(3) Proiectul RM după întâlnirea cu Executivul

Revin, în această postare, asupra motivațiilor primului punct al rezoluției. Voi afișa o mică porțiune din capitolul al 12-lea al cărții Răscumpărarea memoriei (p.371-373) care aborda necesitatea asumării trecutului nostru.

Asumarea trecutului

Biserica Penticostală trebuie să își asume trecutul fără a invoca trucurile ieftine pe care le invocă politicienii, unele fețe bisericești sau moștenitorii Securității. Pentru a dobândi o nouă direcție, după ani marcați de compromis și frică, este necesară o asumare sinceră și fără echivoc a trecutului. A așeza compromisurile între paranteze, în încercarea de a face abstracție de ele, este o greșeală gravă.

Din copilărie am auzit de nenumărate ori repetarea unui verset scos din context: „noi ținem credința așa cum am primit-o”. Cele zece capitole anterioare au arătat cu prisosință că am primit credința (și aici mă refer îndeosebi la forme și structuri) nu după cum o primise Pavel, nu după cum au primit-o primii penticostali, ci după cum au decis o mână de oameni manipulați cu succes de către Securitate și Partid. În timp ce mulți credincioși au rămas sinceri și dedicați crezului lor, mărturisind Evanghelia și plătind un preț mare pentru activitatea lor, cursul istoriei Bisericii Penticostale românești a fost deviat, în bună măsură, între 1945 și 1989, în direcția dorită de dușmanii Bisericii.

Normal ar fi fost ca după 45 de ani de comunism, la sfârșitul anului 1989, să ne oprim. Pur și simplu să ne oprim. Să privim în urmă. Să ne punem întrebări. Să ne înțelegem istoria. Au fost greșeli? Au fost compromisuri? Sunt chestiuni pe care le regretăm, pe care conștientul nostru colectiv le-a depozitat în toți acești ani, dar care nu ne fac cinste? Sunt răni deschise? Sunt amintiri care bântuie? Sunt relații distruse în vâltoarea acelor evenimente?

Ar fi o gravă eroare să răspundem „nu” la oricare dintre aceste întrebări. Am văzut în cei douăzeci de ani care s-au scurs de la Revoluție că tratarea superficială a subiectului nu face decât să amplifice confuzia. Fiecare și-a format o opinie, argumentând-o într-un fel sau altul, însă în lipsa unei cercetări profunde și documentate a ceea ce s-a petrecut în realitate în cei 45 de ani, nu ne putem situa de partea adevărului obiectiv.

Analizarea trecutului

Am început această carte cu o prezentare a comunismului, pentru a evidenția efectele devastatoare pe care le-a avut asupra întregii societăți, inclusiv a Bisericii. Este, într-adevăr, un demers dureros, să observi perversitatea, dar și eficiența cu care comunismul a reușit să devieze minți luminate și chiar inimi sincere de la drumul lor natural.

Patruzeci și cinci de ani acesta a fost mersul națiunii. Apoi a venit schimbarea. La Revoluție, prin grija unor personaje de tristă amintire, România a făcut o piruetă ideologică fără a avea parte de o schimbare radicală de sistem. Am evitat cu măiestrie un proces asemănător cu denazificarea Germaniei după
al Doilea Război Mondial, care a inclus, pe lângă procesul de la Nürnberg, asumarea vinovăției și angajamentul de a lupta împotriva extremismului.

La noi trecutul a fost ignorat, cu toate consecințele lui. Lumea privea prea repede înainte: unde vom fi peste 20 de ani… Eram copleșiți de un spirit revoluționar, de fraze bombastice, de vise euforice. Măsurile adoptate în pripă au putut fi ușor anulate mai târziu, tocmai fiindcă erau simple opinii și nu concluzii ale unei analize serioase.

După Revoluție, patriarhul Teoctist s-a autosuspendat, în urma acuzațiilor grave referitoare la demolarea bisericilor. Patriarhul și-a dat demisia la 10 ianuarie 1990 „în semn de pocăinţă” și s-a retras la Mănăstirea Sinaia. Sinodul BOR i-a acceptat-o, dar a revenit apoi asupra deciziei, cerându-i să se întoarcă la București.

Un episod similar s-a petrecut în Cultul Penticostal: Pavel Bochian a fost schimbat din funcție imediat după Revoluție, într-o încercare de a spăla întregul trecut al Cultului. A fost un gest simbolic, de fațadă, fără niciun fel de implicații în planul restaurării Bisericii. Iar faptul cel mai grăitor în această privință este că nu s-a pomenit nimic de ceilalți. Colaborarea cu comunismul nu a fost opera singulară a lui Bochian, ci a tuturor celor care au deținut funcții de răspundere în aparatul central al Cultului și în conducerea Filialelor. Desigur, vorbim de grade diferite de vinovăție, dar niciunul dintre acei conducători nu se poate distanța de participarea la realizarea agendei regimului ateu.

