Biserica penticostală română: Quo vadis? (2). Despre ITP București

Am arătat în postarea anterioară că Biserica Penticostală a supraviețuit și s-a dezvoltat datorită zelului misionar. Spuneam, în final, că lipsa unei viziuni pentru evanghelizarea sudului țării este un semnal de rău augur.

Îngrijorarea îmi este alimentată nu de tendința tot mai mare de dezvoltare din punct de vedere instituțional, ci de faptul că aceasta nu este dublată de o preocupare pentru sufletele oamenilor. Clădiri de biserici, orchestre și fanfare, programe care să impresioneze, capele mortuare și parcări – acestea sunt elementele după care se socotește progresul lucrării lui Dumnezeu în vremea noastră. Și nu vă grăbiți să judecați, toate sunt bune și necesare, dar dacă ele se fac pe baza ignorării mandatului misionar al Bisericii, atunci avem o problemă cu Stăpânul secerișului.

Din punct de vedere misionar, pentru Biserica Penticostaltă decalajul dintre nord și sud este mai mult decât evident. La Revoluție existau multe județe care nu aveau nici măcar un păstor penticostal. De exemplu, județele Constanța și Tulcea aveau împreună un singur păstor. Nici după Revoluție Sudul nu a constituit o preocupare reală pentru liderii noștri. Voturile le dau cei mulți, ei contează în economia alegerilor, așa că mai important a fost mesaj populist și legalist înaintea alegerilor, purtat atent prin bisericile din Moldova.

Este adevărat că au existat inițiative individuale lăudabile și datorită acestora au luat ființă biserici în Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Însă la nivelul conducerii naționale, viziunea evanghelizării a făcut regrese în ultimii zece ani. Ultimul exemplu în acest sens îl constituie intenția unora de a reloca ITP București. De mai multă vreme se discută despre modernizarea bazei materiale a ITP, construirea unei capele, a unei biblioteci etc., iar recent s-a pus problema strămutării Institutului la Cluj.

Deși sunt bun prieten cu mulți dintre cei care alcătuiesc corpul profesoral al ITP și cu o parte dintre cei care fac parte din Consiliul Director, cred că discuția care se poartă acum despre relocarea ITP în Ardeal poate avea consecințe nefaste asupra lucrării misionare.

ITP București este situat, e adevărat, într-o zonă care nu se poate lăuda cu cel mai mare număr de penticostali. La fel de adevărat este că nordul va furniza resursele cele mai multe, precum și numărul cel mai mare de studenți. Însă atuul cel mai important pe care îl are sudul este că ITP fucționează chiar pe un câmp de misiune, în regiunea în care trebuie făcută cea mai mare investiție în următoarele decenii. Sudul României oferă cea mai amplă expunere misionară studneților ITP, iar acest element ar trebui să cântărească foarte greu în balanță.

