Hermeneutica unei minuni: ne facem de minune

Am avut o serie de discuții azi cu mai multe persoane care erau uimite de scrisoarea prin care s-au făcut de minune frații noștri.

Dacă mai credea vreun om bine intenționat că se putea ajunge la asumarea trecutului nostru în alt fel decât prin scrierea unei cărți, atunci cred că acuma s-a lămurit. Am tot auzit oameni care îmi spuneau: sunt de acord că trebuia făcut ceva, dar nu trebuia să faci o carte, trebuia să faci tot ce poți să îi lămurești pe frați, folosind pârghiile cultice. Joldeș a fost portavocea acestui tip de raționament pe bloguri. Scrisoarea pe care am publicat-o ieri arată cu prisosință că se dorește amânarea procesului acestuia la nesfârșit.

Voi face mai jos un mic istoric pe care l-am prezentat mai pe larg și fraților din Executiv, la București, în 9 februarie. El dezvăluie un modus operandi, un stil de lucru cu care poate unii s-au obișnuit, dar pe care eu nu pot să îl consider normal chiar dacă toată lumea mi-ar spune că așa e bine.

Nu voi începe cu istoria de la Revoluție, deși au fost încercări de a discuta despre trecutul nostru care s-au bucurat de același tratament „minunat”. Voi porni de la anul 2006, an cu promisiuni frumoase făcute de conducerea Cultului.

  • La Timișoara (2006), a promis ca face o comisie care sa verifice colaborarea pastorilor cu Securitatea. A spus ca o va înființa în Consiliul Bisericesc, la prima ședință.
  • La prima ședință au decis să o paseze la Comitetul Executiv.
  • Comitetul Executiv nu a mai pomenit nimic de aceasta următorii 4 ani.
  • La Cluj (2007) ne-a spus semnatarilor scrisorii deschise că nu mai este necesară deconspirarea, trecutul trebuie sa ramâna de acum așa cum este.
  • La Turda (2010) a decis să facă o comisie care să cerceteze dosarele pastorilor.
  • (2010) De pe situl CNSAS aflam ca președintele s-a acreditat de unul singur ca cercetator, dar cei trei pastori delegați de Consiliul Bisericesc nu sunt acreditați.

Lista este mai lungă, poate cândva îmi fac timp să o public integral. Cert este că acum se face istorie. Am spus-o în repetate rânduri că reacția noastră față de aceste informații va fi istorică, fie că vom trata corect istoria noastră sau vom căuta să ne eschivăm prin manevre ieftine.

Și acum să facem un mic salt în timp, la istoria ultimelor 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.

Consiliul Bisericesc i-a mandatat pe cei din Executiv să tranșeze problema în întâlnirea din Februarie. Este inacceptabil ca acum Executivul să o întoarcă la Consiliul Bisericesc. Aici vorbim de oameni care au candidat la niște funcții, care sunt plătiți pentru munca lor și care trebuie să lucreze pentru aceasta. Când noi i-am întrebat pentru ce ne cheamă la București, ne-au spus că vom discuta Rezoluția (corect ar fi fost rezoluțiile, dar pe cea din 2006 o vor uitată). Or, discuția se pare că a fost o simplă șezătoare.

Scrisori de la CRPC nu cred că mai are rost să adresăm conducerii Cultului. Veți vedea din conținutul scrisorii primite de la ei că dialogul este mimat pentru a mai trage de timp („va trece și asta”). Anul trecut era an electoral, așa că speculațiile au curs gârlă despre intențiile pe care le-am fi urmărit noi. Pentru a nu alimenta aceste discuții, am moderat atunci la sânge comentariile care îi vizau pe cei care erau în cărți pentru funcții de conducere. Dar au trecut alegerile și este cazul ca să discutăm deschis despre modul în care se realizează acțiunile acestea la vârf. Fraților, voi scrieți istoria, noi o consemnăm doar!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

33 de răspunsuri la Hermeneutica unei minuni: ne facem de minune

  1. Alex Pop zice:

    METEHNE COMUNISTE
    (sau ce naste din pisica…)

    Cultului nostru i-a ramas
    De la inaintasi, modelul:
    Liderii vechi ne-au dus de nas
    Cei noi, ne duc cu zaharelul!

  2. Pingback: Hermeneutica unei minuni: ne facem de minune (via Răscumpărarea memoriei) « Methoughts, mefeats and medefeats

  3. Claudiu zice:

    Parca ar fi la fel ca si intr-un caz din Satu Mare. Zici ca lucreaza dupa manual.
    http://www.bisericasm.ro/?p=1121

    Bineinteles una din propuneri a fost suspendarea site-ului.

  4. Samuel Benza zice:

    Cand am spus asta la vremea respectiva ca asa se va proceda, multi au spus ca ii prea de tot, ca sunt prea pesimist si ca nu dau sanse de schimbare si de a arata ca se poate si altfel.

    Iata ca acum se vede f bine cum stau lucrurile. O intreaga generatie de oameni (oriunde s-ar afla pe mapamond) au aceleasi obiceiuri si apucaturi.

