Remediul pentru cesaționism începe cu Scriptura (2)

Continuare (citiți aici partea 1)

Trecând iar la atac, i-am spus: „Relatează-mi despre cea mai recentă vindecare spectaculoasă a ta.”

„Nu sunt sigur că înţeleg la ce te referi când spui spectaculoasă, dar îţi voi relata despre două vindecări recente care m-au impresionat.”

Mi-a povestit apoi despre un copil din Malaiezia care fusese acoperit din cap până în picioare cu o eczemă. În unele locuri acea eczemă era crudă şi umedă. Copilul era aşa de tare deranjat de acea eczemă încât părinţii lui au stat treji în ultimele treizeci şi şase de ore. Copilul se comporta aşa de sălbatic încât au trebuit să îl prindă pentru a se putea ruga pentru el.

Imediat ce Dr. White şi soţia sa, Lorie, şi-au pus mâinile peste copilaş, el a adormit adânc. După vreo douăzeci de minute de rugăciune, umezeala a dispărut şi roşeaţa a pierdut din culoare. În următoarea dimineaţă pielea copilului devenise normală şi era complet vindecat. Dr. White mi-a relatat o a doua istorisire spectaculoasă despre oasele cuiva care s-au îndreptat sub mâinile sale, în timp ce se ruga pentru cineva cu o deformaţie.

După ce mi-a dat aceste exemple, mi-am spus că sunt doar două posibilităţi: Ori Dr. White îmi spune adevărul, ori mă minte. Dar el nu se înşeală. El este medic. Mai mult, el a fost profesor de psihiatrie timp de treisprezece ani. El a scris cărţi despre halucinaţii. El ştie care este diferenţa dintre bolile organice şi bolile psihosomatice. El nu se înşeală. Ori îmi spune adevărul, ori minte intenţionat.

M-am gândit puţin. Ce ar avea de câştigat dacă ar căuta să mă înşele? El nu ţinea să predice în biserica mea; eu îi ceream să vină. Mai mult, tot comportamentul său reflecta ceva din Duhul Domnului Isus. M-am convins că îmi spunea adevărul. Eram convins că Dumnezeu a vindecat pe cele două persoane despre care îmi vorbise. Dar încă eram convins că Dumnezeu nu dădea darurile Duhului şi în zilele noastre şi că trebuia să fie altă explicaţie pentru acele vindecări.

Aşa se face că i-am spus: „Dr. White, eu cred că îmi spuneţi adevărul şi aş dori să veniţi în biserica noastră şi să ţineţi aceste patru sesiuni, chiar şi pe cea despre vindecare.”

„Mai este încă un aspect pe care aş vrea să îl discutăm, Jack. Dacă voi veni în biserica ta, nu aş dori să vorbesc doar despre vindecare, aş vrea şi să mă rog pentru bolnavi.”

„Rugăciune pentru bolnavi!? Şi încă în biserică!?” Cu aceasta m-a făcut praf. Gândul mi-a zburat la alternative. „Nu
s-ar putea să luăm vreun invalid sau vreun orb şi să mergem într-o încăpere unde nimeni nu ar şti despre aceasta şi să ne rugăm acolo?” Eram sigur că, dacă ne vom ruga pentru bolnavi înaintea bisericii, nici unul nu va fi vindecat, şi aceasta ar zdruncina credinţa tuturor.

„Detaliile le vom putea stabili când voi veni, a răspuns el, dar nu vreau doar să vorbesc despre vindecare, fără să am ocazia să mă rog pentru bolnavii din biserică.” Spunea aceasta foarte delicat, dar ştiam că, dacă nu îl vom lăsa să se roage pentru bolnavi în biserică, el nu va veni.

Am respirat adânc înainte de a-i spune: „Bine, Dr. White, chiar îmi doresc să veniţi şi să ţineţi cele patru sesiuni şi puteţi chiar să vă rugaţi pentru cei bolnavi în biserică, dar aceasta nu depinde doar de mine. Ceilalţi păstori şi prezbiteri trebuie să fie de acord înainte de a face această invitaţie în mod oficial. Nu sunt sigur de felul în care vor răspunde la această sugestie.”

„O, înţeleg, Jack. Îţi înţeleg temerile şi le înţeleg şi pe ale lor. Dacă după toate acestea decizi să îţi retragi invitaţia, eu nu voi fi ofensat deloc. Pur şi simplu voi considera că aceasta este voia lui Dumnezeu.

Ne-am luat rămas bun şi după acea conversaţie am plecat la o întâlnire cu comitetul.

La începutul întâlnirii i-am anunţat pe prezbiteri şi pe ceilalţi păstori că am veşti bune şi veşti proaste. Vestea bună era că Dr. John White a luat din nou în considerare invitaţia de a veni să vorbească la conferinţa din primăvară şi a acceptat-o. Toţi s-au bucurat de vestea bună. „Care este vestea proastă?”
m-au întrebat.

„Vestea proastă este că el vrea să ţină o sesiune despre vindecare şi să se roage pentru bolnavi în biserică.”

„Glumeşti!”

„Asta i-am spus şi eu.”