  • Sudul țării este spațiul în care studenții pot fi expuși în fiecare săptămână la lucrarea misionară. Din București, viitorii păstori se pot deplasa în fiecare duminică la bisericile mici și sărace din județele puțin evanghelizate: Giurgiu, Teleorman, Tulcea, Constanța, Buzău, Ialomița, Călărași, Olt, Dolj, Dâmbovița, Prahova etc. Dacă cineva ar avea curiozitatea de a aduna numărul de credincioși din aceste județe, ar constata că în total ele au mai puțin decât un singur județ din nord.
  • Bucureștiul este cel mai mare oraș al țării, dar și cel mai puțin evanghelizat. Prezența evanghelică în București, raportată la numărul de locuitori, plasează capitala între orașele care au cea mai mare nevoie de biserici. Ideea de a construi o capelă în jurul ITP nu putea fi decât salutară, oferind ocazia studenților să experimenteze plantarea de biserici în timpul școlii.
  • Lipsurile materiale din regiunile de sud sunt evidente, dar acestea constituie un atuu în formarea studenților. Trebuie să ne întrebăm: Ce fel de studenți va forma ITP? Studenți care înțeleg necesitatea sacrificiilor de dragul Evangheliei, sau studenți care preferă confortul și condițiile facile? Ca student venit din Suceava, călătoriile la Medgidia, Tulcea, Buftea au fost o revelație despre nevoia spirituală a sudului. Am făcut practică o lună la Tulcea, am dormit pe saltele la subsolul bisericii, printre gândaci, am făcut baie în baptisteriu (era afară, în curte), am trăit multe peripeții pentru o lună de practică, dar, cel mai important, am înțeles nevoia de a sluji în sud. Trei ani mai târziu, când am absolvit ca șef de promoție, am avut opțiuni de slujire în zone mult mai confortabile din țară, dar nevoile din sud mi-au stăruit în suflet până am zis „da”. În 1997, 3 studenți ITP ne-am mutat în Dobrogea, un altul în R. Moldova, toți fiind „convertiți” la misiune după acea practică pastorală în sud.
  • Practica pastorală în sud este nu doar un exercițiu pentru dezvoltarea abilităților omiletice, ci o provocare în toate aspectele slujirii: pastoral, misiologic, evanghelistic, social. Cireașa de pe tort este șocul cultural de care am avut parte toți care ne-am mutat din nord în sud.
  • În nord sunt biserici care au lucrători pregătiți și experimentați dar care nu ajung la amvon cu lunile fiindcă sunt mulți lucrători. Se vor da aceia la o parte pentru a auzi în fiecare duminică studenți neexperimentați care abia acum se formează? Eram student în anul I când am participat ca reprezentant al studenților la o ședință a Consiliului Bisericesc, unde se discuta problema învățământului. Unul dintre membrii consiliului (azi doctor!) mi-a spus literal: „studenții trebuie să mai plătească ei pentru a putea face practică în bisericile noastre”. Probabil. Dar bisericile din sudul țării au primit cu mare bucurie slujirea acestor studenți neexperimentați.
  • Bisericile din sud au fost avantajate de apropierea geografică față de ITP și astfel au trimis studenți la cursuri, în multe cazuri pe cheltuiala acelor bisericuțe sărace. Dacă ITP s-ar muta în nord, inclusiv trimiterea studenților la școală pentru unele biserici ar fi mai costisitoare. Nu vorbesc de ipoteze, ci de o realitate. Mă număr printre păstorii care au în sectorul lor de slujire cel mai mare număr de absolvenți ITP. Avem doar în zona Medgidia 11 persoane care au fost la ITP, iar în zona Bisericii Betel din Constanța alți 8.

Din punct de vedere academic și material este foarte probabil că prin construirea unei noi baze în Cluj ITP va avea numai de câștigat. Dar vă invit să meditați la situația evanghelicilor germani sau europeni, în general. Au și ei școli puse la punct, au condiții academice și o bază materială de vis, dar… cui prodest? Când spiritul misionar s-a evaporat, când biserica s-a instituționalizat, când politica (inclusiv cea religioasă) a devenit mai importantă decât sufletele oamenilor, totul s-a redus la sedii bine întreținute și diplome bune de impresionat lumea. Închei cu un citat din Tozer:

Dacă Duhul Sânt ar fi fost retras din Biserica Primară, 95% din activitățile ei ar fi încetat, dacă Duhul Sfânt ar fi retras din Biserica Contemporană, 95% din activitățile ei ar continua nestingherite.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Biserica penticostală română: Quo vadis? (2). Despre ITP București

  1. Pingback: Vasilică Croitor despre Biserica Penticostală « România Evanghelică

  2. Si Valcea e tot din Sud si nici ea nu avea pastor la revolutie.
    Desi Valcea fata de Bucuresti e la 2 ore de mers cu masina, studentii ITP rar i-a calcat hotarele (aici si noi , pastorii locali avem vina noastra) ca sa nu vb de conducerea CP .
    Cu toate acestea si eu vad mutarea ITP-ului la Cluj ca o mare pierdere pentru bisericile din Sudul tarii si asa sentimentul multor Olteni e ca Penticostalismul e al Ardelenilor (in Valcea 80 % din pastori sunt Ardeleni)

    • Da, conducătorii locali pot atrage studenți, dacă doresc. în Dobrogea, aceasta a început cu Ghiță Rițișan, apoi el a adus 4 studenți în 1997, apoi noi am adus alții… În total, Dobrogea are cel puțin 30 de absolvenți de ITP.
      Interesantă observație despre perceția penticostalismului „ardelenesc” în Vâlcea. Pe la noi nu am auzit să se pună problema astfel, deși avem și noi slujitori veniți din multe părți ale țării.