    Ei traiesc mai departe in minciuna. Daca nu ar promite macar marea cu sarea. Asa vor intra si in mormant, nu se vor mai schimba, pentru simplu fapt ca nu doresc asta.

    Cred ca in contextul de fata se pune intrebarea daca si generatia tanara va urma calea acestei generatii problematice.

    Vom continua sa mintim si noi ca ei? Sa folosim aceeasi politica gaunoasa? Aceeasi fatarnicie de a predica de la amvon si a nu trai ceea ce predicam? Aceeasi dorinta fara masura de putere si control? Ne vom vinde si noi pe 30 de arginti? Vom vinde si noi pe altii?

    Cred ca sunt intrebari la care trebuie sa dam raspuns.

    Ei o dat cinstea de slujitor al Adevarului pe rusinea de a predica vorbe fara acoperire in fapte. Vom fi si noi la fel?

    • romanul zice:

      Fr Samuel, un raspuns la intrebarile tale este acela ca, prin felul in care se comporta cei chemati sa dea socoteala, arata ca sunt in continuare tinuti de haturi de catre „specialisti” iar acestia nu sunt altii decit cei crescuti de fostii, si asa se face ca nimic nu se transforma ci doar se inlocuiesc actorii, piesa se joaca mai departe. Singura nadejde este ca Dumnezeu nu se lasa batjocorit decit atit cit ingaduie EL. Sa ai multa pace si har.

  5. fr. Gheorghe zice:

    Pe vremurile sistemului comunist un pastor din Timisoara bine cunoscut (acum e decedat) era intr-o imprejurare si o zis fata de mai multi fratii expresia ce nu pot sa o uit:
    „Sa ne facem frate si cu dracu pina trecem puntea”
    Cu asta nu am putut sa fiu de acord oricit de apreciat o fost fratele pastor.
    El sa dus … dar ucenici lui au ramas si functioneaza pe aceleasi principi si astazi, desi ;
    „In pom merele par poleite cu aur”… (este titlu unui articol din Drapelu Rosu din timisoara in urma declaratiilor unui alt pastor (azi) care s-a repatriat si o dat si el declaratiile de rigoare la securitate… Poate maru sa fie poleit dar inauntru e putrezit!!!

    • Frate Gheorghe,

      Oamenii au facut greseli, si noi facem in fiecare zi, dar ca sa compari rezultatul lucrarii acelui frate dela T-soara cu niste mere poleite cu aur, dar putrezite inauntru, este ca si cand un „pictor ambulant” ar comenta si ar critica lucrarile lui Rembrandt. Sa dea Domnul sa se mai ridice in romania oameni ca acel pastor „bine cunoscut”, care stia ce inseamna puterea rugaciunii , si care a stiut cum sa conduca „corabia” prin apele involburate a sistemului comunist.

      Domnul sa te binecuvinteze. S.M. New york.

  6. Dorin Pele zice:

    Se pare ca la situatia aceasta singura solutie nu este inca o „Rezolutie” ci inca o „Revolutie”…spirituala. Adica, propun un lant de post si rugaciune pentru ca Dumnezeu sa reverse un duh de pocainta peste noi toti si astfel sa se inchida usile pe care au intrat aceste duhuri necurate care lucreaza din plin la apostazierea Bisericii. Suntem in perioada lepadarii de credinta. Problema este serioasa si trebuie sa actionam in consecinta. Doamne ajuta-ne!

    • Dragă Dorin, Domnul să dea la cât mai mulți pasiunea de a mijloci în rugăciune pentru starea Bisericii din România. Am fost contactat de multe persoane care mi-au spus că se roagă. Știu, de asemenea, că sunt mai multe întâlniri de rugăciune care se organizează în această perioadă, scopul principal fiind starea Bisericii. EL POATE.

    • Paul zice:

      Sunt de acord. Dar o putem face în mod organizat? Ar fi bine să stabilim împreună, de comun acord, o zi specială de post şi rugăciune pe săptămână
      pentru o trezire spirituală în Biserica din România.
      Să ne mai rugăm şi pentru ceea ce amintea Dorin în comentariul său. Trebuie să „ţintim” bine cu rugăciunile noastre. Punct ochit, punct lovit!
      Cine este de acord?

  7. SUPRAspiritualizarea solutiilor mi se pare o actiune pripita in cazul de fata. Sa postim si sa ne rugam pentru ce? Pentru trezirea spirituala a carei Biserici? Mi se pare ca ne dorim trezire spirituala doar ca sa-i inlocuim pe cei pe care-i consideram comunisti si de care nu reusim sa scapam – se pare ca vor scapa ei de noi! – si sa-i determinam sa-si asume un trecut care oricum este al nostru. Ne impiedica ei sa experimentam treziri spirituale in cadrul comunitatilor locale? Sa fim serios! Nu cred ca „trezirea” este alternativa la nepasarea lor. Daca Dorin are dreptate si prin ei au intrat „duhuri necurate” care duc la apostazie, atunci solutia este EXORCIZAREA, nu trezirea!

  8. ANDRUS IONEL zice:

    CRED CA AI NOSTRI IL CONSULTA PE ILIESCU CUM SA PROCEDEZE , CE SA RASPUNDA !

