Calea biblică pentru răscumpărarea trecutului

Cum ar putea Biserica să își rezolve problema apăsătoare a trecutului ei? Iată câteva componente ale unei reparații de ordin moral:

• Biserica trebuie să-și asume trecutul, așa cum este el.

„Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.” – (Proverbe 28:13)

• Biserica trebuie să condamne cu fermitate erorile trecutului, indiferent că au aparținut politicienilor, structurilor Statului, populației sau slujitorilor bisericești.

„ […] să nu mințiți împotriva adevărului”. (Iacov 3:14)

• Biserica trebuie să ceară iertare întregii societăți pentru că nu s-a deosebit de societatea în care a trăit și nu și-a îndeplinit astfel menirea când ar fi trebuit să fie un reper moral și spiritual

„Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați, în strălucirea razelor tale”. (Isaia 60:3)

• Biserica trebuie să le ceară iertare celor persecutați, deoarece i-a abandonat în momentele cele mai grele.

„Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie.” (Romani 12:13)

• Biserica trebuie să le ofere celor cu conștiința încărcată cadrul pentru a se mărturisi și a se pocăi, rezolvându-și astfel poverile din conștiința lor.

„ […] voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții.” (Galateni 6:1)

• Biserica trebuie să judece, în urma unei analize lipsite de patimă, cazurile celor care s-au compromis în perioada comunistă, hotărând în fiecare situație măsurile biblice și eclesiastice care se impun.

„Orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.” (Matei 18:18)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Calea biblică pentru răscumpărarea trecutului

  1. Pingback: Cum ar putea Biserica să își rezolve problema apăsătoare a trecutului ei? « Istorie Evanghelica

  2. Sandu Roman zice:

    Este un mare har faptul că preoţimea penticostală nu a adoptat doctrina celibatului, altfel, cu mentalitatea de muşamalizatori şi sperjuri care a pus stăpânire pe mulţi dintre ei, am fi asistat la grozăvii cu mult mai mari decât scandalurile recente ale pederaştilor din biserica Catolică.

    Toţi păstorii afirmă sus şi tare că nu ar fi dispuşi să-şi rişte mântuirea sufletului chiar dacă li s-ar oferi toată lumea, dar când este vorba de dobândirea sau de menţinerea unei funcţii în conducerea cultului, orinea valorilor se schimbă pe nesimţite…

    Un lucru foarte dureros este că, prin apatia, indiferenţa şi „îngăduinţa lor creştinească”, mulţi penticostali demonstrează că sunt dispuşi să accepte repetarea istoriei.

  3. Gherghel Virgil zice:

    Pentru aplicarea acestei cai biblice era necesar ca in Consiliul Bisericesc sa fie mai mult de jumatate plus unul care sa doreasca lucrul acesta. Mai grav este faptul ca nici dupa 20 de ani nu se intruneste in CB acea majoritate simpla pentru rezolvarea problemei.

  4. miazabalt zice:

    Biserica tebuie sa -si asume trecutu unor membri,sa condamne,sa ceara iertare,sa judece.Atunci ce este biserica?

    • Aorist Grec zice:

      Cred ca nu s-a articulat corect. Ar fi trebuit spus ,,O biserică” sau ,,o comunitate”, nu ,,Biserica”. Principiile după care se ghidează Biserica sunt descrise in Noul Testament, nu in regulamente si consilii asemenea celor din lume.

  5. „Biserica trebuie să ceară iertare întregii societăți pentru că nu s-a deosebit de societatea în care a trăit și nu și-a îndeplinit astfel menirea când ar fi trebuit să fie un reper moral și spiritual”

    Si nici astazi nu vrea sa se deosebeasca. Vor distractie, programe, invatatori dupa poftele lor. Peste ani si ani, cand vor intelege, urmasii nostri (daca vor mai exista) ne vor condamna fiindca am lasat obiceiurile lumii in Biserici si fiindca am uitat sa fim acel reper moral si spiritual despre care vorbiti. Desi sunt de acord cu demersul dvs, ma intreb la ce bun o vesnica rascumparare a memoriei trecutului cand nu suntem in stare sa traim in prezent?

    • Vali Horlescu zice:

      In primul rand actiunii de „rascumpararea memoriei trecutului” nu i se poate da atributul de vesnica. Practic e abia la inceput.
      In al doilea rand folosirea pluralului e gresita.
      Unii traim deja in prezent fiindca am inteles care au fost pacatele trecutului si consecintele lor asupra prezentului.
      Actiunea de rascumpararea e buna tocmai pentru ca pacatele trecutului sa nu ne afecteze prezentul.
      Un comentariu la opinia ta dinaintea intrebarii.
      In afirmatie referirea e la singular(biserica) iar in argumentatie la plural, cred ca te referi la cei din biserica.
      Daca e asa,eu cred ca noi, cei din biserica, nu ne deosebim de lume fiindca nu ne distram sau nu facem nu stiu ce lucru, ne deosebim de lume pentru ca in orice lucru ne raportam la Isus si-L cautam pentru a face voia Lui.