      • doar pastorii pot si au dreptul la slujire frate vasilica? nu cumva a ramas fara putere Duhul-Sfint si e nevoie de interventia omului cu „intelepciunea” lui ca sa facem lucrarea lui Dumnezeu?respect activitatea pe care o aveti in rascumpararea memoriei dar nu lasati nici celelalte lucruri, cum ar fi Petru la scoala el, care nu stia sa se semneze dar a fost o unealta extraordinara in mina Duhului ,fratii scumpi din trecut care primeau invatatura direct de la Duhul aveau propasirea pe care noi o vrem o dorim dar ne bazam pe litera invatata si prea putin onoram pe Duhul Sfint ,lucrati si la acest aspect si sudul va fi inundat de oameni care sa onoreze pe Duhul gata de sacrifici in stare sa lase confortul

  3. Cristi spune:

    Frumoasa si pasionala argumentatia ta pentru ca ITP-ul sa ramana in Bucuresti. Inima ta de evanghelist pentru zonele provocatoare din sudul tarii a fost bine exprimata in ceea ce ai scris. Oricum, provocarea de a forma, educa si imputernici noi lideri/slujitori care sa extinda influenta Imparatiei in Romania (si chiar in afara tarii) este o provocare care necesita o mult mai mare atentie si intentionalitate.

  4. Pingback: 15 postări în Top 100 WP (19.06.2011) « România Evanghelică

  5. Geta spune:

    Ma bucur sa vad o pozitie transanta in fata intentiei de a se muta ITP-ul din Bucuresti.
    As vrea sa va prezint cateva realitati ale penticostalilor din Bucuresti, ca una care din copilarie a inteles sa slujeasca pe Domnul, aici in capitala, in care m-am nascut.
    Nu stiu cum s-a simtit in alte parti presiunea regimului ateu, dar bisericile de aici erau niste colectivitati inchise pentru care cuvintele „evanghelizare” sau „misiune” nu existau. Am crescut intr-o biserica in care ni se cerea periodic sa nu mai facem repetitii de cor sau de orchestra pentru ca „nu avem voie, asa ni se cere”. Cand ne impotriveam indignati, ni se spunea „treaba voastra, o faceti pe proprie raspundere”. Nu exista seara de rugaciune in biserica, de aceea ne adunam pe furis, prin case. E clar ca „ordinele” ajungeau mult, mult mai repede la noi decat in multe alte zone ale tarii…
    Aceasta stare a continuat si dupa revolutie datorita faptului ca liderii nu s-au schimbat si nu au putut sa se ‘plieze’ la noile oportunitati oferite de libertate. Unii erau prea batrani, altii erau antrenati in prea multe activitati, neintelegand ca trebuie sa imparta responsabilitatile si sa dezvolte alti lideri in jurul lor, iar majoritatea si-au simtit pozitia amenintata. Urmarea a fost, si inca este, o mare lipsa de barbati gata sa slujeasca, sa se dedice lucrarii lui Dumnezeu.
    Un alt mare handicap al Bucurestiului, dar si al judetelor din sud este nivelul de trai mult mai scazut fata de partea din nord. Incercati sa comparati Giurgiu sau Calarasi cu Cluj sau Oradea. Nici nu exista termeni de comparatie…
    Iar in Bucuresti, chiriile exorbitante sau pretul foarte mare al terenurilor fac ca deschiderea de noi biserici si supravietuirea lor sa ramana doar vise neimplinite…
    Eu multumesc Domnului ca acum merg intr-o biserica in care s-a inteles foarte clar care este menirea noastra ca si crestini. Desi suntem putini la numar (aproape 70 de membri), in fiecare duminica se fac doua echipe care merg in doua mici biserici de langa Bucuresti, pentru a ajuta acolo. Daca punem la socoteala si faptul ca pastorul nostru este sustinut material de biserica, ca avem lunar chirie de platit, ca majoritatea dintre noi s-au angajat sa sustina misiunea transculturala asa incat donatia lunara se apropie de un salariu mediu lunar, ca au fost sustinuti cativa studenti de la ITP ca sa mearga cate o luna pe timpul verii in biserici mici, din sudul tarii, si sa slujeasca acolo sau i-am ajutat sa isi completeze resursele pentru misiuni in afara tarii – chiar ca sunt uimita sa vad si sa traiesc zi de zi minunile pe care numai Dumnezeu poate sa le faca.
    Pentru ca numai EL stie sa binecuvanteze putinul nostru si sa faca lucruri marete cu el, atunci cand acesta este pus in slujba Lui.
    In biserica noastra studentii la ITP au fost mereu „pusi la treaba” si unii s-au implicat cu seriozitate si in activitatile din bisericile mici cu care biserica noastra lucreaza.
    Ma rog Domnului ca cei care vor lua deciziile cu privire la ITP sa o faca sub calauzirea Duhului Sfant!