  9. Paul zice:

    Exorcizarea este soluţia? Exorcizarea cui? Crede-ţi că „duhurile necurate”, în cazul că ele ar fi „vinovate” de nepăsarea unora, se vor speria de … noi? Dacă credeţi ca aceasta-i soluţia în cazul de faţă, vă doresc succes. Probabil că aveţi o vastă experienţă în domeniu. Vă susţin. Doamne ajută.

    În cazul de faţă, sau în prezentul pe care-l trăim cu toţii, eu cred că „inamicii” noştrii sunt: nepăsarea, manipularea, compromisul, minciuna şi îngroparea trecutului o dată pentru totdeauna. Cum putem să ne luptăm cu toate acestea?

    Dacă nu ne împiedică „ei” să experimentăm treziri spirituale autentice, nu contrafăcute, prin bisericile noastre ( penticostale), atunci ce/cine ne împiedică să le avem? Cum de „evită” trezirea să mai intre şi prin bisericile noastre penticostale?
    Vă doresc o săptămână de evanghelizare cât mai roditoare.

  10. Dorin Pele zice:

    Inainte ca Jonathan Edwards sa predice faimoasa predica „Pacatosii in mainile unui Dumnezeu manios ” care a dus apoi la „Marea Trezire” din Anglia, a stat in post si rugaciune timp de 22 de ore. Am propus si eu ceva asemanator nu ca sa ma aflu in treaba ci pentru ca sunt convins ca aceast proces de trezire a Miscarii Penticostale Romane, inceput cu asumarea trecutului , are nevoie de suport spiritual.
    Am vorbit recent cu un pastor a unei Biserici renumite din Romania caruia i-am cerut parerea despre efectele aparitiei cartii „Rascumpararea Memoriei” si a dezbaterilor iscate in jurul ei si mi-a spus ca nu prea sunt efecte in Bisericile din Romania pentru ca aceste „chestii” sunt mai mult pe internet si pe bloguri. Atunci, m-am gandit eu , inseamna ca aceasta „chestiune” trebuie mutata de pe internet in cercurile de rugaciune, in „starea de vorba” personala cu Dumnezeu . Asa ca propun concret ca in tampul mesei de pranz in fiecare zi (sau cel putin de doua ori pe saptamana) sa ne rugam pentru Bisericile din Romania si din Diaspora ca sa ajunga sa identifice „pietrele” care alcatuiesc „zidul de despartire” dintre noi si Dumnezeu , sa experimenteze o pocainta reala urmata de lepadarea sau indepartarea „pietrelor”. Poate ca Vasilica ne va ajuta cu o lista cu motive de rugaciune in aceasta directie.
    Trebuie sa intelegem faptul ca aceasta batalie nu se da intre noi si alti pastori sau lucratori, sau intre noi si alti frati sau surori. Aceasta batalie se da intre Biserica lui Hristos si duhurile intunericului.
    Usile pe care au intrat aceste duhuri necurate care lucreaza din plin la apostazierea Bisericii nu sunt anumiti pastori sau lucratori ci pacatele din viata noastra a fiecaruia. Infaptuirea acestor pacate deschide usi diavolului . Recent sotia unui pastor din America a vazut intr-un vis cum au fost dezlegate duhuri rele care sa amageasca Biserica lui Hristos. In aceasta confruntare cu duhurile intunericului a vazut trei categorii de crestini. Prima categorie erau crestinii mai slabi care reuseau sa duca lupta cu aceste duhuri pentru scurta vreme dupa care erau biruiti. A doua categorie erau crestinii indiferenti si care se compromiteau cu multe lucruri. Acestia erau biruiti imediat. A treia categorie erau crestinii autentici care erau echipati sa lupte si puteau duce lupta pana cand aveau biruinta. Din pacate cei din categoria a treia erau cei mai putini.
    Sa ne ajute Dumnezeu sa fim din categoria celor biruitori!

  11. Basa Ioan - Phoenix AZ zice:

    Eu consider cartea domnului Vasilica Croitor o insulta la adresa Cultului Penticostal, mai ales ca printre cei „incondeiati” a fost numit si fratele pastor T. Codreanu de la Timisoara, om al lui Dumnezeu prea-iubit si scump.
    Stii ca unii pastori ai bisericilor evanghelice, (si nu numai), au fost colaboratorii Securitatii comuniste, dar probabil nu stii ca biserica penticostala condusa de bunicul meu, Cojocaru Pintilie, de pe str. Calea Mosilor nr.312, din Bucuresti, a fost inchisa in acei ani (1963-64), de Ministerul Cultelor deoarece el nu a acceptat sa colaboreze cu „tovarasii” comunisti/securisti.

    Eu stiu mult mai multe decat multi altii, si le stiu direct de la bunicul meu, pastorul Bisericii Apostolice Penticostale din Calea Mosilor si deschizatorul multor Biserici apostolice-penticostale in Moldova, si de la unchiul meu, Tudorache Nicu, care a fost fotograful oficial al Cultului Penticostal.
    Am stiut toate aceste lucruri triste despre colaborarea pastorilor nostri cu Securitatea, cu multi ani in urma….
    Prin 1979 am fost intr-o biserica din Arad, cand Domnul i-a spus printr-un proroc lui Trandafir Ardeu ca-l va pedepsi cu moartea, pentru uraciunile facute de el si de casa tatalui sau pastorul senior Ardeu …(si am inteles ca nu dupa mult, prin 1981-82, Trandafir Ardeu a trecut la cele vesnice printr-o boala fulgeratoare)….