  6. cristi abo zice:

    „În Africa de Sud s-au petrecut scene ca în pozele din cărţile pioase: Adriaan Vlok, fostul ministru al Securităţii, i-a spălat în public picioarele reverendului Frank Chikane, acum înalt oficial în birourile preşedintelui Thabo Mbeki, dar pe care în 1989 voia să-l vadă mort şi dăduse ordin ca hainele acestuia să fie impregnate cu otravă. Deşi ordinul a fost ascultat, reverendul a scăpat cu viaţă. După abolirea apartheid-ului, în Africa de Sud a fost înfiinţată Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere, unde cei vinovaţi de crime sau de alte delicte erau iertaţi, dacă şi le mărturiseau şi se căiau. Lucrările Comisiei şi-au propus să scurtcircuiteze dinamica răzbunării şi să favorizeze eliberarea subconştientului colectiv de spaime şi frustrări, înlesnind omogenizarea societăţii. Nu în ultimul rînd, s-a considerat că promisiunea de imunitate urma să asigure aflarea adevărului, numele vinovaţilor, mai repede şi mai complet decît acţiunile combinate ale unei justiţii şi poliţii implicate în persecuţiile trecutului.

    Succesul a fost parţial. Comisia şi-a încheiat activitatea în 2001 şi cazurile nerezolvate au fost transferate Autorităţii Naţionale de Acuzare. Reprezentanţii victimelor de culoare ale apartheid-ului protestează destul de des împotriva suspendării unor sentinţe, a altora considerate prea blînde, deţinuţii se plîng că plătesc pentru ordinele date de superiorii lor, pe de altă parte, au pierit oameni şi în urma acţiunilor Congresului Naţional African, şi rudele lor vor să se facă dreptate şi în numele lor. Unele victime, cum a fost reverendul Chikane, s-au declarat mulţumite. Chikane crede că remuşcările lui Vlok au fost sincere şi nu doreşte să-l vadă pe acuzat în puşcărie. În consecinţă, sentinţa de 10 ani pe care o executa fostul ministru a fost suspendată. Această sentinţă nu era doar consecinţa atentatului nereuşit la viaţa reverendului, ci şi a ansamblului de măsuri represive puse în practică în anii ’80, pe vremea cînd era la putere. Morţii de atunci stau în morminte cu picioarele nespălate. ” http://www.dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/procese-0

    In documentarul „Mandela: Drumul către libertate” de Duminica, 16.01.2011 | Discovery World, am vazut ca Adriaan Vlok a declarat ca gestul sau a venit in urma studierii Bibliei. (http://www.youtube.com/watch?v=Aoau_ef28hg)

    • Este foarte importantă cunoașterea și înțelegerea altor modele de reconciliere. Istoria readuce în actualitate fapte și decizii care nu sunt totdeauna plăcute, cu un mare potențial de polarizare a publicului. Mă rog ca Dumnezeu să ridice în societate şi în Biserică oameni care să înţeleagă necesitatea unui astfel de proces al vindecării rănilor lăsate de perioada comunistă. Nu mulţi pot să facă slujba spălării picioarelor, literal sau simbolic.

  7. miazabalt zice:

    De ce biserica trebuie sa-si asume faptele unor pastori ?Faptele bune ,rele sunt personale.Plata si rasplata la fel.

  8. Pingback: Cum abordăm o perioadă post-conflict? | Răscumpărarea memoriei

  9. Dyo zice:

    De ce oare am eu impresia ca penultimul punct este e tot mai utopic in crestinismul contemporan? Suntem grabnici la a pune jos oameni si la a-i stigmatiza pe vecie, si foarte inceti la a le oferi sansa restaurarii …
    In orice caz, lista asta, asa cum este ea, functioneaza cu adevarat doar privita ca un intreg; fiecare parte isi are rostul ei unic si esential …

    • Vali Horlescu zice:

      Nu doar in crestinismul contemporan se manifesta predilectia pentru judecata si condamnare fara sa se ofere si har, eu cred ca-i chiar intr-o mai mica masura decat in trecut.
      Chiar si dupa 21 de ani de la revolutie, cultele evanghelice au in conducere oameni care au fost colaboratorii regimului ateu si maniera de a conduce activitatea e asemanatoare cu cea dinainte de „90. Pozitiile acestora sunt obtinute si mentinute prin manipulare si nerespectarea statutelor.
      Orice initiativa de a schimba aceste situatii sunt obstructionate si tratate intr-un mod asemantor cu tratamentul pe care l-a avut Parvulescu din partea lui Ceusescu la Congresul al XII-lea.


