Răspuns la interpelările pastorului Cristi Ionescu

Pastorul Cristi Ionescu a făcut pe blogul său câteva remarci în care a sugerat o legătură între motivația care stă la baza scrierii cărţii Răscumpărarea memoriei și susținerea unor curente noi în biserică. Recent mi s-a atras atenția asupra unui comentariu al domniei sale pe această temă. Aș fi preferat să fiu interpelat direct, dar e bine cel puţin că mi s-a atras atenţia asupra existenței comentariului, pe care îl redau mai jos:

Răscumpărarea memoriei este un demers care poate fi merituos atâta vreme cât nu va fi asociat cu vreun alt curent. Chiar dacă este incomplet și de aceea în curs, viabilitatea lui depinde de totala sa neutralitate când este vorba de alte subiecte. Până recent, pastorul Vasilică Croitor a reușit să mențină acest echilibru. Am avertizat de la început că suportul meu este condiționat tocmai de disciplina de care autorul va da dovadă în acest sens. Șchiopătările sale și ale altora din anturajul său legate de Peniel din ultima vreme ne dau dreptul să punem sub semnul întrebării motivația inițială a demersului. Sperăm (încă) să fie doar o coincidență nefericită. Intervenția lor vis a vis de Peniel este cu atât mai nefericită cu cât dacă în cazul Răscumpărarea memoriei se cereau capete acum primim o invitație la moderație. Această inconsecvență este suspectă, foarte suspectă! Mai vedem…

Răscumpărarea memoriei este un demers; Vasilică Croitor este o persoană. Pe de o parte, Răscumpărarea memoriei acoperă un subiect de sine stătător (Cultul Penticostal în perioada comunistă). Pe de altă parte, Vasilică Croitor este un slujitor preocupat în egală măsură de prezentul și viitorul bisericii în care slujește ca păstor de 14 ani.

Eu nu am apărut odată cu Răscumpărarea memoriei și nu sunt limitat de acest proiect. Preocupările mele pentru lucrarea misionară, pentru implicarea bisericii în societate, pentru reformarea instituțiilor bisericești, pentru lucrarea tinerilor sau a închinării sunt mult mai vechi decât preocuparea pentru perioada comunistă. Am luat parte la înființarea Agenției Penticostale de Misiune Externă și am slujit în conferințe misionare cu mulți ani înainte de a scrie Răscumpărarea memoriei. Am fost cosemnatar al unor scrisori deschise adresate conducerii Cultului și păstorilor penticostali, abordând subiecte importante, care se dovedesc și astăzi de actualitate. Slujesc de 14 ani ca păstor plantator de biserici și cred că ceea ce mă definește, în primul rând, este pasiunea pentru lărgirea Împărăției lui Dumnezeu, mai mult decât istoria.

Demersul Răscumpărarea memoriei poate fi merituos sau nu prin sine însuși. O judecată onestă din punct de vedere intelectual trebuie să țină cont de conținutul cărții și nu de alte opinii subiective referitoare la gusturile autorului. Nu înțeleg cum este posibil ca Răscumpărarea memoriei să fie un demers merituos doar dacă autorul nu își mai exprimă opiniile personale asupra altor subiecte din cotidianul bisericesc. Dacă am opinat că mutarea ITP în Ardeal ar însemna o pierdere uriașă în ceea ce privește evanghelizarea sudului țării, această opinie de natură misiologică este în măsură să anuleze concluziile din cartea despre perioada comunistă? Ar fi trebuit ca dascălii ITP care au votat mutarea în Ardeal să spună că nu mai sunt de acord cu Răscumpărarea memoriei din cauza divergenței de opinie pe tema ITP? Ce fel de piruetă ideologică ar trebui să facă un cititor care a considerat corecte concluziile cercetării mele și le-a susținut public, doar pentru a le infirma ulterior nu fiindcă a descoperit fisuri în conținutul cercetării, ci pentru că autorul nu mai corespunde ideologic? Nu acesta este motivul pentru care i-am luat apărarea lui Iosif Țon? Câtă vreme el era în interiorul bisericii baptiste, cărțile și predicile sale se bucurau de o apreciere imensă. Când el și-a arătat sprijinul pentru mișcarea carismatică, unii au considerat potrivit să interzică predicile și cărțile sale din perioada în care l-au aplaudat, dovedind o inconsecvenţă regretabilă. Așadar, dacă avem aceeași opinie cu privire la ceea ce s-a petrecut în regimul comunist, nu este absolut necesar că vom avea aceeași opinie și în domeniul lucrării cu tineretul bunăoară.