    Prin anii 1984-85, fiind in New-York, am avut niste discutii cu fratele Trandafir Sandru si cu fr. Alexie Vamvu, lideri ai Cultului (buni prieteni de familie), care mi-au spus ca ei au fost chemati, in acei ani, la ministerul cultelor unde niste ofiteri de securitate le-au dat o singura alternativa, aceea de a colabora cu
    statul comunist si cu Securitatea.
    Refuzul lor ar fi insemnat inchiderea definitiva si punerea in ilegalitate a cultului penticostal, la fel ca si inchiderea altor denominatii, printre care si a „martorilor lui Iehova”. (Discutiile au fost mai lungi dar nu le voi reda aici…)

    Fr. Bradin a cerut ragaz Securitatii 2-3 zile ca sa discute si sa ia o decizie cu intreaga conducere a Cultului Penticostal care era atunci. Si ei ,conducerea Cultului Penticostal de atunci , au decis in urma unor dezbateri indelungate, ca sa accepte acel compromis pentru ca Biserica Penticostala din Romania sa nu fie inchisa , (asa cum au fost inchise alte denominatii).
    Daca decizia lor a fost buna sau rea, Domnul va judeca si va cantari acest lucru la vremea lui.

    – „Frate Basa, (mi-a spus fratele Vamvu), noi am fost un tampon intre Securitate si Biserica; de multe ori, am avut neplaceri si presiuni din partea Securitatii pentru actiuni huligane comise de membri rebeli din Biserici. In capul nostru s-au spart toate oalele, atat din partea Securitatii cat si din partea Bisericilor „…. „Stiu ca unii au abuzat de autoritatea primita din partea Securitatii, dar pentru asta ei vor da socoteala inaintea Domnului. Cat ma priveste pe mine,(mi-a spus fr. Vamvu), eu nu am abuzat de autoritatea primita si nu am facut rau nimanui….Desi trebuia sa prezint rapoarte saptamanal, totusi rapoartele mele erau inofensive”. „In biserici, oricum, erau destul de multi informatori”…..

    Poate stii, frate Lascau, ca toti pastorii din toate confesiunile crestine, cei care conduceau biserici mai mari, trebuiau sa fie si in slujba Securitatii (ca si ofiteri specializati in manipularea si controlul maselor), altfel nu erau autorizati de Cult (respectiv de Securitate), ca sa conduca Biserica respectiva ?
    Crezi ca toti au fost niste vanzatori ? Toti au fost niste Iude tradatoare ???
    L-ai cunoscut pe fr. Teodor Codreanu ?
    Unii dintre pastori au urmat, in acest sens, niste cursuri speciale secrete, devenind ofiteri superiori de contra-informatii….
    (La fel ca si fr. Iosif Ton in Ploiesti, atunci cand el spunea altora ca era dus zilnic la interogatorii, prin anii 1973-74, el de fapt frecventa zilnic si acele cursuri ale securitatii statului, cursuri specializate in supravegherea si manipularea maselor)….. Am fost atunci in vizita pe la dansul, la Ploiesti, in acei ani….
    Eu il iubesc si nu-l judec…. Dar Domnul va judeca faptele fiecaruia.

    Chiar si decizia pastorilor din Cultele neoprotestante de-a accepta compromisul cu Securitatea, va fi analizata si judecata de Domnul Isus Hristos si nu de Vasilica Croitor & co.

    Vreau sa vad cand si daca vor fi prezentate public si dosarele fratelui pastor Mesaros Marinel, a fr. Lazar Gog , a fr. Dorin O. Druhora sau al fr. Ioan M. Ceuta ?!)

    Crezi ca sunt mai vinovati cei care au facut astfel de compromisuri cu Securitatea decat cei care au dezbinat si au manipulat biserici intregi, invrajbindu-i ca sa-i stapaneasca mai usor, dominandu-i, controlandu-i si jefuindu-le banii si, ce-i mai trist, s-au inconjurat in conducerea lor cu oameni vicleni,
    care nu au prea mult de-a face cu mantuirea ?
    Crezi ca Biserica-i doar un business personal si profitabil al unor pastori „dibaci” in ale pastoriei si a celor din conducerea cultului ?
    Crezi ca dosarul Securitatii este mai important decat dosarul nostru care este in Mana Domnului si care poate ca vorbeste atat de tare impotriva noastra si a actiunilor noastre ?