      Cei mai multi s-au resemnat in a mai intreprinde ceva, de aceea apreciez demersul lui Vasilica Croitor, care cred ca venit dupa multa chibzuinta, post si rugaciune. Primele efecte pozitive se vad, oamenii incep sa-si recunoasca pacatele, astept si urmatoarele etape, sa se pocaiasca iar noi sa manifestam har.

      Si eu am aceeasi convingere in privinta listei lui Vasilica Croitor.

      • Dyo zice:

        Pare o situatie fara iesire … Cei de sus se tin tare pe pozitii iar cei de jos, desi sunt multi, sunt destul de confuzi. S-a ridicat cineva cu curajul lui Parvulescu la Bistrita? Daca nu, atunci chiar nu stiu ce s-ar mai putea face.
        Inca o revolutie?

        • Vali Horlescu zice:

          Multumesc pentru raspus si respectiv pentru intrebarea continuta de acesta.
          Da, s-au ridicat dar lor nu li s-a permis nici macar cat i s-a permis lui Parvulescu, au fost obstructionati si opriti inca din fasa. De aceea s-a ajuns la aceasta abordare, ca, prin lansarea unei carti si ecourile ei, sa se sensibilizeze conducerea.
          Slava Domnului, nu cred ca va mai fi nevoie de inca o revolutie. Cred ca prin demersul lui Vasilica se vor misca lucrurile, ne vom reconcilia si biserica va primi binecuvantari sporite din parte Domnului.

  10. Nu neg ceea ce spui, dar îndrăznesc să cred că un astfel de cadru s-ar contura foarte repede dacă ar exista măcar câteva persoane care în mod sincer să înceapă a se mărturisi. Cadrul acesta ar deveni o necesitate pentru cei care vor primi mărturisirea. Aceasta mi-am dorit prin Răscumpărarea memoriei, să transmitem un mesaj că există un loc în care pot să scape de povara pe care ei o duc de decenii în spate. Încă nu am avut ocazia să vedem oameni care să facă acest pas prin pocăință autentică, pentru a afla astfel și dacă biserica are oameni „duhovnicești, care să ridice cu duhul blândeții.”

    • Miha P. zice:

      Referitor la cuvintele dvs. „Încă nu am avut ocazia să vedem oameni care să facă acest pas prin pocăință autentică, pentru a afla astfel și dacă biserica are oameni „duhovnicești, care să ridice cu duhul blândeții.” as vrea sa va cer o sugestie:
      La noi in biserica a fost invitat un frate (fost informator care si-a marturisit aceste pacate si in fata conducatorului bisericii noastre) si, cu toate astea enoriasii (afland despre el din cartea RM) nu accepta ca el sa vina si sa ii „invete pe ei”, desi este un om valoros, care studiaza mult si de la care avem ce invata!
      Conducatorul bisericii imi spune „vezi, daca nu aparea cartea, nu se crea starea de ura impotriva lui” lucru cu care eu nu sunt de acord, dar nu stiu cum sa-i raspund. Trebuie acum ca fratele respectiv, prin toate bisericile pe unde merge sa isi marturisesca intai pacatele si apoi sa predice?

      • Dragă Miha P.,
        Am insistat de la bun început, chiar înainte de a scrie cartea, că trebuie înființată o comisie la nivelul cultului care să analizeze fiecare caz în parte, iar această comisie să recomande în fiecare caz ce se poate face. În acest fel nu vor mai circula zvonuri printre enoriași, iar bursa zvonurilor ar deveni inutilă.
        Cu privire la fratele despre care vorbești, el a avut tăria de a se mărturisi, dar iată că lumea știa de el înainte de apariția cărții. Însă, în lipsa unui cadru de verificare și restaurare, el încă poartă acest stigmat. Pentru mine, el este un caracter mare, fiindcă s-a mărturisit.

    • Vali Horlescu zice:

      Felicitari pentru abordarea echilibrata a temei.

      Si eu impartasesc urmatoarle pareri:

      “Cred că aceste lucrări, odată finalizate şi publicate, vor ajuta pe cei interesaţi să poată discerne mult mai bine ce s-a întâmplat în acele vremuri foarte grele pentru cei ce doreau să-L slujească pe Dumnezeu.”

      “Prezentarea mai amplă a fenomenului colaboraţionismului va fi binefăcătoare pentru toţi cei care doresc să înţeleagă mai bine trecutul.”

      Referitor la intrebarile din final , eu cred ca nu avem de ce sa ne temem; Adevarul ne va face liberi si Dusmanul nu va avea nici un castig de la noi.

      In incheiere ma alatur si eu dumneavoastra si spun:

      “Oricum, nu ne aşteaptă vremuri uşoare dar, în ce mă priveşte, doresc să pot ierta, să pot iubi, să pot ridica, să pot restaura, să-L pot reprezenta pe Cristos mai bine.

      Doamne, ajută!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s