Poate că paralela pare deplasată, dar cu aceeași superficialitate au întâmpinat românii execuția lui Ceaușescu, crezând că printr-un gest se poate repara un trecut greu și apăsător. Căutam, spune Traian Ungureanu, „o izbăvire ușoară și vicleană”. (1) Dar toate aceste schimbări pripite din societatea românească, din Biserica Ortodoxă sau din Cultul Penticostal nu au avut corespondent în măsuri ulterioare care să completeze gestul îndepărtării liderilor. De aceea, și patriarhul Teoctist, și Pavel Bochian au fost reabilitați și recunoscuți mai apoi ca slujitori, având parte de funeralii grandioase, cum s-ar cuveni unor eroi ai credinței. Îndepărtarea lor pentru o perioadă de timp a însemnat o declarație superficială a dorinței de schimbare, fiindcă Revoluţia română s-a bazat pe reacții de moment, și nu pe măsuri. (2)

La Revoluție am încercat să îngropăm durerea și eșecurile, sperând că acestea vor dispărea și din mentalul colectiv.

Laureatul premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel, avertiza:

După două decenii, este limpede că amintirile dureroase, greșelile și neîmplinirile, toate acestea își vor găsi vindecarea numai printr-un proces amplu și sincer de răscumpărare a memoriei noastre.

„Amintirile reprimate sunt periculoase, căci, atunci când ies la suprafață, pot distruge ceea ce este sănătos, deprecia ceea ce este nobil, submina ceea ce este măreț. O națiune sau o persoană poate găsi diverse modalități de a se confrunta cu propriul trecut, dar nici una pentru a-l ignora.” (3)

(1) Traian Ungureanu, Tehnica neputinței la români, București, Humanitas, 2006, p. 144.
(2) Revoluția română s-a caracterizat printr-o dorință puternică de schimbare, dar nua avut și un proiect care să transpună în practică această dorință. Lipsa unei viziuni arevoluționarilor, a unui proiect opus comunismului, a făcut ca forțele comuniste să sereplieze în scurt timp și să confiște Revoluția în interesul lor.
(3) Comisia internațională pentru studierea Holocaustului din România, Raport final, Iași,Polirom, 2005, p. 15.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la (3) Proiectul RM după întâlnirea cu Executivul

  1. Draga Vasilica
    Eu, in timpul slujirii nu am fost simpatizat de cei din conducerea cultului, si nu m-am „incolonat” cu cei care proslaveau sistemul de atunci (motiv pentru care am fost tinut „la periferie” si chear amenintat cu excluderea din cult) , totusi mi se pare ca prea mult se pune vina pe trecut, dupa mai mult de 20 de ani. Dupa cum vad, unii cred ca condamnind liderii din trecut si rascolind trecutul unora care mai traesc, va produce o mare trezire spirituala intre penticostalii romani. Sa fie oare asa ?
    Nu vreau sa discreditez lucrarea care ai facut-o (ca si o istorie a C.P in perioada comunismului) dar consider ca noi, care ne aflam pe acest front de lupta cu fortele intunerecului, ar trebui sa ne ghidam dupa felul de a gindi a Ap. Pavel care spunea : „….fac un singur lucru, uitind ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tzinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu..”( Filipeni 3-13).
    Vazind strategia deavolului in zilele noastre, si cat de usor sunt influentzatzi (mai ales intre cei tineri- si nu numai ei) de unele manifestari care nu au nimic de a face cu lucrarea Duhului sfint, ma tem ca peste cativa ani v-om fi martorii unor „treziri” care vor fi un fel de circ, ceva total diferit de ceeace ar trebui sa fie frumoasa manifestare a darurilor Duhului Sfint.
    Ca si un frate mai in virsta, va sfatuiesc pe voi cei mai tineri, care sunteti chemati in slujirea altora, prin vorbire, prin scris etc, sa vgheati asupra invataturilor si practicilor (Africa, America , etc) care va invadeaza din toate partile.

    „Pastoriti turma LUI DUMNEZEU……..si cand se va arata PASTORUL CEL MARE, ve-tzi capata cununa care nu se poate vesteji, a slavei”

    God Bless You !

  2. miazabalt zice:

    Domnule Matasaru sunt de acord 100/100 cu ce spuneti dumneavoastra.Ce sa ne asumam noi(eu)in anul 2011 ce au facut alti in urma cu 40 sau 50 de ani.Si nu este nici sigur de faptele de care sunt acuzati.Va multumesc domnule Matasaru pentru acest comentariu.