    E atat de usor sa-i acuzam, sa-i improscam cu noroi, sa-i compromitem si sa-i condamnam pe altii la moarte …atunci cand nu este vorba de noi. Suntem maestri dibaci in astfel de probleme…..Nu-i asa ?
    Fariseii purtau pietre ascutite cu care avea obiceiul sa-i loveasca si sa-i omore pe cei vinovati, pietre ascunse prin buzunarele hainelor lor elegante, care-i deosebeau de marea multime….
    Dar daca-ti amintesti, Samariteanul acela de pe drumul Ierihonului, a avut in buzunarele lui doar o sticluta cu cu untdelemn si vin(alcool dezinfectant)…..
    Ce este in buzunarele tale, frate Petrica Lascau ?

    Oricum cartea domnului Vasilica Croitor este o insulta directa adusa intregii Biserici Penticostale….O fi profitabila pentru domnia sa, dar nu si pentru Lucrarea de mantuire din Via Stapanului meu…
    Si tu chiar o vezi de buna si o lauzi de la amvon ca pe un act de mare bravura ?…..Ma mira si ma intristeaza mult acest lucru.
    Domnul sa ne dea intelepciunea aceea blanda, pasnica si curata, care vine de Sus…..

    Ioan Basa, rob al lui Isus Hristos – Phoenix, Arizona state

    • Frate Basa, vă mulțumesc pentru mesajul care atestă, indirect, că „Răscumpărarea memoriei” este necesară și de actualitate. Faptul că nu sunteți de acord cu rostirea adevărului este opțiunea dumneavoastră și v-o respect, chiar dacă nu o împărtășesc.
      Însă este bine că recunoașteți că au existat înțelegeri cu Securitatea, că au fost compromisuri, că au fost trădări. Este un prim pas, absolut necesar pentru un cunoașterea adevăratei istorii. Nu știu unde ați observat că noi îi compromitem pe cei care au colaborat, sau de unde ați dedus că îi condamnăm la moarte. Compromisul a fost opera celor care au colaborat, nu a celor care scriu despre colaborare. Lectura textul cărții Răscumpărarea memoriei în mod sigur nu conduce la această concluzie. Încercând să îi scuzați pe toți, comiteți greșeala de a îi arunca pe toți în aceeași categorie, pe vânzători și pe martiri. Nu sunteți consecvent în argumentație când afirmați că bunicul dumneavoastră nu a acceptat să lucreze cu securiștii, suferind astfel pentru credință, dar considerând normal că alții au ales calea subordonării Bisericii față de Securitate.
      Cred că ar fi bine să reflectați asupra sistemului de valori pe care îl aveți, dacă o carte care trece în revistă relația dintre Stat și Biserică este o „insultă”, iar colaborarea și vânzarea de frați sunt ceva scuzabil.
      De asemenea, mă îndoiesc de exactitatea informațiilor cărora discuțiile cu Securitatea au avut girul „întregii conduceri a Cultului Penticostal”, după un răgaz de trei zile. Nu există mărturii în acest sens, iar teoria lansată de dumneavoastră ridică multe probleme care ar agrava concluziile din cartea mea. Nu este locul să le detaliez aici, însă dacă va fi necesar o voi face.

      • Hello, frate Basa

        Citind comentariul tau si a fr. Vasilica, mi-am adus aminte ca dupa sosirea noastra la N.Y, d-ta ai fost primul care ne-ai invitat la un Chinese Food restaurant (noi atunci nu ne puteam permite asa un „lux”)
        Poate i-ti amintesti ca eram atit de slab si obosit (cred ca fratii din N.Y s-au speriat de mine) , iar gestul tau a fost asa ca si untdelemnul Samariteanului de care ai vorbit !

        Eu in comentariile legate de cartea RM, am incercat sa scot in evidenta si partile pozitive, vazind asa multe acuzatii la adresa lucratorilor penticostali, mai ales ca eu i-am cunoscut personal pe unii din ei. Chiar si blog-ul fr. Vasilica a deschis o excelenta usa de comunicare, si schimburi de pareri f. interesante. Au fost scoase la lumina informatii pretioase, care poate (omeneste vorbind) le-ar fi acoperit „praful vremilor trecute”.In toate acestea, gindul meu si dorinta mea a fost ca „sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig dela noi”(2 Cor.2-11)

        Salutari din partea familiei mele ! GBY.

    • ioanjoldes zice:

      Frate Ioan, aprecieri pentru cele aduse in discutie si care ne ajuta sa intelegem mai bine vremurile dificile pe care le/a strabatut cu bine Biserica Penticostala.

    • miazabalt zice:

      Robule BASA IOAN tu nu esti nici in car nici in caruta. Vorbe goale, tu le sti pe toate ,cunosti tot. Vorbesti de anul 1984 cand fr. BRADIN a cerut ragaz 2-3 zile la securisti ,cand el a murit in anul 1962 . ROBULE B.I. tu sti ce au facut toti cum au colaborat,cine a colaborat .Putina decenta ROBULE B.I. IN ce biserica a avut loc prorocia lui Trandafir Ardeu si despre ce uraciuni vorbea prorocu ?Ar fi bine sa fiti mai clar cand vorbiti de prorocie . Pentru stiinta dv. T.Ardeu a murit in 1986 martie .Asta este o prorocie care se inplineste cu toti , nimeni nu scapa de moarte ,mai tarziu sau mai de vreme dar se intampla.