În următoarele două ore am împărtăşit tot felul de opinii cu privire la decizia de a-l invita pe Dr. John White să conferenţieze în biserica noastră. La sfârşitul discuţiei, când fiecare îşi spunea punctul de vedere, unul dintre bărbaţi a spus: „Această conferinţă ar putea dezbina biserica noastră.”

Ultimele cuvinte cu privire la acest subiect au fost: „Cred că ar trebuie să ţinem conferinţa chiar şi dacă va fi să se rupă biserica. Gândiţi-vă puţin că am început această biserică doar cu o mână de oameni. Dacă biserica noastră se va dezbina, eu cred că vom putea să începem o altă biserică cu un grup la fel de mic, dacă e nevoie.” Aşa cum avea să se întâmple în realitate, Dumnezeu S-a folosit până şi de acea insensibilitate şi aroganţă a mea pentru a-Şi îndeplini scopurile Sale în viaţa unora dintre noi.

Conversaţia cu Dr. White şi şedinţa de comitet care a urmat în acea seară au avut loc în ianuarie 1986. Am decis în unanimitate să îl invităm pe Dr. White şi să ţinem conferinţa în aprilie, deşi eram siguri că darurile supranaturale ale Duhului  Sfânt încetaseră.

Am petrecut mare parte din timpul rămas până în aprilie studiind Scriptura ca să descopăr ce spune ea despre vindecare şi despre darurile Duhului. Prima oară când am cercetat Scriptura cu privire la acest subiect, nu am studiat cu o minte deschisă. Oameni evlavioşi şi foarte educaţi mi-au spus că Biblia ne învaţă că darurile Duhului şi-au încetat existenţa o dată cu moartea ultimului apostol şi că Dumnezeu mai vorbeşte doar prin Duhul Său Sfânt astăzi. Ei nu mi-au spus, chiar cu aceste cuvinte, că Dumnezeu nu mai vindecă astăzi, dar m-au lăsat să cred că vindecarea era un lucru rar şi nu era o parte semnificativă din lucrarea bisericii din zilele noastre.

De aceea, cât am studiat Scripturile, eu nu căutam în adevăr să descopăr ce spuneau ele despre darurile Duhului sau ce spuneau despre vindecare, ci mai degrabă să adun şi mai multe motive pentru care Dumnezeu nu mai făcea aceste lucrări în zilele noastre. Însă din ianuarie până în aprilie 1986 am analizat toate argumentele mele cesaţioniste[i] în lumina învăţăturii Sfintelor Scripturi. De data aceasta am încercat  să fiu cât de obiectiv am putut fi.

La ora la care începeam conferinţa, în aprilie, o transformare radicală se petrecuse în gândirea mea. Studiul Scripturii  m-a convins că Dumnezeu vindecă şi că vindecarea trebuie să fie o parte semnificativă a misiunii bisericii. Eram, de asemenea, convins că Biblianu ne învaţă că darurile Duhului au încetat. Nici unul dintre argumentele cesaţioniste nu mai era convingător pentru mine. Încă nu eram convins că darurile Duhului erau şi pentru zilele noastre, dar eram convins că nu poţi folosi Scriptura pentru a dovedi că ele au încetat. De asemenea, începusem să cred că Dumnezeu poate vorbi şi în alt fel decât prin Scripturi, chiar dacă niciodată în contradicţie cu Scripturile.

Aceste schimbări au fost ca un cutremur în concepţiile mele. Dar schimbarea mea nu s-a produs fiindcă am văzut o minune sau pentru că l-am auzit pe Dumnezeu vorbindu-mi într-un mod supranatural. Nu am avut asemenea experienţe. Nu am avut vise, vedenii, transe sau orice altceva ce ar putea fi numit supranatural dincolo de experienţa convertirii mele. Această schimbare în gândirea mea nu a fost rezultatul unei experienţe cu vreun gen de fenomen supranatural. Era rezultatul unui studiu intens şi meticulos al Scripturii.

Aproape împotriva voinţei mele, acum ajunsesem să cred că Dumnezeu vindecă şi vorbeşte şi în zilele noastre. Încă mai aveam o mare repulsie faţă de vorbirea în limbi. Chiar dacă acel dar era pentru zilele noastre, nu voiam să am de-a face cu el! Şi nu doream să am ceva de-a face cu ceea ce eu consideram abuzuri în mişcarea penticostală şi carismatică.

Mă aflam într-o situaţie în care credeam ceva cu mintea, dar în inima mea nu eram prea sigur că doream ca manifestările Duhului să se manifeste în viaţa mea şi în biserica mea. Ştiam, totuşi, că, dacă Scriptura ne învaţă că vindecarea divină şi descoperirea dumnezeiască trebuie să aibă un rol semnificativ în viaţa bisericii, noi trebuie să le căutăm, chiar şi dacă nu le dorim. Acestea erau concluziile la care ajunsesem la vremea când a început conferinţa din aprilie.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Remediul pentru cesaționism începe cu Scriptura (2)

  1. fr. Gheorghe zice:

    Aleluia Slava Domnului.