    • Samuel Benza zice:

      Domnule sau Doamna, in ceea ce scrieti dumneavostra nu gasesc nimic din ce spunea Daniel si Neemia: Noi si parintii nostrii suntem vinovati inaintea Domnului. Da, suntem vinovati pentru ca am tacut pana acum, si daca s-a tacut – s-a tacut din respect pentru varsta si slujba detinuta de catre catre cei implicati. Insa se pare ca intelepciunea si pocainta nu vine odata cu anii si perii carunti. Numai vrem sa jucam la dublu: si cu Dumnezeu si cu Diavolul.

      Vom fi vinovati daca continuam (si se pare ca sunteti in situatie) sa facem aceleasi lucruri ca si ei, adica sa negam pacatul. Ne facem vinovati de tacere si acord mutual la ceea ce au facut ei, ma refer la cei care au colaborat cu Securitatea impotriva Bisericii si implicit a lui Isus.

      Prima miscare publica a lui Ghedeon a fost sa puna la pamant idolii si sa denunte idolatria din casa tatalui sau.

      NU exista pocainta fara marturisirea pacatelor! Nu avem cum sa refacem relatia noastra cu Dumnezeu fara sa constatam inatai lucrurile in care am gresit sau pacatuit. Tot ce s-a intamplat in Vechiul Testament ar trebui sa ne slujeasca de invatatura si marturie.

      Orice incercare de acoperire sau negare a lucrurilor facute impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii este un pacat. Ap. Pavel nu a trecut cu vederea si nu a minimalizat anii in care a luptat impotriva crestinilor. Din contra, a considerat ca este o lepadatura, tocmai pentru ca si-a dat mana si acordul la prigonirea Bisericii.

      Nu pot fi de acord cu felul de gandire pe care il propuneti, acela de a baga capul in pamant ca strutul, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

      • miazabalt zice:

        Domnule Samuel……Uitati-va la poza domnule si va dati seama, nu este nici un trucaj. Citat din comentariu dv.:NU EXISTA POCAINTA FARA MARTURISIREA PACATELOR!Domnule esti in afara problemei nu te supara.Majoritatea celor care sunt acuzati de a fi colaborat cu securitatea au trecut la cele vesnice.Cum pot acestia sa contacteze un pastor sa se marturiseasca(esti incredibil domnule) sau poti dumneata sa faci aceasta lucrare in locul lor,le cunosti pacatele lor,ai puterea sa le iei asupra ta. Pavel si-a cerut iertare in timpu vieti pentru pacatele lui, si cred ca asa este normal sa se intample.Domnule Samuel as vrea daca se poate sa ma lamuresti si pe mine un lucru:SA NE ASUMAM TRECUTU :ce intelege SAMUEL BENZA din aceasta expresie??????

        • Samuel Benza zice:

          Domnu’, problema matale este ca nu doresti sa accepti ceea ce este evident pentru toata lumea. […]

          Chiar sunteti simpatic: peste jumatate din actualii pastori din Romania au pe constiinta o iscalitura cu cantec data pentru 30 de arginti (se va vedea la raportul comisiei).

          Aveti mare dreptate: asa ar trebui procedat. Sa se marturiseasca. Credeti ca toti au calitatea si puterea morala a fratelui Macoveiciuc de la Suceava?

          A-ti asuma trecutul in cazul de fata inseamna a inceta sa mai tineti perinuta pentru cei care au constiinta incarcata.

          A-ti asuma trecutul in cazul de fata inseamna a inceta sa ne mai mintim singuri (ca in cazul dumneavostra) ca nu este nimeni vinovat, ca asa erau vremurile, ca verzi si uscate (vezi cazul fratelui Berar de la Oradea).

          Samuel Benza intelege prin asumarea trecutului, puterea de a accepta ca penticostalii (in cazul de fata) nu au fost chiar asa de pocaiti precum s-au afisat, ca am avut momente si uneori perioade negre in istoria noastra ca si miscare si ca este loc de foarte multa pocainta.

          Ii o uraciune inaintea lui Dumnezeu sa spunem ca si altii au facut-o, chiar vrem sa avem aceeasi soarta cu ceilalti? Daca ortodocsii au facut-o, daca baptistii sau alte confesiuni religioase au facut pact cu Diavolul prin colaborarea cu Securitatea, trebuia neaparat sa o facem si noi pentru a nu strica tiparul?

