(4) Proiectul RM după întâlnirea cu Executivul

Punctul 2 al Rezoluției CRPC:
2. Asumarea trecutului printr-o declaraţie publică, urmată de o pocăinţă publică. Considerăm că declararea unui post la nivel naţional ar fi cea mai bună reacţie imediată faţă de trecutul împovărător.

În cadrul întâlnirii cu frații din Comitetul Executiv, la 9 februarie 2011, am discutat și punctul 2 din Rezoluția CRPC. În cadrul acestei discuții, am adus în discuție nevoia de a ne asuma trecutul și a ne pocăi de acesta. Voi dezvolta mai jos argumentele pe care ne bazăm când solicităm aceasta.

Situația din România nu este nici prima și nici ultima când o comunitate sau o țară se confruntă cu amintirile traumatice ale unui trecut apăsător. Nu este cazul să încercăm să reinventăm roata și nici să ne prefacem că nu ar exista căi biblice și istorice prin care să abordăm trecutul nostru.

Modelele biblice de pocăință sunt multiple:

  • pocăința radicală a păgânilor din Ninive,
  • pocăința ciclică din vremea judecătorilor,
  • pocăința în sac și cenusă din vremea Esterei, prin care planul lui Haman a fost dejucat,
  • pocăința lui Iov, care își detestă categoric greșeala („mi-e scârbă de mine”),
  • pocăința lui Daniel care s-a identificat fără echivoc cu păcatele poporului său și ale strămoșilor săi, etc.

Sacul și cenușa au constituit un model de pocăință autentică. Era o smerire voluntară și totală a unui om care nu mai era interesat de imaginea publică, ci de îndreptarea relației cu Dumnezeul de care se depărtase. Dumnezeu fusese nesocotit și hulit prin păcatul poporului (și nu prin descoperirea păcatului, cum socotesc unii). Pocăința a constituit pentru ei singura reacție corectă de îndepărtare a consecințelor păcatelor. Speranța că păcatele ar trece automat în „marea uitării” e străină de concepția Bibliei. Încercarea de a le scuza nu face parte din recuzita oamenilor Bibliei care au propășit în umblarea cu Domnul.

Așadar, un post la nivel național prin care să ne cerem iertare Domnului pentru că nu am fost la înălțimea chemării Sale ar fi pur și simplu un gest de demnitate și credincioșie, o mărturie că suntem animați de același duh cu omamenii în care Dumnezeu și-a găsit plăcerea.

Dar mai există și un alt fel de argumente care reclamă o pocăință reală din partea Bisericii. Este vorba de modul onorabil în care au fost vindecate amintirile traumatice din societățile post-comuniste, post-apartheid, post-rebeliune din alte culturi. În toate cazurile pe care le voi menționa în postarea următoare se va vedea că Biserica a jucat un rol de căpătâi în vindecarea națiunii.

va urma

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la (4) Proiectul RM după întâlnirea cu Executivul

  1. Pingback: (5) Proiectul RM după întâlnirea cu Executivul | Răscumpărarea memoriei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s