  12. pete zice:

    Pt. Ioan Basa cred ca pe vremea persecutiei romane crestinii nu s-au gindit caci daca ei nu fac compromis va dispare credinta si daca cineva crede ca il ajuta pe Dumnezeu prin vinzarea lor se insala amarnic ,si alt aspect al problemei este ca nu i-a fortat nimeni sa fie pusi in functii de raspundere ei s-au luptat sa ajunga acolo sus pentru beneficii si onoruri asa ca mai usor cu compatimirea lor

  13. Recent am participat la o conferinta a pastorilor penticostali romani din America. La sesiunea „Slujirea locala cu impact global”, ni s-a vorbit despre misionari romani care au plecat in dif. parti a lumii, Africa, India, Afganistan etc. Acum vreau sa scot in evidenta doar un aspect din strategia acestor frati minunati care-si sacrifica timpul si viata pentru a duce Evanghelia pana la „marginile pamintului”.

    Dragi frati , care nu mai conteniti sa-i criticati pe „fostii lucratori”, va intreb dece acesti misionari se imbraca si incearca sa arate ca un musulman (barba , val la femei) s-au port de indian ? Se compromit ei prin faptul ca se poarta astfel ? Putem noi sa-i condamnam si sa spunem ca nu au destula credinta si ca se tem de persecutie?

    E usor sa stam departe si sa dam „lectii”. As compara exemplul de mai sus cu situatia din timpul comunismului (mai ales cu 40/50 de ani in urma) O parte din fratii lucratori au fost nevoiti sa faca unele compromisuri (nu ma refer la securistii strecurati printre credinciosi) , si cei sinceri au facut asta pt. ca credinta penticostala sa-si poata continua misiunea.Daca nu-mi dati dreptate inseamna ca nu aveti idee ce insemna atunci „regim totalitar”

    Frate Pop, cand spui aceste cuvinte: „Liderii vechi ne-au dus de nas , Cei noi ne duc cu zaharelul” , ai grija ce vorbesti, caci este o greseala mare sa generalizezi. Domnul sa te ierte, probabil ca tu nu stii, si nu-ti poti imagina cit de grea a fost slujirea noastra in acel timp. Da , va veni o zi, si nu e departe, cind se vor deschide acele „carti”, si Dreptul Dumnezeu va dovedi cum a fost INIMA fiecaruia. Fratele Vasilica a scris ce a gasit in dosare, si nu e rau sa cunoastem fata adevarata a acelui sistem atheist diabolic, dar sa fim atenti si sa nu mergem prea departe……

    „Urmariti PACEA cu totii, si SFINTIREA, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12-14)
    GBY.

    • ioanjoldes zice:

      Frate Stefan va apreciez pentru lamuririle aduse despre acea perioada dificila.

    • pepea zice:

      Draga frate Matasaru
      Sa facem diferenta intre misionarii de astazi si slujitori romani de pe timpul comunismului, care de cele mai multe ori faceau anumite compromisuri pentru beneficii propii nu pentru a cistiga suflete pentru Cristos..Comparatia d-voastra nu este cea mai corecta.

  14. Pentru „pepea”

    I-ti respect punctul de vedere, si nu pot sa zic ca nu ai dreptate in unele cazuri, dar sa nu spui ca toti lucratorii faceau compromisuri pentru beneficii proprii. Eu am cunoscut mai multi care au lucrat cu mult spirit de sacrificiu, pentru a cistiga suflete pentru Cristos, ti-ai pus intrebarea cum de Romania a avut mai mare succes evanghelic decat toate celelalte tari din Estul Europei ? Pe cine a folosit Dumnezeu atunci cand eram urmariti si amenintati din toate partile ? ( in timp ce noi predicam Ev. agenti secreti inregistrau la geamuri seara) Pot sa-ti spun ca multi din slujitorii de acum, cu toate ca sunt mult mai pregatiti teologic, nu pot fi comparati cu acei lucratori minunati, pe care generatia tinara de acum, ii trateaza cu disrespect. In aceasta analiza ar trebui sa se compare si standardele morale de atunci si de acum ! ( in biserica pe care am pastorit-o mai mult de 16 ani, in timpul reg. comunist, nu am avut nici un singur divort)

    Ai spus ca „uni faceau compromisuri pentru interese proprii”. Si eu am cunoscut un pastor, cojocar de meserie, care facea cadou cite un cojoc „free”la uni agenti si securisti ca sa le „astupe gura”, si sa ne lase in pace, pe cat posibil. Acel om, ca si altii, nu avea nevoie de serviciile lor, o facea pentru un alt motiv.

    Oricum, mesajul tau are un grad de respect, lucru care merita sa fie apreciat, si nu ma indoiesc ca ai facut-o cu bune intentii. Ca si unul care cunosc mai bine situatia din acel timp, poate ca ceeace am spus o sa te ajute sa-ti schimbi putin obtica cu privire la parerea care o ai despre lucratorii penticostali din timpul regimului trecut.

    Domnul sa te binecuvinteze !

