Memoria selectivă a revoluționarilor români

Se pare că „virusul amneziei” se propagă cu prioritate pintre revoluționarii iliscieni, precum se prinde foarte ușor și de informatorii din cadrul cultelor.

Grigore Cartianu face o recenzie scurtă a unei cărți scrise de Dumitru Mazilu, interesant, după ce a mai dedicat o carte aceluiași subiect. Prima dintre ele a apărut la doi ani după Revoluție, iar a doua a fost lansată recent. Diferența dintre cele două cărți dă impresia că omul a participat la două revoluții ori că a jucat două roluri. În acest sens, titlurile sunt mai mult decât grăitoare: în 1991 scria despre „Revoluția furată”, ca în 2011 să scrie despre „Revoluția română, zile și nopți de dramatism și speranță”.

Este de la sine înțeles, ne explică G. Cartianu, cum a uitat omul episoadele de mai jos în noul volum, având în vedere faptul că I.Iliescu l-a făcut membru pe viață al Colegiului Național al Institutului Revoluției Române din Decembrie.

Citiți mai multe în ziarul Adevărul.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s