Ne mărturisim Domnului, oamenilor sau Bisericii?

M-a întrebat un cititor într-un comentariu:

Cum ati ajuns la concluzia ca iertarea ceruta lui DUMNEZEU si marturisirea in fata LUI si in fata unui alt frate credincios nu este valabila?

NU îmi propun în această postare să fac o analiză detaliată a învățăturii biblice despre mărturisire. Trebuie să admit că nici nu sunt persoana cea mai potrivită pentru aceasta, fiindcă aceasta este muncă de teolog. Eu continui să vorbesc în calitate de păstor, fiindcă aceasta îmi este chemarea.

Prin interpelarea de mai sus, interlocutorul recunoaște implicit că Biblia prezintă două variante pentru mărturisire. Una este mărturisirea directă înaintea lui Dumnezeu (David, Psalmul 32), iar cealaltă mărturisirea înaintea unui frate („mărturisiți-vă unii altora păcatele”).

După cum se exprimă interlocutorul, nu este simplu de optat între cele două. Dacă aveam niște repere clare în Biblie sau în mărturisirea de credință, atunci confuzia ar fi fost înlăturată. Nu ne rămâne decât să desprindem niște principii din practica și învățătura bisericii noutestamentare, precum și din practica bisericii de-a lungul istoriei.

Noul Testament accentuează mai mult mărturisirea înaintea altora. Sunt trei pasaje care vorbesc în mod direct despre mărturisirea păcatelor. Primele două menționează în mod distinct că mărturisirea păcatelor era făcută în fața unor oameni, iar cel de-al treilea pasaj din NT care menționează mărturisirea păcatelor nu indică dacă se face în fața altora sau doar înaintea Domnului.

Matei 3:5-6. „Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”

Iacov 5:16. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.”

1 Ioan 1:9. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

În ceea ce privește păcatul delațiunii, mai există un element nou și foarte important. Păcatul acesta nu este ascuns, sau nu poate rămâne ascuns pentru totdeauna. Arhivele sunt documente deținute de statul român și sunt disponibile cercetării individuale (petenți) sau academice (istorici, profesori etc.). Eu cred că atunci când păcatul nu este sau nu poate fi cunoscut de alții, și există garanții în acest sens, mărturisirea poate fi direct înaintea Domnului, înaintea unui om matur în credință sau înaintea celui față de care am greșit. În acest caz însă, este doar o chestiune de timp până când arhivele vor fi cunoscute pe deplin de istorici și petenți, ceea ce înseamnă că fiecare va putea ști cine pe cine a turnat.

Avem de-a face cu un fenomen foarte interesant: în timp ce memoria individuală sărăcește odată cu trecerea timpului, memoria noastră se va încărca de la an la an cu informațiile care vor ieși la iveală prin activitatea petenților și a cercetătorilor. De aceea este necesară o răscumpărare a memoriei, de un cadru și de principii pe baza cărora să facem față avalanșei de informații și să ferim Biserica de o criză generală.

Un ultim motiv pentru care cred că mărturisirea trebuie să fie făcută într-un cadru organizat este că Biserica a fost prejudiciată prin informațiile date de colaboratorii Securității. În acest caz, Biserica nu trebuie doar să primească mărturisirea, ci să și judece ce se impune în fiecare caz în parte. E un întreg care nu trebuie să fie disociat. Prin Biserică, înțeleg persoane desemnate în acord de Biserică, după criterii despre care am mai vorbit (necompromiși, maturi, confidențialitate, neimplicare „politică” etc). Mărturisirea nu trebuie să fie în fața Bisericii, cum îmi reproșa cineva că aș fi spus, deși Bradin cândva tare iubea moda asta, mai ales la cina Domnului…🙂

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ne mărturisim Domnului, oamenilor sau Bisericii?

