Ian 1989, deficiențe în cult

Am prezentat în postul anterior aspectele „pozitive” remarcate de împuternicit:
– 25 de poziții de pastori erau vacante, iar alți 27 de pastori aveau peste 65 de ani (de ce să îi pensioneze, dacă astfel țineau lucrarea pe loc?);
– s-au tipărit calendare de perete, harfe și cartea lui Pavel Bochian (erau singurele publicații permise pentru toată comunitatea penticostală; orice altă tipăritură avea să fie furnizată bisericilor în mod ilegal);
– revista a apărut „la timp” (desigur, înțesată cu materiale de propagandă);
– 7 pastori s-au pensionat și 2 au rămas în străinătate;
– s-au preschimbat 14 autorizații (mare lucru, predai autorizația veche și o primeai pe cea nouă cu ceva schimbări la adresă sau numele bisericii…; deci nu s-a eliberat nicio autorizație nouă pe tot cuprinsul anului 1988!)
– s-a inaugurat clădirea bisericii din Timișoara (într-adevăr, era ceva uimitor pentru acele vremuri);
– financiar comunitățile o duceau bine (însă la ce folos dacă nu puteau tipări literatură creștină, nu puteau construi case de rugăciune, nu puteau organiza cursuri, nu putea face nici deplasări fără aprobarea cultelor…?)

Redau mai jos a doua parte a raportului ședinței CB din ianuarie 1989:

Partea a II-a

Cei nouă pastori care au luat cuvântul au exprimat mulțumiri organelor de Stat și în mod deosebit conducerii Departamentului Cultelor pentru „înțelegerea manifestată în rezolvarea unor probleme stringente ale cultului”. Au evidențiat alte realizări din viața unor credincioși penticostali, amenajarea unor case de rugăciune, căsătorii, binecuvântarea noilor născuți etc., dar în mod deosebit au subliniat unele deficiențe, cum ar fi:

  1. Lipsa de unitate doctrinară și practică de cult în viața credincioșilor penticostali.
  2. Creșterea numerică a credincioșilor nu este urmată de o creștere a numărului de pastori, ceea ce favorizează dizidența. De exemplu, în anul 1988, cultul a „pierdut” nouă pastori (pensionări și emigrări) și a încadrat doar 10 pastori (toți absolvenți de seminar). În timp ce numărul credincioșilor a crescut cu circa 3.000 de persoane, personalul de cult a crescut cu un singur pastor!
  3. Sunt în cult trei focare „deosebite care, dacă nu se vor lua măsuri, vor face pui”. Este vorba de cazurile comunităților penticostale din BISTRIȚA, BOTOȘANI și SATU MARE. (sublinierile sunt în textul original, n.n.)

Comentariul meu:
Extraordinare realizări remarcau conducătorii care au luat cuvântul. „Amenajarea” unor case de rugăciune, binecuvântări de copii, căsătorii… Mă duce cu gândul la ultimul congres, unde lista realizărilor din mandatul precedent începea cu „înflăcărarea spiritului de rugăciune în toate bisericile penticostale și impulsionarea slujbei de mijlocire pentru lucrarea evanghelică”.

Important este că atunci când s-a vorbit de neajunsuri, s-au menționat, totuși, 3 aspecte. Cel mai important, reliefat de statistici, era lipsa de slujitori calificați. Cred că a fost înțeleaptă legarea acestui aspect de alte două: dizidenții și comunitățile cu probleme. Departamentul dorea să stârpească lucrarea dizidenților cu orice chip și ar fi acceptat numirea unor noi slujitori acolo unde ar fi putut astfel împiedica lucrarea dizidentă sau ar fi pus capăt lucrarea unuia mai „răzvrătit”.

Prima „problemă”, unitatea doctrinară, a rămas până astăzi o… problemă. Îmi amintesc de conferința de la Sovata, unde am pornit cu motoarele ambalate la maxim să clarificăm viziunea asupra învățăturii despre familie. Rezultatul? A doua zi ni s-a comunicat lapidar că fiecare comunitate va decide după cum dorește. Adică să se schimbe prin părțile esențiale, dar să nu se modifice nimic.

Ultima problemă, referitoare la măsurile solicitate de cei prezenți, va fi prezentată în postarea viitoare.

Citește aici Partea IPartea a III-a, Partea a IV-a

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ian 1989, deficiențe în cult

  1. Petru din Deva zice:

    In cultul penticostal sunt oameni deosebiti care cauta din toata inima pe Dumnezeu. Ca unul care am suferit pe vremea aceie de la securitate chiar pastorul judetean chemind securitatea pentru cercul de rugaciene pot spune ca cultul nici odata nu se va pocai. Duhul Sfint nu dadea voie la nici un compromis atita timp cit au ascultat de El dar dupa ce nu au mai ascultat au fost lasati in voia lor cum zice scriptura. E-mail nu lam pus pe al meu pentru a fi cunoscut deocamdata.

  2. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (19.01.2011) « România Evanghelică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s