Rezultate alegeri la comunități, 1989

Din listă lipsesc supraveghetorii filialelor. Lista este întocmită tot de Cîrstoiu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Rezultate alegeri la comunități, 1989

  1. Romi Mocan zice:

    Alegerea mea în Comitetul Filialei Oradea în 1989 a fost un joc al împrejurărilor. Potenţialii ” candidaţi” erau fraţii Marinel Mesaroş şi V.Ioan. Pe primul îl dorea majoritatea fraţilor dar nu-l accepta departamentul cultelor, reprezentantul acestuia fiind Ghe. Cîrstoiu. La al doilea era invers! 🙂 In situaţia de impas, fratele Pavel Bochian m-a propus pe mine. În caracterizarea -mi făcută de către fratele Bochian punctul „tare” fiind „… fratele Romi are şi o familie numeroasă…!” 🙂 Faptul, neputând fi contestat nici de fraţi nici de departamentul cultelor, a înclinat balanţa în favoarea mea! Înţelegând meschinăria jocului nu m-am considerat niciodată onorat de poziţia ocupată, drept urmare la prima, şi ultima, şedinţă a comitetului la care am participat, explicând motivul de conştiinţă, am demisionat. Cei care mai sunt în viaţă dintre membrii de atunci ai comitetului, cu un simplu efort de memorie, ar putea confirma. Încă din 1989 Clujul a iniţiat reînfiinţarea Filialei de Cluj. Faptul s-a realizat abia după revoluţie. Deşi am fost printre iniţiatorii reînfiinţării filialei, în primul comitet al acesteia, ales fiind pe cu totul alte principii decât la Oradea, totuşi nu am acceptat să fac parte deoarece nu s-a mai ţinut cont de anumite condiţii, stabilite în prealabil, vizând , încă de atunci, colaborarea cu securitatea. Pe undeva exista un material filmat. Dar asta este altă poveste.
    Fiţi binecuvântaţi!

    • Mulțumim pentru precizări.

    • mitica zice:

      @mocan

      „cine se scuza se acuza!” , spune o vorba din popor.
      nu stiu daca este valabila si in cazul dumneatale fr.Mocan dar nu am inteles in „ruptul capului” ce ai vrut sa spui in postarea de mai sus.

      numai bine

      • Nicu zice:

        @Mitică, asta este tot ce poți spune? O „vorbă din popor”? Adică dacă oamenii care sunt menționați pe acest blog sunt pomeniți într-o formă sau alta, ei trebuie să tacă, să ignore totul? De ce nu îți pui tu numele real și complet, și apoi să îți asumi ceea ce scrii? Cine atacă pe la spate … acuză pe alții. Asta este vizibil. Apreciez faptul că fratele Vasilică a avut curajul să își asume rostirea adevărului în spațiul public.

        • mitica zice:

          @nicu

          1) stimabilule, eu nu am acuzat pe nimeni , am cerut doar o lamurire suplimentara ca mis mai greu de cap, si inteleg mai greu anumite chestiuni.

          2)scrie dumneata numele real si complet si atunci vei afla probabil si numela meu daca vrei neaparat.

          3)apreciez si eu munca si efortul fr. pastor Croitor .

  2. mike O zice:

    Frate Vasilica
    Ai gasit undeva in studierea arhivelor ca una dintre conditii pentru a fi agreat de catre DC sa faci parte din conducerea CP era sa ai familie numeroasa? Cit de mult cintarea acest lucru in fata celor din DC?S-au una din conditii era sa fii propus de cineva de ,,incredere’ .
    In al doile rind doresc sa stiu daca in studierea arhivelor ai gasit vre-un document care poate dovedi afirmatiile fr. Mocanu in ce priveste cele doua persoane amintite de dinsul, s-au sunt afirmatii fara acoperire.Multumesc.

    • Cred că pot înțelege mai bine sensul acestor cuvinte fiindcă am participat la multe ședințe și conferințe (după Revoluție, desigur) ca să știu că astfel de argumente sunt posibile. Am scris, de exemplu, ce a însemnat pentru un secretar de zi Statutul și Regulamentul Electoral în anul 2010. Absolut nimic! Dacă extrapolez aceste experiențe la nivelul anilor ’80, nu îmi este greu să cred că așa s-a pus problema. Mai trebuie pomenit și faptul că numărul mare de copii cântărea în ochii credincioşilor penticostali mai mult decât diplomele. Era familia model, ceea ce ducea cu gândul la condiţia pentru ordinare, „să aibă casa în rânduială”.
      Referitor la întrebarea dacă însemna acest lucru ceva și pentru conducătorii DC, desigur că pentru ei aceasta nu valora nimic din punctul de vedere al regulamentului. Însă ei erau suficient de abili să știe când să întindă coarda și când să o slăbească. Dacă nu aveau obiecții serioase împotriva unui candidat, atunci nici nu se opuneau atunci când acesta beneficia de susținerea credincioșilor sau a liderilor agreați.
      Nu am găsit documente în arhive care să susțină sau să infirme cele menționate de fratele Romi, de aceea nu pot decât să acord crezare acestor afirmații. Ar fi nemaipomenit dacă ar apărea într-o zi și imaginile video evocate! Nu mă îndoiesc de faptul că viitorul ne va oferi materiale interesante pentru a înțelege mai bine parfumul acelei epoci. La urma urmei, nu au trecut secole ci doar câteva decenii, așa că sunt sigur că vom ieși la iveală multe informații valoroase în viitorul apropiat.

  3. Romi Mocan zice:

    Frate Mike,
    Am menţionat doar acel „argument” pentru a arăta cât de simplist s-a acţionat.Era o soluţie de compromis pentru ieşirea din impasul electoral. Nu eram un” agreat” nici măcar al celui ce mă propusese! Documentele ar trebui să se afle în arhiva filialei de Oradea transferată comunitaţii regionale actuale. Alte explicaţii sunt bine prinse în răspunsul fratelui Vasilică Croitor.

    Frate Vasilică,
    Materialul filmat se referă doar la alegerile de după 1990 de la filiala de Cluj şi este posibil să fie păstrat de către o persoană pe care, dacă eşti interesat, ţi-o pot spune la telefon. Mulţumesc pentru obiectivitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s