  1. michael spune:

    David si`a marturisit pacatul si inaintea Domnului dar si inaintea lui Natan. cititi Scripturile…

    • Constantin spune:

      David si-a marturisit pacatul si-n fata lui Natan, dar cine era Natan si cine sunt pastorii din ziua de astazi? daca te martusisesti lor dupa aceea te santajeaza si de multe ori transmit marturisirea ta si altora.
      De ce este obiceiul ca sa te marturisesti doar pastorului? Biblia ne invata ca suntem cu totii preoti ai lui Dumnezeu, realitatea din bisericile noastre este insa alta, pastorul se comporta ca si un sef, el trebuie sa stie totul el decide totul, el face totul, celilalti sunt o masa neglijabila.Cititi va rog 1 Corinteni cap. 12: 12-31 si multe alte pasaje din Noul Testament al Dmnului Isus Cristos.
      Din pacate bisericile pocaitilor seamana din ce in ce mai mult cu cea ortodoxa, foarte putine biserici mai pastreaza credinta lui Isus.Biblia se implineste … 2 Timotei cap 3, 2 Tesaloniceni cap.2
      „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său”. In zilele noastre foarte putini pastori mai sunt alesi de Duhul lui Dumnezeu, majoritatea ajung in fruntea Bisericilor gratie legaturilor de prietenie sau rudenie cu inalti pusii de la culte.
      „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine.
      Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei”

  2. manuintrigatu spune:

    Personal nu cred ca martusirea e o lege impusa de Dumnezeu, insa constituie un mediu prin Dumnezeu ofera ajutor pacatosului. Luter care era din grupul celor care nu isi puteau imagina viata fara marturisirea frateasca scria in Catehism: „De aceea cand cind indemn pe credinciosi sa isi marturiseasca pacatele unii altora, ii indemn sa fie pur si simplu crestini”. Bonhoeffer a zis: „doar credinciosul care ramane sub cruce poate primi marturisirea mea”. Cu alte cuvinte calificarea „duhovnicului” nu este data de experienta vietii ci de experienta crucii.

  3. Pavel Rocas spune:

    Va salut cu bucurie si Domnul sa va binecuvinteze.
    Mi-a placut explicatia despre marturisire. Cea mai grea problema este ca cineva sa realizeze ca a gresit, sa recunoasca, sau sa-si aduca aminte. Faptul ca Bradin pretindea sa se faca marturisirile public era si un fel de umilinta a celui in cauza. Eu sunt de acord in anumite cazuri ca persoana sa-si ceara iertare public. de ex. daca a facut scandal in Biserica, a amenintat sau a avut o atitudine iesita din comun, ar trebui sa-si ceara iertare in cadrul in care sa intimplat actiunea.

  4. Ioan Ardelean spune:

    Domnul sä vä binecuväntze pe toti!
    Ce este de fapt actul märturisirii?De ce trebuie sä ne märturisim?
    Dumnezeu stie chiar si gändurile noastre.El ne cunoaste deopotrivä päcatele noastre fäcute cu fapta cu gändul cu voia sau färä voia noasträ,in trup sau inafara trupului.Märturisirea este in primul ränd un act de pocäintä.Este un act de curätire a cugetului.Apoi este actul de a scoate la luminä ceea ce este ascuns de ochii lumii.Dacä träim in luminä säntem datori sä scoatem la luminä acum aici cät säntem incä in viatä tot ce este ascuns si se numeste päcat in viata noasträ, pentru ca in ziua aceea sä nu fim osänditi de greselile noastre.Tot ce am gräit in soaptä va fi strigat de pe acoperisul caselor si chiar si gändurile noastre ascunse vor fi date pe fatä.Päcatele sänt lucruri ascunse in intuneric care se vor da pe fatä in ziua judecätii.
    1Corinteni 4:5
    De aceea sä nu judecati nimic inainte de vreme,pänä va veni Domnul,care va scoate la luminä lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gändurile inimilor.Atunci fiecare isi va primi lauda de la Dumnezeu.”

    Cei ce au fäcut binele vor fi räsplätiti dupä binele pe care l-au fäcut iar cei ce au fäcut räul vor primi pedeapsa pentru räul fäcut.Pentrucä:

    Eclesiastul 11:14
    Cäci Dumnezeu va aduce orice faptä la judecatä,si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,fie bine,fie räu.

