Scriu, deci exist

În ultima perioadă am fost foarte ocupat cu câteva evenimente importante, ultimul în listă fiind Colocviul de la Sighet din acest weekend. De aceea am rărit-o foarte tare cu scrisul pe blog. A venit momentul să îmi fac autocritica și mă demasc cu mânie proletară.

Îmi propun ca în luna iunie să fac cel puțin o postare pe zi, fiindcă am fost abordat de multe persoane în ultima vreme pe câteva teme de istorie care interesează pe mulți. De asemenea, sunt discuții interesante pe tema istoriei mai recente, și anume jurămintele rostite la Timișoara, cu 5 ani în urmă. În plus, s-au scurs și câteva evenimente care încă așteaptă a fi comentate…

Deși am postat sporadic, în această perioadă am continuat intens cercetările și am descoperit lucruri noi și foarte interesante referitoare la istoria Bisericii sub comunism. La vremea potrivită le vom face publice.

Totodată lucrez la dezvoltarea proiectului In memoriam, un proiect care îmi doresc mult ca până la sfârșitul anului să aibă o echipă, niște obiective clare și mult spor.

Sunt ceva speranțe ca traducerea cărții „Răscumpărarea memoriei” în limba engleză să înceapă în cel mai scurt timp. Anumite părți din carte au fost traduse deja.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Scriu, deci exist

  1. Tim Squires spune:

    I read, therefore I exist!

  2. Alin Cristea spune:

    Vasilică, sfatul meu este să NU îți impui o postare pe zi (din mai multe motive, unul fiind activitatea ta pastorală, ca să nu mai amintesc de celelalte funcțiuni).

    Această chestiuni poate fi discutată mai nuanțat dacă ne punem următoarea întrebare: Care este unitatea de lucru pe un blog? Articolul sau postarea?

    O postare poate fi un link, o poză, un „zîmbet de blogger”, o ocheadă aruncată în blogosfera evanghelică, un anunț, un afiș / banner, o replică / rugăciune a copilului în familie etc.

    Pătrățosu / Marius Cruceru ține atît la ideea articolului ca unitate de lucru pe blog (ceea ce implică un nivel ridicat de creativitate, tușă ludică / ironică, „indisciplină” locvacee), cît și la un ritm zilnic (cumplit) de publicare pe blog. Ca să nu mai vorbim de numărul uriaș de comentarii…

    Rotundu / Alin Cristea a dezvoltat un alt stil de blogging, distanțat de funcția inițială de jurnal pe care a avut-o la începuturi blogul, dar apropiat de funcția actuală de conectivitate (mai ales cu alte bloguri, dar și cu Messenger, Facebook, Twitter etc.).

    Eu nu țin așa de mult la a scrie articole (pe care am COMPETENȚA și DETERMINAREA de a le scrie, așa cum s-a putut în fiecare dintre cei 9 ani de cînd sînt prezent, tot mai insistent, pe Internet).

    Așadar, Vasilică, ți-aș propune să nu îți iei o obligație zilnică de a scrie pe blog. Eu aș fi mulțumit dacă pastorii (penticostali) ar scrie un articol pe săptămînă, iar în cursul acelei săptămîni să converseze cu cititorii care comentează (iar unii nu comentează în public, dar comentează în afara spațiului virtual, și cred că ar fi bine ca pastorii să aibă o ureche și pentru ACELE comentarii).

    Tot aici: Ar trebui ca un pastor-blogger să ia în considerare comentariile care apar pe ALTE bloguri evanghelice în legătură cu subiectele pe care le-a propus pe blogul său. Așadar, iar e novoie de timp, de răbdare, de editare unor fraze care, odată afișate în public, să aibă impact (și, dacă s-ar putea, să fie scrise corect românește și… omenește).

    Ca să nu mă lungesc, ideea principală pe care o susțin este următoarea: un pastor-blogger nu ar trebui să fie prea interesat să publice multe pe blogul său, ci… MULT. Nu cantitatea, ci calitatea producțiilor sale publice contează.

    Ar trebui să fie conștient și de faptul că spațiul public este cu mult mai „nedomesticit” decît audiența eclesială de duminica cu care este obișnuit. Așadar, un pastor-blogger va trebui să-și adapteze stilul, ofensiv și defensiv, la acest no man’s land care este Internetul.

    În concluzie, postările unui pastor-blogger ar trebui să consume doar 10-20 % din energia alocată bloggingului. Cea mai mare parte a resurselor, 80-90%, se consumă cu activități de blogging care NU implică publicarea postărilor, ci activități conexe, IMPORTANTE, chiar dacă nu așa vizibile precum articolele în sine.

    Ar fi păcat să închei acest comentariu fără să amintesc, încă o dată și încă o dată, că vizibilitatea evanghelicilor în spațiul public (și pe Internet) depinde în mare măsură de solidaritatea lor. A nu se înțelege asociere, aderare, înregimentare.

    Dar deja ăsta e un alt subiect…

    La care pastorii-bloggeri, din cîte observ, nu prea cugetă…

    (Măcar de-ar apăsa din cînd în cînd pe butonul de Like pe alte bloguri…)

    • Am înțeles mesajul tău, Alin. Mi-am propus aceasta pentru iunie mai ales fiindcă sunt câteva subiecte care trebuie abordate. După cum ai văzut, ritmul postărilor nu mai este ca la început, fiindcă sunt multe călătorii și discuții la care am luat parte în țară și în afară.

  3. Pingback: Un comentariu pe blogul lui Vasilică Croitor « România Evanghelică

  4. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (02.06.2011) « România Evanghelică

  5. Pingback: 11 postări în Top 100 WP (03.06.2011) « România Evanghelică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s