunderea pentru continutul lui ne va reveni noua tuturor…penticostalismului romanesc.

  3. Pingback: A doua zi a Congresului Lausanne III « Persona

  4. Dan H. zice:

    Cred ca in text s-a strecurat o eroare. Tutsi au fost victimele iar cei din tribul Hutu, ucigasii.

  5. ionutrosioru zice:

    Privesc cu admiratie la ce se intampla la Congresului Lausanne III – atat cat pot eu percepe din informatiile care le primesc – si cu bucurie la cei din Romania care sunt acolo. Tanara generatie are asa mare nevoie de lideri, repere morale, oameni cu a caror viziune si actiuni sa se poata identifica…
    RM prin bucuria si/sau dezamagirea produsa va indrepta ochii nostri spre cei care merita urmati: „călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos”.
    Cred ca este inceputul sfarsitului unui tip/model de „lideri” si confirmarea altora care vor duce Biserica din Romania mai departe in scopurile Lui Dumnezeu.

    Personal nu ma mai astept de la oficialitatile cultului sa adopte in mod real acest model biblic. Insa ma astept la mai mult de la cei reprezentativi din popor care au receptat corect demersul RM.

  6. Scumpii mei,
    sunt de acord cu notiunile Harului Divin: recunoastere, pocainta, iertare.
    Insa, trebuie sa intelegem ca exista doua dimensiuni in care se manifesta Harul: dimensiunea personala si dimensiunea generala (comunitara, nationala, universala).
    Cand le amestecam, ajungem sa vorbim de doua lucruri ca despre unul singur si n-o sa ne mai intelegem.
    In dimensiunea personala, fratele Wurmbrand i-a iertat pe raufacatorii lui si a pus o floare pe mormantul lui Ceausescu, regretandu-i sincer soarta. In dimensiunea generala, fratele Wurmbrand a demascat ororile comunismului, a confruntat colaborationismul si a atacat cu vehementa orice curent care a justificat, diminuat sau a acoperit opresiunea si persecutia.
    In acest context mi-au fost interpretate gresit comentariile pe o postare anterioara cu privire la „mila”.
    Aduceti-va aminte de ceea ce spune in Iuda (cel bun): „… căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” Iata, mila fata de cel cazut si soarta lui poate convietui cu ura fata de fapta lui si de a-i mai vedea camasa manjita de pe el si el stand pe scaunul lui de autoritate imbracat cu ea.
    Sincer, ca om, la nivel personal, i-am iertat pe toti care au vandut de vanzarile lor!
    Ca parte din comunitatea romana penticostala, ca om care am un cuvant de spus, CONDAMN atitudinea lor de aroganta, de sfidare a adevarului si acuzare a mesagerului ca sa nu mai ajungem la mesaj.
    Conducerea Cultului Penticostal comite cateva erori grave:
    – Cheama la o pocainta generala uitand de (sau evitand) pocainta personala. Cuvinte cheie: „daca”, „unii, unele”, „actuala”, „bune si rele”, „judecata/Dumnezeu”…
    – Confrunta direct si isi exprima frustrarea fata de RM dar nu isi permite sa ii confrunte (sau sa-i identifice daca nu se recunosc de buna voie) pe cei care sunt adevaratii vinovati de starea creata.
    – Deplange lipsa de „elemente” prin care sa poata avea o pozitie obiectiva asupra situatiei, dar nu face nici-un efort sa intre in posesia acelor „elemente” pe care le putea avea la dispozitie demult. Poate (sigur) NU LE-A VRUT!
    – Foloseste pasaje Biblice (Daniel si Filipeni 4:8) sub forma de „una calda, alta rece” pentru ca la urma sa fie ca tot romanul impartial, si de stanga si de dreapta, si cu unii si cu altii, si de partea lor si impotriva lor, si sa zica si nimic, adica sa ne pocaim toti odata si niciunul de fapt. OF!

    Urmatorul Comunicat imi apartine, este in nume personal si nu am consultat pe nimeni in editarea lui (Scripturile trebuie aplicate nu editate):

    „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
    12 Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
    13 Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
    14 Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
    15 Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!
    16 Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
    17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –” ISAIA 1

    Chiar nimeni nu are mainile pline de sange?
    Scoateti-le din buzunare, din san, de la spate, din incrucisarea bratelor si aratati-le sa le vedem si noi! Pe urma:

    18 „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
    19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării;
    20 dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.” ISAIA 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s