          Cred ca cel putin persoanele care le-am amintit
          inca sunt in viata. Daca vreti sa verificati un pic statistica cultului, veti da peste surprize. Nu majoritatea celor acuzati este la cele vesnice, ci minoritatea. Majoritatea celor vinovati sunt inca in viata, pentru ca Domnul le-a mai dat viata tocmai pentru pocainta.

          Stiu ca ii o mare responsabilitate sa spui: FRATE, TE-AM VANDUT!!! IARTA-MA! Am pacatuit impotriva ta si impotriva cerului! Dar numai asa va curge vindecarea si harul lui Dumnezeu in viata celor vinovati si putere de iertare pentru cei vanduti.

      • miazabalt zice:

        Domnule Samuel –- Noi ne referim acum doar la cartea R.M. unde sunt amintiti mai multe nume de informatori.Daca dv. aduceti asa acuzati grave, precum mai mult de jumatate din pastori penticostali actuali au colaborat cu securitatea, acest lucru ar trebui sa-l si dovediti.Trebuie sa va spun ca eu nu apar pe nimeni ,am pus si eu o intrebare in raspunsu care l-am dat la Valeriu ,dar spre surprinderea dv.nimeni nu poate sa aduca vreo acuzatie directa cu nume pronume si adresa. Am 50 de ani si decamdata nu cunosc nici un nume de pastor, care a dat oile lui sa fie hartuite si batute sau cel putin cercetate de securitate . Dv. cunoasteti cateva sute dar nu dati nici un nume concret ( spunea Prof. PANICAN::::ACEASTA ESTE O MARE DIVERSIUNE )va repet nu aveti curaj domnilor.Singuru curajos de pe aceste bloguri care sustin acest proiect R.M. este chiar autoru V. CROITOR.Voi ceilalti sunteti doar o galerie care la un semn intrati la bataie cu acuzati de tot felu.Toti acesti informatori pe care ii vedeti dv, domnule Samuel sunt ca teroristi de la revolutia din 1989. TERORISTI, TERORISTI,dar nici un nume clar. Cunoasteti dv . personal o persoana care are nume si prenume care marturiseste ca a fost turnat la securitate de ( BERAR IOAN SAU DE MACOVEICIU)dati va rog scris sa se poata verifica. Pocaiti ca tine nu spun minciuni , ei doar exagereaza foarte mult. Asa te vei apara si tu fr. SAMUEL BENZA.Sa ai succes…………

  3. Pingback: Un dialog cu fratele Mătăsaru | Răscumpărarea memoriei

  4. Valeriu zice:

    Unde ați citit că domnul Mătăsaru nu este de acord cu asumarea trecutului? El spune că nu discreditează lucrarea lui Vasilică.
    Și unde ați citit că nu este sigur de faptele amintite în carte? El însuși spune că nu a acceptat să se „încoloneze” la ceea ce îi cereau liderii compromiși.
    Aveți o optică personală dubioasă. Ați colaborat cumva cu băieții cu ochi albaștri?

  5. miazabalt zice:

    Domnule Valeriu, dumneata vrei cu orice pret sa fi impotriva mea.Fratele Matasaru nu o discrediteaza din punct de vedere istoric.Din text nu reiese faptu ca fratele Matasaru i-si asuma faptele rele sau bune facute de pastori penticostali acum 50 de ani.Daca dv. puteti sa va asumati pacatele celor morti de mult, atunci maine o sa spuneti ca va asumati si pacatele celor din zilele noastre,care sunt mult mai multe.O sa aveti clienti ,si ma inscriu si eu la dv. domnule Valeriu.Nu il cunosc pe acest om a lui Dumnezeu ,dar cred ca a avut o pozitie buna in acest caz.Uni au inceput sa se tulbure.Iar cat priveste cu acuzatiile de colaborare ,nu acuza ca vei fi acuzat.O parte din voi vedeti numai securisti,informatori,conducatori compromisi,comunisti .VA REPET INTREBAREA::::::ESTE CINEVA CARE POATE SA SPUNA IN FATA LUI DUMNEZEU CA EL PERSONAL A FOST DAT LA SECURITATE DE PASTORU BISERICI UNDE ERA SAU ESTE SI ACUM MEMBRU?????/Mie daca mi se intampla asa ceva, as fi scris numele acelui conducator ,biserica ,si numele meu,sa se poata verifica.FAO SI TU CURAJOSULE. DACA TACI ACUM CAND POTI SA VORBESTI SA TACI PENTRU TOTDEAUNA CU ACUZATIILE.Ca vecinu,ca unu sau altu,ca am auzit,de la unu sau de la altul astea sunt fara valoare.SINGURU OM CURAJOS ESTE VASILICA CROITOR .Daca este adevarat sau nu ce a scris el in cartea R.M. ramane de vazut si cercetat si de alti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s