    • biruitorul spune:

      cred ca bani,resursele financiare care se pun la bataie pentru a se construi un institut in ardeal (si asta numai din interese ascunse si politico-rligioase) ar putea fi directionati, dati special pentru misiune in sud, ginditi-va citi slujitori ar putea fi platiti cu acesti bani,….ma rog sa aveti calauzire divina in acest sens.

      • Luarea de poziție nu se îndreaptă într-acolo. Cred că ITP are nevoie de o bază materială mai extinsă, iar resursele financiare pentru ITP ar trebui sporite cu aportul tuturor bisericilor din România. Bisericile din zona noastră fac în fiecare an o colectă pentru ITP și o facem cu bucurie.
        Însă dacă s-ar investi bani într-un ITP plasat în sudul țării, în final prezența ITP poate avea un impact spiritual important asupra sudului.

    • Mulțumesc pentru intervenție. Bucureștiul ar fi trebuit să profite mult mai mult de prezența ITP. Totul ține, în final, de viziunea conducerii locale.

    • geta cuvintele tale ma rascolesc aceasta drama o traiesc acum in vremuri de libertate liderii salajului lupta impotriva a tot cei vrednic de cinstit si de primit grija lor este nu la rugaciune ,evanghelizare ci la ingradirea fratilor, daca sint frati care se aduna pe la case sint umiliti si batjocoriti public grija lor este sa si rotunjeasca veniturile si sa caute sa raminem indiferenti la nevoia de mintuire a celor din jur este un strigat al Duhului Sfint [descoperire] sper sa il pot posta pe internet cit de curind acolo Dumnezeu isi exprima dorintele LUI cum numai EL poate sa o faca, in ceea ce priveste legatueile cu alte biserici daca nu avem acceptul mai marilor nu putem conlucra traim vremuri de libertate si ar trebui sa profitam din plin pentru a duce vestea buna ,sint imresionat de activitatea din biserica in care esti

      • Este trist că nu sunt încurajate grupele de rugăciune în case. Sub comunism acestea au fost un element vital pentru supraviețuirea lucrării și mai ales a darurilor Duhului în practica bisericii. Cei care se tem de aceste grupuri se tem fiindcă nu au o viziune clară de ucenicizare, de dare de socoteală astfel că văd în aceste grupuri o posibilă ruptură de biserică.

        • DUMNEZEU a descoperit ca vine vremea cind biserica va supravietui prin case si aceasta informatie a primito un pastor in SUA in ceea ce priveste „rupturile”in comunism au fost numeroase din pricina ingradirilor azi ne gindim cum sa ne putem aduna la staruinta ,la bucurii si la mijloc este ingradirea sub pretext ca este casa de rugaciune numai ca acolo sint garduri din sirma ghimpata…..

        • Biseria în case este modelul biblic, înainte de a fi în America sau în Coreea. Am găsit în arhive și un termen folosit de creștinii români în perioada de început a comunismului: „cete”. Și așa ne ferim de „celule” că sună a celule teroriste sau de închisoare, poate că e cazul să luăm în considerare „ceata”. Măcar așa ne va ieși din cap că facem o chestie pentru că este americană.

  6. stef spune:

    Exista cumva statistici legate de cati din absolventii ITP sunt implicati in slujire: lucrarea in biserica, lucrararea transculturala, slujire in zonele rurarale sau in Moldova, Sud, Dobrogea?

    • Eu nu am auzit să existe asemenea statistici. În Dobrogea cunosc foarte bine situația și de aceea garantez de cifrele vehiculate.

      • Tamas Ianos spune:

        Dacă orice om trebuie să audă evangelia,şi noi ca lucrator împreuna cu Dumnezeu vrem să grăbim revenirea Domnului Isus,lîngă Dobrogea,Oltenia, mai sint Judeţele Harghita, Covasna. as fii foarte bucuros să aud,ca absolventii ITP.sau dus c-a misionar a vestit evangelia ţn aceste zone şi s-a deschis bisericii şi cu ajutorul Duhului Sfînt,se îmulţeau, şi trebuiau să fie ordinati in slujire….adică să nu zidesc pe temelia pusă de altul..Rom.15.20.

        • Din experiență vă pot spune că ordinea este alta. Lucrătorii din zonă se roagă, fac un plan, pun o temelie și apoi invită alți lucrători să continue lucrarea. Pavel a spus că unul seamănă, altul udă, iar Dumnezeu face să crească. Versetul din Romani 15:20 se referă la o altă situație, Pavel discutând despre apostolia și misiunea sa specială.