Am avertizat de la început că suportul meu este condiționat tocmai de disciplina de care autorul va da dovadă în acest sens.

Din fericire, eu nu am nimic de negociat, nici măcar sprijinul cuiva. Vasilică Croitor este interesat de sprijinul lui Dumnezeu. Răscumpărarea memoriei poate fi agreată sau dezavuată de oameni în funcție de judecata lor. Personal am mărturisit că m-a încurajat foarte mult susținerea oferită de păstorii din America, precum am fost binecuvântat și de susținerea altor lideri de opinie, printre care și semnatarii recomandărilor din deschiderea volumului. Însă acest sprijin nu poate fi condiționat de nimic. Ne aflăm la granița dintre șantaj și manipulare atunci când, în schimbul susținerii publice a unei cărți, autorul este somat să nu ofere susținere altor proiecte sau organizații.

Șchiopătările sale și ale altora din anturajul său legate de Peniel din ultima vreme ne dau dreptul să punem sub semnul întrebării motivația inițială a demersului.

Ar fi păcat ca pe lista lungă a speculațiilor legate de motivația cărții (răzbunare, popularitate, bani, schimbarea conducerii etc.) să mai adăugați încă una. Nu cred că susținerea mea pentru Peniel poate să impieteze asupra cercetării istorice pe care am întreprins-o. Niciun învăţător nu le dă elevilor nota 10 la o materie doar pentru a decide apoi să le-o micșoreze fiindcă la altă materie nu s-au descurcat la fel de bine.

Câtă vreme ați combătut Penielul, ați acceptat chiar și un guest post scris de un antipenticostal notoriu, care cu bucurie a lovit altădată într-o slujire penticostală. Câtă vreme ați dezavuat atitudinea Cultului Penticostal de mușamalizare a fenomenului colaborării (este un an de la apariția cărții și încă nu există o reacție corectă), ați fost acuzat de cei din țară că aveți o agendă subversivă: vreți să loviți în Cultul Penticostal. Pe de altă parte, acum apreciați decizia Cultului de condamnare a Penielului. Deci sunt domenii în care ați condamnat aspru conducerea Cultului, altele în care o apreciați. Asta se cheamă normalitate. Vă cer, la rândul meu, să îmi recunoașteți dreptul de a avea altă opinie, fără a aluneca pe panta speculațiilor și bănuielilor fără fundament.

…în cazul Răscumpărarea memoriei se cereau capete acum primim o invitație la moderație

Nu cred că veți găsi vreo afirmație de-a mea, în cartea Răscumpărarea memoriei, pe blog sau în luările de cuvânt, prin care să fi cerut „capete”. Am cerut să fie investigate faptele, să fie analizate de oameni competenți, să se creeze cadrul pentru restaurare și îndreptare. Nici măcar în cazul Gurău, atunci când vuiau blogurile, nu am cerut sancțiuni sau îndepărtarea din funcție. Puteam să iau atitudine la Congres, dar nu am făcut-o. Nu m-am implicat nici în cazul Nicky Pop, deși aveam suficient material pentru aceasta. Nu am scris cartea în spiritul vânătorii de „capete”, ci am invitat la moderație în toate luările mele de cuvânt. Cred că și cazul Peniel era necesară o judecată bazată pe o analiză a fenomenului, nu o lapidare publică.

În concluzie, nu îmi voi subordona conștiința vreunui proiect, unei organizații, unei ideologii. Vreau să slujesc adevărul, chiar dacă aceasta înseamnă să fiu înțeles greșit, să devin ținta speculațiilor sau chiar a oprobriului unora. Scriptura ne învață să căutăm lauda Domnului, nu a oamenilor.