    Satana nu cunoaste toate päcatele noastre.Pe cele fäcute in cuget nu le poate pätrunde ca sä ne pärascä.Dar Dumnezeu va judeaca lumea dupä dreptate si aici nu va fie nevoie sä fim päräti cäci totul va fi scos la luminä ca sä ne osändeascä sau sä fim scosi färä vinä.
    Judecata se va face cu privire la lucrurile ascunse fie bune fie rele .Cuväntul lui Dumnezeu ne spune cä päcatele unora vor merge inainte la judecatä.Adicä päcatul märturisit va fi osändit si cel ce a fäcut acel päcat va fi iertat iertat.Dar dacä päcatul rämäne nemärturisit atunci päcätosul va merge inainte la judecatä si päcatul fäcut si nemärturisit il va acuza.Ioan ne indeamnä sä mergem la Mijlocitorul nostru cu toatä povara adunatä cäci El este bun si drept ca dacä ne märturisim päcatele sä ne ierte orice färädelege.Este bine sä implinim Cuväntul si sä dovedim cä säntem fii ai luminii si dovedim prin aceea cä lumina noasträ biruir intunericul intunericul.Nu cä nu am päcätui dar noi avem o indentitate.Si lumina lumineazä in intuneric si intunericul n-a biruit-o.E bine sä ne märturisim in tainä lui Dumnezeu cä sänt päcate pe care numai El le cunoaste si e bine sä ne märturisim unii altora päcatele avänd de grijä ca prin märturisire sä nu impingem pe nimeni la päcat.Adicä omul (marotul) märturisirii noastre sä fie un om duhovnicesc.In ziua aceea va veni adevärata Luminä care ne va divedi pe fiecare ce am fost.Domnul sä ne ajute!

  5. marius spune:

    cred ca s-a dorit a fi Psalmul 32 si nu 23…fiind vorba de marturisirea lui David

  6. Da, asa este :” Daca ne marturisim pacatele El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de ORICE neleguire” (1 Ioan 1-9) Ce cuvint incurajator !

    Ceeace insa i-mi da de gindit, frate Vasilica, e in legatura cu ce ai spus mai sus, ca „memoria noastra se va incarca de la an la an, cu informatiile care vor iesi la iveala prin activitatea petentilor si a cercetatorilor”
    Dece spun asta ? Pentru-ca am trait in acea vreme si pot sa-ti spun tie si celorlalti cercetatori ca multe din aceste informatii au putut fi voalate, exagerate sau complet neadevarate. Sa-ti spun dece cred asta. In acel timp exista mentalitatea aceasta „hirtia sufere”. In fabrici, in agricultura, si peste tot se mintea. Rapoarte exagerate, umflate, erau trimise la judet si la Bucuresti, nu degeaba tara a ajuns la faliment. Mi se pare ca la „Europa Libera” am auzit (prin anii 70) ca rapoartele cu insamintarile de primavara trimise la Bucuresti, aratau o suprafata mult mai mare decat intregul teren arabil al romaniei !
    Fiecare cadru de conducere voia sa convinga pe superiori, ca totul merge bine, ca totul e sub control. Nu cred ca securitatea si activistii de partid faceau exceptie. Desigur ca sunt in dosarele securitatii si lucruri reale, dar nu le putem crede pe toate, pentru-ca si securistii minteau. Ei complectau rapoarte in asa fel ca lor sa le mearga bine si sa fie promovati.Prin anii 50 si 60 se dadeau declaratii cu semnatura , cam asa: ” De buna voie si nesilit de nimeni,(ca altfel omul disparea peste noapte) ma inscriu in CAP cu intraga mea suprafata de teren mostenit dela parintii mei, unelte , eventual tractor (e), vreau sa pun si eu „o caramida” in constructia socialismului”. Semnatura.

    Ce parere ai de o astfel de declaratie.Ce vor spune viitorii cercetatori cand vor gasii documente de felul acesta ?

    In alta ordine de idei, noi ca si crestini, trebuie sa tinem cont si de ceea ce spune Biblia la 1Tim. 5-19 :”Impotriva unui presbiter, sa nu primesti invinuire decat din gura a 2 sau 3 martori” Dosarele securitatii sunt o marturie, dar nu este suficienta .

    Iar aceeia care dintr-un motiv sau altul, au cazut in plasa dusmanului, si inca nu si-au rezolvat problema, ii rugam in numele Domnului Isus sa-si recunoasca greseala, sa-si ceara iertare, suntem gata sa-i primim cu dragoste si sa se rezolve problema asta pentru totdeauna. Sa nu lasam ca acel sistem diabolic sa continue sa semene ura si discordie intre frati, si sa ne impiedice sa facem ceeace trebuie sa facem, in timpul scurt pe care-l avem la dispozitie.

