La revedere, maestre Ion Zubașcu

Știam de multă vreme că este bolnav, mi-a spus cu vreo doi ani în urmă. Era însă resemnat, privea cu demnitate la soarta sa și nici gând să regrete ceva.

În primăvara anului trecut, când am fost cu el la IICCMER, pentru a discuta cu Vladimir Tismăneanu și Mihail Neamțu despre lansarea cărții, era foarte rezervat în a promite că va fi prezent și la evenimentul din toamnă, semn că nu era sigur pe ziua de mâine. Boala i-a dat bilet de voie în oraș cu o zi sau două înainte, ne-am întâlnit și am povestit puțin împreună. Dar în ziua lansării s-a scuzat și mi-a spus că nu poate veni.

Deși toți îl stimau și apreciau pentru activitatea sa, era de o modestie care îți dădea fiori – de parcă nici nu auzise cineva despre el. Am căutat și eu, dar și alți prieteni să stăm de vorbă despre suferința sa, dar el a preferat să nu împărtășească detalii, ci să ne lase amintirea unui Zubașcu precum argintul viu, preocupat de proiectele sale culturale și gata să dea o mână de ajutor poeților sau scriitorilor tineri. În cele din urmă, nu ne-a lăsat fără răspunsuri, nu a refuzat total dialogul. A făcut-o însă ca unul deprins cu scrisul, a făcut-o printr-o carte: „Moarte de om. O poveste de viaţă” (publicată anul trecut).

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la La revedere, maestre Ion Zubașcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s