„De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” (1 Corinteni 4:5)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Răspuns la interpelările pastorului Cristi Ionescu

  1. DanutM spune:

    Draga Vasilica,
    Apreciez raspunsul tau demn, ferm, dar echilibrat.
    L-am vazut o singura data pe pastorul Cristi Ionescu, intr-un eveniment public la Chicago si, sincer, mi-a placut. Nu pot pune insa nicicum laolalta impresia mea ca am de-a face cu un om inteligent, articulat si preocupat de lucruri serioase, cu patima sa anti-penielista si ‘anti-liberala’.
    Am deplins de-a lungul anilor balacareala ‘anti-liberala’ in care se complac unii dintre liderii baptistilor romani (nu dau nume, ca-i stie toata lumea; oameni in toata firea, cu doctorate si grade universitare, care se tin de gainarii politicianiste, nu din convingere – daca ar fi asa, mai ca i-as ierta; fiecare dintre noi are dreptul din cind in cind la propria lui prostie – ci de dragul banilor din vest, care vin numai daca joaca acest joc grotresc si degradant).
    Am sperat din toata inima ca penticostalii vor fi feriti de asemenea copilarii populiste. Se pare insa ca n-a fost sa fie. Se vede ca suntem cu totii bintuiti de aceleasi metehne. Ma tem ca indeologia si inclinatia structurala conservatorista a evanghelicilor romani este o boala care a inceput sa se cuibareasca si intre cei care ar trebui sa fie caracterizati de dinamica Duhului, nu de apa statuta a obiceiurilor desuete.
    Daca am avea de-a face cu o dezbatere serioasa de idei, cu confruntari de opinii argumentate si discutii teologice de substanta, ar fi colosal. Ca si in cazul discutat aici, disputa se poarta insa la un nivel si cu mijloace care nu fac cinste Evangheliei si n-au nimic de-a face cu invatatura lui Cristos.
    Ceea ce vad intimplindu-se intre penticostali cu episodul Peniel nu se deosebeste cu nimic de penibilul in care s-au complacut baptistii in episodul Iosif Ton. Cei care atunci au clamat superioritatea penticostala au acum motiv sa recunoasca faptul ca evanghelismul romanesc, in totalitatea lui, inclusiv penticostalii, sufera de boala de moarte a fixismului mucegait.
    Dupa parerea mea, oricit de putin conteaza aceasta, fara o innoire veritabila si fara lepadarea acestor apucaturi rudimentare, potrivite pentru inceputurile rurale ale miscarii, dar nicidecum pentru secolul 21, evanghelicii romani vor ramine marginali in societatea romaneasca. Si asta si merita, daca nu reusesc sa vada dincolo de maruntele certuri care ii anima si le consuma energiile in acest moment.
    As dori, in acelasi timp, sa-i rog pe cei pentru care cuvintele mele au cit de mica valoare, si care au alte idealuri si alte determinatii, sa nu-si piarda timpul cu asemenea maruntisuri nedemne, ci sa se concentreze pe ceea ce cu adevarat zideste imparatia si face ca marturia Evangheliei sa straluceasca in acest veac intunecat (la a carui lipsa de stralucire, din pacate, dupa cum se vede, contribuim si noi din plin).
    Dumnezeu cu mila!

  2. Pingback: Răspuns la interpelările pastorului Cristi Ionescu | Răscumpărarea memoriei « Persona

  3. dave007 spune:

    Salut cu caldura acest raspuns vis-a-vis de rasunetul din blogosfera crestina fata de cazul Peniel si ulterior atacul la cartea „Rascumpararea memoriei” (sau mai bine spus a autorului ei, un „sustinator” al organizatiei Peniel).

    Am cautat si eu la randu-mi sa invit pe domnii care au opinat pe blogul pastorului Cristian Ionescu sa dea dovada de maturitate si sa invete manierele de bun simt in ce priveste comunicarea deschisa in mediul online. Este jenant si penibil faptul ca s-a ajuns la acuzatii personalizate in loc sa fie tratata o probelma. Este uluitor cum au degenerat discutiile si s-a ajuns la atacarea „sustinatorilor” organizatiei Peniel.