  15. pete zice:

    Fr Matasaru ai dreptate trebuie facuta diferenta , e o diferenta in a putea face un cadou la un securist pentru a intoarce capul sa nu vada ce trebuia el sa vada si si a face compromis pentru interesul propriu GBY

  16. Catmiel zice:

    Draga frate pastor ( dupa cum te prezinti ) Matasaru, ma indoiesc ca ai calauzirea de sus necesara pt. un pastor, in comparatia misionar – securist ( or unealta a securitati ), care in opinia domniei tale au aceleas metode de lucru, uitand cu dinadinsu si convinient ( ca sa poti acoperi pe aceia ce nu ar trebui ) ca facandute cu grecu grec ca sa-l castigi pentru Hristos nu e tot una cu a te face ateu ca sa-l faci pe ateu crestin , deoarece nici unu din securisti nu a fost miscat de supunerea oarba a nici unui pastor -informator si sa se pocaiasca si nici nu cred ca a incercat vreun informator sa converteasca vreun ofiter de securitate, ca stiau ca nu au nici o sansa fiind Iude platite chiar de securitate, iar ofiteri securisti mai mult ca sigur ca-i apreciau ca atare , vanzatori de frati, nici chiar securisti nu vroiau sa coboare asa jos.

    • Memorial Day, este zi de sarbatoare nationala in care sunt onorati cei care au luptat pentru apararea libertatii Statelor Unite.
      Cu ocazia apropierii de acest Holy Day, participand la un meeting, am putut vedea o poza interesanta proectata pe un ecran mare: Un grup de militari si veterani de razboi in uniforme, defilau purtand steaguri, probabil unele vechi folosite in timpul bataliilor purtate de poporul american. De o parte si de alta a acelui bulevard, oameni sezand pe banci priveau aceasta procesiune, care a devenit o traditie.(in fiecare an pe 30 Mai) Fotograful a prins momentul cand un om in varsta, care era mobilizat intr-un carucior cu roti, sprijinindu-se pe maini (se vedea ca picioarele nu-l ajutau) s-a ridicat in semn de respect.
      S-a pus intrebarea, dece numai el ?
      Pentru-ca el stia ce inseamna razboiul, si ce pret scump a costat apararea libertatii poporului american ! El nu era numai un observator, el a iesit din focul acelor batalii.

      In urma „razboiului „de confruntare a fratilor si lucratorilor penticostali, cu atheismul comunist, cei mai multi nu cunosc realitatea, s-au cunosc din „auzite”numai unele aspecte, mai mult negative.Unii nu erau nascuti, altii erau copii care stiau prea putin ce se intampla pe acest camp de lupta, altii in spatele frontului „trageau sforile”, umbland dupa avantaje de tot felul. Acum, dupa zeci de ani, toata lumea comenteaza, si mai ales critica, de parca marea majoritate a „veteranilor” au fost niste „tradatori”, care daca nu existau, victoria era de 10 ori mai mare.
      Mi-ar place sa ma compar cu acel veteran de pe caruciorul cu roti, care (singurul- desii stiu ca nu sunt singur) s-a ridicat sa dea respectul cuvenit eroilor care au platit pretul suprem….
      Stiu ca atitudinea mea nu este una populara, dar nu pot sa admit ca pentru o mana de tradatori (compromisi) care s-au strecurat printre noi, sa fie blamati marea majoritate a adevaratilor eroi, in fata carora tinerele generatii ar trebui sa „se ridice”, cu recunostinta si respect.

      • Cornel zice:

        Felicitari pentru modul in care ai „prins” problema.
        Favorizand pe cativa cu tacerea, aruncam in uitare pe cei tari in credinta si inducem o lipsa de respect in viata tinerilor. „Hai lasati-ne, nu ne mai vorbititi de credinta strabunilor… tradatorilor.” „Cine sunte-ti voi sa ne vorbiti de credinciosie, jertfa si sacrificiu????”
        Aceasta atitudine o cultivam prin indolenta si nehotararea noastra.

  17. virgilc zice:

    Draga frate Matasaru,
    incerc sa inteleg perspectiva din care scrieti. Inteleg ca un veteran care a dus greul luptei nu poate suporta sa vada cum multi dintre colegii de lucrare sunt descoperiti acum ca fiind tradatori.
    Dar observ ca faceti, din nestiinta sau intentionat, jocul dusmanului. Generalizati, exagerati, ceea ce face ca demersul dv. sa fie imposibil de luat in serios.

    „toata lumea comenteaza, si mai ales critica,”: exagerare grosolana.

    Nu TOATA lumea comenteaza, nu toata lumea critica.
    E adevarat, se vede ca MULTA lume incearca sa descopere adevarul cu privire la felul in care credinta penticostala a fost deviata de securitate, cu ajutorul marinimos al unor „lucratori”. Dar MAREA majoritate a penticostalilor isi ascunde inca in nisip capul, precum strutul din poveste.
    Daca TOATA lumea ar critica, s-ar fi ajuns la desconspirare pana acum!

    Iar cat despre adevaratii eroi, va intreb: ati intreprins pana acum un demers ca sa ii cunoastem si noi? A intreprins pana acum un demers in acest sens conducerea CP?

    Tot ce am gasit pana acum scris la eroii penticostali se rezuma la perioada precomunista!