  7. Alin Duciuc spune:

    Frate Vasilica, nu cred ca ati inteles prea bine intentia conducerii. Ei vor ca la Cluj sa infiinteze o universitate penticostala asa ca Emanuel, iar in acea universitate sa se mute ITP-ul. Majoritatea au fost pentru mutare, si dintre profesori dar si dintre studenti. Am fost printre putinii impotriva mutarii doar din rationamente misionare. Bisericile din Sud vor pierde mult.
    Poate ca studentul se formeaza in bisericile filii de pe langa Cluj, dar daca nu intra in contact cu nevoile sudului, slabe sanse sa se implice acolo.

    • Am auzit și eu variantele care se pun în discuție, Universitate la Cluj, facultăți mai multe în țară etc. Motivul principal asupra căruia vreau să mă concentrez este cel misionar – evanghelistic. Cred că este mai bine pentru studenți (care vor crește în proximitatea unui câmp de misiune) și pentru sudul țării (care va fi ajutat de slujirea acestor studenți)
      Evit așadar să mă pronunț pe celelalte teme, cu universitatea etc. Articolul scris de mine vizează în special sciziunea care se va adânci tot mai mult între nordul și sudul țării. Dacă liderii nu au făcut nimic pentru a ajuta sudul, dacă au făcut diverse încercări de a muta ITP în Ardeal (sau de a îl distruge – și aici chiar aș avea multe de spus!), măcar să lase lucrurile așa cum sunt.

      • Alin Duciuc spune:

        Eu nu am auzit variante, eu am participat la discutii. De-acum trebuie de vazut ce spune Conducerea Cultului daca accepta sau nu.
        Trebuie multa rugaciune pentru ITP si pentru sudul tarii. Ce spuneti despre o intalnire de rugaciune pentru sudul tarii? Iar la acea intalnire se pot prezenta si nevoile spirituale din sud.

        • Geta spune:

          O idee excelenta! Dar sa fie prezentate nu numai nevoile din sud,
          dar si strategiile trecute, impreuna cu ceea ce s-a realizat, precum si
          strategiile pentru viitor, in privinta evanghelizarii sudului si Bucurestiului.
          Aceasta prezentare sa fie facuta si de catre cult, si de catre ITP,
          ca cel care pregateste lucratori pentru intreaga tara…
          Sunt tare curioasa daca se va putea face asa ceva…
          Ma gandesc ca daca se pune astfel problema, vor fi incurajate unele
          biserici locale si vor indrazni sa priveasca putin si dincolo de ziduri
          si programe.
          Si inca ceva: aceasta intalnire sa nu reuneasca numai pastori.
          Se presupune ca acestia cunosc situatia, cat de cat.
          Ma rog Domnului sa va dea ajutorul Sau.
          Filipeni 2:13  Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, si vă dă,
          după plăcerea Lui, si vointa si înfăptuirea.

        • Cred că este o idee bună. Întrebarea ar fi cine poate să o organizeze și care ar fi formatul?

  8. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (22.06.2011) « România Evanghelică

  9. Pingback: Biserica penticostală română: Quo vadis? (5). Cler și laici. | Răscumpărarea memoriei

  10. Pingback: Declarația anului 2011 – Nominalizări (19) « România Evanghelică

  11. frate Vasilica pastorul care a avut descoperirea putea fi in romania sau ori unde in lume, cred ca e nevoie intr-o vreme ca si aceasta de ascultare de Duhul ,ca si biserica cu botez in Duhul tot mai rar se aude „asa vorbeste Domnul”sau daca se aude cine ia aminte ,aceasta era ideea mea de ascultare si de lucruri care vor veni fara sa pot anticipa cum vor fi acele vremuri poate nu la voia intimplarii sau reactivat „cronicarii „de la defuncta „doi si un sfert”.

  12. Pingback: A intrat Miscarea Penticostala Romana in ” epoca monument” ? « Dorin Pele

  13. Cornel spune:

    Iata Deciziile care au stat la baza aprobarii infiintarii UNIVERSITATII PENTICOSTALE din Romania ca persoana juridica componenta a Cultului penticostal, proprietatea Cultului Penticostal din Romania. Dirijarea donatiilor si fondurilor de investitii catre o asociatie de persoane fizice este ilegala, este deturnare de fonduri!
    “Universitatea Penticostala din Romania – în proiect”
    Vezi, aici: http://suceavaevanghelica.wordpress.com/2011/12/30/universitatea-penticostala-din-romania-in-proiect/

  14. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 17 iunie | Romania Evanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s