    Subscriu la conculzia acestui post „În concluzie, nu îmi voi subordona conștiința vreunui proiect, unei organizații, unei ideologii. Vreau să slujesc adevărul, chiar dacă aceasta înseamnă să fiu înțeles greșit, să devin ținta speculațiilor sau chiar a oprobriului unora. Scriptura ne învață să căutăm lauda Domnului, nu a oamenilor.”

    Blessings!

  4. CORNELIU LIVANU spune:

    Credeam chiar inainte de a citi raspunsul de auto-aparare al fratelui Vasilica Croitor ca, intradevar, pastorul
    Cristi Ionescu, un penticostal vrednic de apreciere pentru lucrarea pe care o face in ogorul Domnului, atat cel din SUA cat si pe undele radio si TV, a dat sanctiuni prea dure in cazul Peniel probabil dintr-o graba
    specifica noua, penticostalilor conservatori. Tinerii mai pot sa si greseasca uneori dar, cred ca este corect, sa li se dea o sansa asa cum a facut apostolul Pavel cu tanarul Marcu pe care l-a rechemat in
    lucrare, conform cu versetul din 2 Timotei 4:2b.
    Inainte de a da sentinte aspre se impune o analiza personala exigenta: ‘Fratilor, chiar daca un om ar cadea
    deodata in vreo gresala, voi care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine
    insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.’ Galateni 6:1

  5. Frate Vasilică,
    În primul rând doresc să vă reamintesc faptul că dvs. ați reacționat la demersul meu cu privire la cazul Peniel fără să mă fi „interpelat direct” în prealabil (nici nu am avut pretenția) deci nu văd rostul ideii de a vă fi contactat personal pentru a răspunde reacțiilor dvs. publice în coliziune directă cu poziția mea.
    Apoi, cazul colaborării unor reprezentanți ai Cultului Penticostal în perioada comunistă a fost prezentat de dvs. sub forma cărții Răscumpărarea memoriei. Este o distincție foarte clară în mintea mea între pastorul Vasilică Croitor și Răscumpărarea memoriei pe de o parte și adevărul obiectiv cu privire la colaboraționism pe de altă parte, deși ele se intersectează pe coordonatele cercetării dvs. pe care am apreciat-o la vremea respectivă ca atare.
    Problema pe care o am este că în cadrul forumului blog care se numește Răscumpărarea memoriei și care a promovat demersul dvs., prin poziția pe care ați luat-o față de situația Peniel dar și prin afirmațiile specifice ale unor suporteri din anturajul dvs. apropiat, s-a creat o legătură imposibil de evitat între cele două cazuri. Având în vedere suportul meu pentru Răscumpărarea memoriei manifestat în mai multe feluri printre care și comentarii pe acest blog, am încercat să mă delimitez clar de (cel puțin) percepția inevitabilă că demersul dvs. inițial ar fi doar un vehicul pentru predispozițiile dvs. cunoscute și recunoscute cu privire la anumite pasaje din Mărturisirea de credință și comunicatele recente ale Conducerii Cultului Penticostal și poziția liberalistă pe care o aveți în acest context (subliniez, în acest context!).
    Mi se pare foarte corect să susțin o poziție pe care ați luat-o dar să mă și separ de altele cu care nu sunt de acord. La fel, nu am nici o problemă să nu fiu de acord în anumite lucruri cu pastorul Daniel Chiu dar să avem aceeași poziție în altele. Delimitările însă trebuie clarificate și este exact ceea ce am făcut în cazul dvs. vis a vis de o eventuală conecție între Răscumpărarea memoriei și cazul Peniel. Eu pot să susțin acest demers și fără să îi spun „Răscumpărarea memoriei”. În încheiere aș dori să îmi exprim mirarea față de impresia că eu v-aș fi cerut o subordonare a conștiinței. Ați vizitat Biserica Elim din Chicago și știți că nu v-am făcut vreun instructaj cu privire la ceea ce puteți sau nu să spuneți.
    În final, ceea ce mi se pare important este o separare totală între Răscumpărarea memoriei și alte poziții pe care le aveți. În ce privește „căderea de capete” este ridicol să vorbim despre așa ceva în cazul Peniel. Nu numai că nu am vorbit despre așa ceva dar nici nu putem vorbi de vreme ce Fundația Peniel nu este sub vreo autoritate. Singurul „cap” care a căzut a fost un act de decizie interioară al lui Peniel. Nu am apreciat ca suficiente scuzele anemice și ideea de continuare a colaborării cu „trupa” cu pricina, fapt care nu a fost dezmințit nici până azi. Mai sunt și alte lucruri (ca să fac aluzie la insinuarea dvs. cu privire la un caz destul de notoriu) dar să lăsăm asta deocamdată.
    În speranța că am clarificat suficient poziția mea încât să nu fie necesar un ping-pong de mesaje vă doresc toate cele bune.
    Cu stimă,
    Cristian Ionescu