    Oare in cei 45 de ani de comunism nu au fost eroi? in ce fel i-ati cinstit? in ce fel ati ajutat tanara generatie sa ii cunoasca?

    Cred ca acest merit ii apartine tocmai proiectului de Rascumparare a memoriei: sa ii reabiliteze pe cei care au suferit, printre altele, si din cauza delatiunilor unor „lucratori”.
    VA rog recititi (sau cititi) cap. 8 si 9 din cartea RM si incercati sa intelegeti adevaratul spirit al cartii.
    Fiti binecuvantat!

  18. Catmiel zice:

    Virgilc are dreptate, eroi credintei nu sunt nici pe departe amintiti de cei care cauta sa ascunda tradatori, si stiti de ce , din cauza ca aratandule faptele eroilor se va afla multe detalii despre activitatea lor si deci si cine au fost cei care i-au vandut, plus mai sunt inca cativa in viata si lumea afland cine sunt s-ar putea sa-i contacteze si atunci chiar ar fi un dezastru pentruca ar fi si martori oculari a tradarilor facute, ca pe securisti ii mai pui la indoiala ce au scris, dar pe eroi credintei no sa mai poata sa-i compromita ca sa poata ei scapa. Eroi au fost , eroi sunt inca si-or fi… si-n fata lor trebuie sa „ne ridicam” ca sa le urmam exemplu si nu sa-i jignim punandui pe acelas podium cu tradatori ( chiar daca acestia din urma au fost mai putini).

    • Draga Catmiel,

      I-ti dau o lista cu cativa „eroi” care mi-au influentat pozitiv viata de credinta , s-au cu care am colaborat in cei peste 16 ani de slujire in tmpul regimului comunist: Gusti Belindeanu- Tg. Mures, Radu Zacheu -Cecalaca Mures, Apahideanu Zaharia -Sighisoara, Stefan Matasaru (senior) -Ludus, Popa Ionel Heria-Alba, Iacob Pop-Tg.Mures, Ghiurca Gheorghica-Saulia Mures, Miron Dumitru-Capilna (Alba), cunoscutul Codreanu Teodor , Botanel Grigore-Tg.Jiu, Stan Gicu-Aiud, Caraman Constantn (exemplu de umilinta, credinciosie si spirit de sacrificiu-prieten de familie)
      Despre fiecare s-ar putea scrie cate o istorie de eroism si jertfe aduse pe altarul slujirii crestine.Fara ei, si multi altii, evanghelismul romanesc nu ar fi ceeace este !
      In comentariul tau ai spus ca „pe securisti ii mai pui la indoiala ce au scris „, si sunt de acord cu asta, totusi ma intrb cum de voi aveti mai multa incredere in alte surse de informatii decat de ex. un om ca mine care am trait printre ei ?
      (printre acesti oameni ai lui Dumuezeu)
      Ceeace am incercat sa scot in evidenta in comentariile mele, este ca din cauza unor persoane compromise, se arunca o lumina proasta asupra majoritatii slujitorilor din timpul reg. trecut, oameni cu o valoare spirituala greu de evaluat de catre cei ce nu cunosc greutatile de atunci.
      Cand scriu acest comentariu ma gindesc la un „frate” lucrator care muncea 6 zile pe saptamina, ca sa-si intretina familia ( 7 pers.) si sa ajute lucrarea, slujea biserica
      (full time) fara salariu, vizite pe sate si comune inconjuratoare, urmarit de militie si sec. tot timpul, ore s-au nopti intregi de rugaciune, zile de post greu de numarat, si altele pe care numai Dumnezeu le stie, si pe care (cel la care ma refer)” Virgil „si „Catmiel” il critica cu un accent jignitor…….

      Isus ne-a invatat sa nu asteptam laude s-au rasplata dela oameni, si nu asta mi-e intentia, ci doresc si ma rog ca generatiile viitoare sa deosebeasca mai clar „ceeace este de pret , de ceeace ce este fara pret” (Ier. 15-19)

      Domnul sa va binecuvinteze !

      • virgilc zice:

        @si altele pe care numai Dumnezeu le stie, si pe care (cel la care ma refer)” Virgil “si “Catmiel” il critica cu un accent jignitor…….

        Frate Matasaru,
        daca am criticat pe cineva in acest comentariu, atunci acela ati fost dv.
        Probabil persoana pe care o cunoasteti, care lucra 6 zile pe saptamana si mai trudea din greu si pe ogorul Evangheliei sunteti dv., pentru ca alta persoana nu apare in comentariul meu. Nu am inteles de ce aduceti in discutie acest aspect: nu m-am legat in nici un fel de persoana si de meritele dv!

        Precizez: nu v-am jignit, nu v-am judecat, ci am luat pozitie la cele scrise de dv.
        M-as fi bucurat sa cititi cele scrise de mine si sa imi dati un raspuns. In schimb ma acuzati ca as „avea un accent jignitor” .
        Ma delimitez de aceasta acuzatie! Incerc sa ma tin departe de scaunul celor batjocoritori!

        Daca imi explicati in ce fel am fost jignitor, nu voi evita sa imi cer scuzele de rigoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s