    Domnul sa va binecuvinteze !

    • Sunt de acord cu principiul menționat al dublei mărturii și cred că în majoritatea cazurilor am avut mai mult de două mărturii. Să vă dau un exemplu:
      În dosare apar deseori rapoarte scrise la întoarcerea din țară a șefului cultului, în care spune că le-a spus străinilor că în țară nu este persecuție și că acei care aduc biblii ilegal în țară fac rău. Mi-am spus că omul spunea asta în rapoarte, dar făcea diferit când era acolo. Wurmbrand spune că așa se întâmpla de fiecare dată când liderii oficiali ai cultelor ajungeau în Vest. Totuși, mă gândeam că după ce țineau acel discurs de la tribună, se duceau la prietenii din străinătate și le spneau: „Să nu crezi o iotă din ce am spus. Securitatea ne urmărește, pentru a ne scăpa viața facem așa, dar situația exact invers.” Pentru a mă lămuri, am identificat câteva persoane din afara țării care erau menționate în aceste rapoarte și le-am luat interviu. „Ați fost cumva abordați în particular de președintele nostru și solicitați să continuați contrabanda cu biblii?” Răspunsul a fost un categoric „nu”. Ceea ce oamenii spuneau în rapoartele de la Securitate nu era o exagerare ca norma la hectar, ci era realitatea. Din păcate.

  7. Frate Vasilica,

    Bineinteles ca Bochianu, Trandafir etc, nu faceau asta. Ei erau destul de destepti ca sa stie ca securitatea avea informatori peste tot, iar romanul nu este ca evreul care stie sa taca cand e nevoie. Totusi cred ca acesti lideri de care vorbesti, erau bucurosi ca in bisericile unde predicau fiecare credincios tinea in mina o Biblie !

    Sa ai o zi buna !

    • Frate Ștefan, ce credem noi despre oamenii aceștia contează mai puțin. Faptele sunt clare: au spus în străinătate să nu se introducă biblii ilegal în țară, că sunt destule, că se tipăresc etc. Aceste informații sunt verificate și încă mai sunt ceva străini prin America pe care îi puteți intervieva dacă doriți.

  8. O.K frate Vasilica, nu vreau sa te contrazic, dar i-ti spun un lucru. Eu i-am cunoscut pe acesti oameni, si pe cei din conducerea cultului, si pe cei dela sec. (care ma chemau la lungi interogatorii) Nu vreau sa spun ca am fost prea apropiat de cei dela cult, din cauza ca eram mai radical, si mai pe fata imp. sistemului. Am mai spus asta ca la o conferinta de „orientare”, Trandafir a strigat la mine in fata tuturor, zicandu-mi ca eu urmez sa fiu exclus din cultul pentic. ,dar eu stiu ca el a facut asta pentru-ca Cirstoiu era acolo.Eu l-am inteles, caci numai Dumnezeu din cer stie cit de greu era sa fi „intre ciocan si nicovala”. Sunt mult mai multe sanse sa-i intilnesc „dincolo” pe acesti lucratori (cu toate greselile lor) decit pe cei dela sec. pe care ii consideram mai vrednici de incredere, si care inca (unii) traesc bine si linistiti, cu pensii mari, si care probabil se rid de noi penticostalii.

    Scuza-ma, am vrut sa tac si sa nu te mai deranjez, dar exista un foc in mine care ma indeamna sa vorbesc despre ceeace am cunoscut, am trait, am experimentat PERSONAL .
    Caraman ne-a fost prieten de familie, am fost colegi la acel curs Biblic „ilegal”, dar sunt aproape sigur ca ar spune ceeace spun si eu, pentru-ca l-am cunoscut bine si stiu cum gindea.

    I-ti multumesc ca accepti si mesaje „contradictorii”, pentru-ca cei intelepti sa se uite si la una, si la alta , si sa poata trage o concluzie corecta. Multa sanatate !

  9. Ioan C. spune:

    Ar mai fi si: ” Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.”
    ( Fapte 19: 18).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s