    • Frate Cristian, clarificările acestea sunt, în ceea ce mă privește, pe deplin satisfăcătoare. Când vorbesc despre Proiectul „Răscumpărarea memoriei”, mă refer la carte și la cele prezentate în ea.
      Blogul constituie o platformă mai largă de comunicare, pe care îmi voi exprima în continuare părerea și pe alte subiecte. Ar fi foarte greu să întrețin două bloguri, unul pentru carte și altul pentru „restul”.

      La rândul meu, voi puncta câteva aspecte pentru clarificare:
      1. Personal nu mă consider un adept al poziției „liberaliste”. Discuția asta o putem purta cândva, cred că este necesară.
      2. Mărturisirea de credință necesită o revizuire din multe motive care nu au de-a face cu vreo agendă „liberală”.
      3. Comunicatul recent al Cultului încă nu l-am discutat în mod amplu, dar mi-am propus să o fac.
      4. Când am vorbit despre subordonarea conștiinței, nu m-am referit la dumneavoastră, ci la presiunile care s-au făcut sub multe forme asupra mea pentru a sluji interesele unor organizații sau ideologii.
      Confirm că m-am bucurat de o părtășie frumoasă în Biserica Elim.
      În slujba lui Hristos,
      Vasilică Croitor

      • Remus spune:

        Fr. Vasilica Croitor,

        cum se face ca dvs. promovati pe blog carti ale unor persoane ratacite de la adevar cum este cazul lui TD Jakes ???

        • Remus spune:

          Fr. Vasilica Croitor,

          cred ca era un lucru civilizat sa-mi da-ti un raspuns la intrebarea mea !!!

        • Iată că m-am întors în civilizație. Aștept și eu răspunsul tău, civilizat, dar numai după ce te informezi din carte, nu din auzite.

        • Fr. Remus, înțeleg din comentariul tău că ai decis deja cine este rătăcit de la adevăr și te aștepți ca toți să fie de aceeași părere. Până să te apuci să copiezi de pe internet tot felul de acuzații, am să te invit să îmi spui ce erezie ai găsit în cărțile pe care le-am tradus. Dacă ai aflat din alte surse, nu mă interesează.

  6. Pingback: Declarația anului 2011 – Nominalizări (23) « România Evanghelică

  7. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (19.07.2011) « România Evanghelică

  8. remembering7 spune:

    Si eu am fost surprins ca pe blogul acesta, ce poarta acelasi titlu ca si cartea (si implicit proiectul) se dezbat subiecte colaterale in cel mai bun caz. Ele isi au rostul lor, dar nu pe un blog tematic. Daca blogul ar purta un alt titlu, si mai ales subtitlu ( nu „cultul penticostal in comunism”) s-ar justifica „platforma mai larga de comunicare”. Din pacate, asa cum si pastorul Ionescu a sesizat, discutarea diferitelor subiecte sub aceeasi umbrela (mai ales cele din prezent, nu din comunism) creaza confuzie si da loc la asocieri neintentionate. Desi este mai dificil, existenta a doua bloguri separate ar limpezi apele si pastra focusul asupra proiectului Rascumpararii memoriei aici. Este un simplu sfat.