  2. Dan Harabula zice:

    M-ai facut curios. O sa citesc cartea…

    • Din pacate nu mai este disponibila. Poate ca v-o imprumuta cineva. Anul viitor vrem sa o retiparim.

      • LIO zice:

        Frate Vasilica
        Nu inteleg ce se intimpla cu tema blogulului?! A incetat o data cu conferinta din noiembrie? Ce legatura au discutiile despre cesationismul darurilor duhului cu tema cartii tale? Trebuie sa facem o paralela cu cesationismul deconspirarii? Cred ca intelegi ce vreau sa spun …. sunt necesare explicatii de ce nu se mai discuta pe subiect. Rezultatul conferintei nu este o surpriza, era de asteptat. Iar eu sper sa intelegi ca de fapt cu acest rezultat incepe rolul tau adevarat in lucrarea inceputa. Exista multe teme care pot fi abordate. De ce nu dai dovada de analist al situatie scriind despre teme cum ar fi: de ce penticostalii romani accepta sa fie condusi de pastori compromisi (de ex. scire un articol punind accentul pe responsabilitatea membrului in adunarea locala); cum a reactionat regionala constanta la a doua respingere a rezolutiei; cum au fost folosite numele celor care au votat pe net pentru sustinerea rezoluitie; etc…. . Sunt suficiente teme pe baza RM iar cesationismul nu face parte din aceasta categorie. Iar daca totusi doresti sa discuti despre cesationism, sugerez sa pui problema in felul urmator: De ce penticostalii romani indiferent de problemele pe care le au de rezolvat ajung sa discute despre unul si acelasi lucru – cesationismul?

        • @Lio.
          Pauza de blog mi-a fost necesară după toată agitația stârnită de carte.
          Tema cesaționismului însă face parte din preocupările mele și cred că este strâns legată de reformarea bisericii. Perioada comunistă este unul dintre motivele pentru care biserica a devenit cesaționistă în practică, păstrând însă o doctrină favorabilă lucrării Duhului.

  3. Bogdan zice:

    Eu stiam ca John White e baptist. Nu am stiut ca s-a ratacit si el 🙂

  4. manuintrigatu zice:

    Felicitari Vasilica pentru materialul prezentat!!! Esta imposibil sa faci hermeneutica in mod sincer si fara „sabloane” si sa nu descoperi ca Lucrarea Duhului nu o poti tratata ca pe o problema matematica. Inca putem fi surprinsi…si tulburati

  5. Draga Vasilica, ma bucur ca abordezi acest subiect. Este cautarea mea din ultimele luni, in care i-am cerut Domnului o directie in privinta aceasta, o lumina si calauzire. Eu cred in lucrarile supranaturale pe care le face Dumnezeu, insa vroiam sa vad o perspectiva a teologilor penticostali. Stiu ca penticostalismul a fost caracterizat de 3 lucruri de la inceput: (1) botezul in (cu ) Duhul Sfant, (2) vorbirea in limbi ceresti si pamantesti si (3)vindecarile divine. Domnul sa te binecuvanteze!

  6. Pingback: 5 postări în Top 20 WP (09.12.2010) « România Evanghelică

  7. Oprea Gheorghe zice:

    Am dori si partea a treia in care sa vedem cum s-a desfasurat programul din biserica care a facut invitatia pentru Dr. White. Multumim

  8. Un pacatos zice:

    Domnule Croitor, nu-i vad tare bine pe Strajeri.

  9. Pingback: 14 bloguri în Top 100 WP (10.12.2010) « România Evanghelică

  10. Stefan zice:

    Frate Vasilica am citit articolul, si R.M,Domnul sa va dea putere si intelepciune!,am fost in multe biserici penticostale in Bihor,nu am vazut o vindecare,una macar!,dar la rugaciuni pt.bolnavi in casele crestinilor cel putin zece,mama mea a avut leucemie,foarte avansata ,si la rugaciunea unui frate Domnul a vindecato la clipeala ochiului,DOMNUL FIE SLAVIT!,dupa vindecarea ei s-au intors la Dumnezeu 2medici care se ocupa de boala ei.

  11. Gabi Bogdan zice:

    Frate Croitorul, am tot incercat sa primesc un raspuns de la un cesationist la intrebarea de mai jos, fara rezultat In lume sint zeci de milione de crestini din toate paturile sociale, de la Badea Gheorghe pina la domnul academician Georgescu care spun ca au experimentat darul vorbirii in limbi. Acuma, un cesationist are de facut o alegere intre doua posibilitati:
    #1 vorbirea in limbi este reala, ptr. ca este un fenomen audibil practicat de milione de crestini si este de la Duhul Sfint.
    #2 vorbirea in limbi este reala, ptr. ca este un fenomen vizibil dar milionele de practicanti sint ori sarlatani, ori si-au pierdut mintile ( nebuni) ori sint indraciti.
    Daca decid ca # 2 este posibilitatea adevarata, pe practicantii vorbirii in limbi ( si implicit pe toti noncesationistii)trebuie sa ai scoata afara din tabara crestina, declarindu-i eretici si sa nu le mai viziteze bisericile.

  12. Pingback: Suprins de puterea Duhului, de Jack Deere, o nouă ediție | Răscumpărarea memoriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s