  9. Pingback: 5 postări în Top 25 WP (20.07.2011) « România Evanghelică

  10. Catau Adrian spune:

    Si eu in acelasi mod am crezut ca autorul RM va publica doar subiecte in legatura cu RM, de fapt am scris intr-un comentariu ce legatura are cartile (reclama lor) cu RM. Desi toti recunoastem ca e greu sa actualizezi doua bloguri este cam neplacut sa cauti ceva(pe google) si trebuie sa fii sufocat de reclama care nu are legatura cu ceea ce cauti, la fel consider ca nu este normal ca toata reclama cu carti sa fie postata pe blogul RM, si nici alte subiecte care nu au nici o legatura. Oricum noi nu putem impune administratorului sa posteze ce vrem noi asa ca spunem ce ne doare si el va face ce va crede. Dar poate ca va lua in considerare si sfaturile unora dintre noi.

  11. Pingback: 3 postări în Top 10 WP (21.07.2011) « România Evanghelică

  12. Pingback: 14 postări în Top 100 WP (21.07.2011) « România Evanghelică

  13. Daniel Chiu spune:

    Frate Vasilică,
    Nu sunt antipenticostal şi nici nu am lovit vreodată într-o slujire penticostală. Am expus excesele harismatice cu care nici un penticostal care se raportează corect la Cuvântul lui Dumnezeu nu este de acord. Să vă reamintesc faptul că străjerii au întâmpinat cu „Aleluia” doctrina pernicioasă care neagă unicitatea lui Christos susţinând că noi toţi suntem christoşi, la fel ca Isus? Să vă reamintesc faptul că străjerii au întâmpinat cu „Aleluia” teoria că noi suntem dumnezei şi putem crea tot ce vrem cu cuvântul gurii noastre? Să vă reamintesc faptul că străjerii au întâmpinat cu „Aleluia” şi „Amin” învăţătura că Duhul Sfânt purcede de la noi? Ştiţi vreun penticostal care este de acord cu aceste învăţături? Dacă astfel de învăţături sunt penticostale, atunci aveţi dreptate să spuneţi că am lovit în penticostali. Dar dacă nu sunt, şi aici sper că îmi daţi dreptate, atunci ar trebui să vă temperaţi evaluările care nu au nimic de-a face cu realitatea.

  14. nick spune:

    2 intrebari :
    1)cati oameni sa-u intors la Dumnezeu in urma marturiei personale care ati facuto in fata DOMNULUI??
    2)cati oameni se vor intoarce la Dumnezeu cand va vor citi blogurile??

    • Some1 spune:

      O intrebare:
      Cati oameni s-au intors la Dumnezeu prin marturia personala a dvs. ?

    • davidcdamiand spune:

      Draga Nick:

      Vad ca nu esti popular deloc, Ba chiar nimeni nu iti raspunde, asadar am hotarit sa raspund eu . Nu e important ce intrebi tu deoarece iti scapa esenta. Aici se discuta evenimentul de la conferinta de la Oradea. Gindete-te ca atita timp cit agitam blogosfera avem sanse sa ne facem auziti, sa iesim din anonimat, sa devenim mai populari . Altfel , nu conteaza cine mulge vaca, dar conteaza in a cui galeata curge laptele. Pentru acesta lapte nu lasam evenimentul uitari . In vreme ce am stors laptele din topicul ” tradatori pastori din vremea comunismului” am uitat sa facem reparatii adevaratilor frati care ” umblau cu dumnezeu” pentru ca vis a vis de ei lipseste potentialul de senzationalism. In mod similar, ce face Peniel bine acum este trecut cu vederea, nu produce senzatie. Asi putea sa iti enumar o sudemenie de motive ptr care face sens sa dam cu piatra in Peniel: cistigare de notorietate fiind unul dintre cele mai proemimente. Sau Cultul are doar de cistigat in a se dezice de Peniel, ei fiind in afara sistemului de contribuabili. Sau noi din diaspora , uitati aici pe meleaguri straine avem sansa sa fim auziti. Noi si lideri nostri din diaspora suferim un declin gradual si usturator in lipsa emigratiei catre USA de noi frati. Pierdem si pe frontul asimilari noilor generatii, asadar nostalgia de a privi inapoi spre Romania ne motiveaza sa vedem acolo lupta pentru popularitate!!!
      Asadar o sa raspund direct doar la intrebarea a doua: Blogurile au adus sciziune si dezbinare. Stiu, se doreste o renastere, o rascumparare . Am inteles idea , insa din discutiile care le-am avut cu mai multi frati si surori , rascolirea prea intensa a trecutului precum si a incidentelor gen PENIEL duc la un gust amar si la deznadejde in general

      • Alin Cristea spune:

        „Blogurile au adus sciziune și dezbinare.” – aceasta este o afirmație ambiguă, incompletă și periculoasă în ceea ce privește potențialul de… dezbinare!

        Unde au adus sciziune? Între penticostali? Între conducerea Cultului și fundații precum Peniel? Între baptiști și penticostali? Între generația tînără și generația în vîrstă? Între lumea academică și fiefurile regionale penticostale?

        CARE bloguri au adus sciziune?

        În ultimii ani am făcut o listă cu 1.000 de bloguri evanghelice? Cît la sută din ele au adus sciziune?

        În ultimii ani am făcut și o listă cu 1.000 de site-uri evanghelice?

        Blogurile au adus sciziune, dar site-urile nu?

        De ce nu e folosită afirmația: „Internetul a adus sciziune.”?

        Dar oare Internetul nu e proiecția pe web a lumii confesionale evanghelice?

        Nu exista DEJA sciziune atunci cînd blogurile au „adus”-o?

        Oare nu cumva trebuie să apreciem ANUMITE bloguri pentru că au arătat cu degetul spre chestiuni pe care trebuiau să le identifice, de fapt, instituții confesionale și asociații religioase precum Alianța Evanghelică din România, Cultul Penticostal din România, Convenția Bisericilor Penticostale Române din SUA și Canada, Asociația Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada, Cultul Baptist din România, Universitatea Emanuel din Oradea, Institutul Teologic Baptist din București, Institutul Teologic Penticostal din București etc.? Și să le evalueze doctrinar, statutar, academic, moral și spiritual…

        • davidcdamian spune:

          Raspounsul meu este : TOATE AU ADUS SCIZIUNE. Nu contest faptul ca ele sunt un forum de libera exprimare in masura in care cei care posteaza pe ele nu sunt cenzurati de moderatori . Libera expresie , libertatea de opinie mi-au fost intotdeauna drage. Insa blogurile ca si libertatea duc la o societate in care individualismul este promovat in defavoarea grupului. Aspectul acesta este vizibil in toate societatile vestice unde libertatea de opinie a fost incurajata. Este adevarat ca blogurile sunt instrumentale in a arata cu degetul probleme reale care trebuie abordate de conduceri centralizate. Dar ele , ca si wikileaks de altfel sunt bazate pe crezul ca in totala transparenta bisericile noastre vor functiona mai bine. O trezire spirituala nu poate fii fortata de prea multa cunostinta.Credinta insusi este incercata greu de prea multa cunoastere. Ori blogurile incita la schimburi de opinie deschise…lucru bun, mie imi place. Insa opiniile transparente, necontrolate de bunul simt provoaca rani adinci care nu pot fii tratate usor. Poate asta este motivul pentru care a fost inventata diplomatia, sau abilitatea de a avea tact . Eu nu imi cistig existenta din bloguri, si postez absolut din placere. Am exprimat o opinie bazata pe observati, nu pe statistici. Nici nu cred ca ar exista o metoda stintifica sa determinam rolul lor ziditor sau dezbinator. Ce stiu este ca schimbul acesta liber de opinii ne ajuta sa ne vedem unul altuia chipul. Nu duce la unitate spirituala. Ce nu vedem nu ne raneste. Desigur, vei demonta cu placere scrisele mele, insa cred ca iti amintesti de vremuri cind nu aveam asa mult acces sa comunicam dar eram capabili sa ne intilnim la o masa de dragoste si sa simtim fericirea de a ne vedea reciproc chipurile.
          Admir postarile tale. Cu toate sinceritatea iti spun , cineva trebuie sa patruleze si incoerentele asa de des intilnite in spatiul virtual.
          God Bless You!!

        • davidcdamian spune:

          In lipsa CENZUREI , TOATE DEZBINA. Libertatea de opinie duce la individualism. Din cele o mie, alege pe cele care sunt atent controlate de moderator. Acolo vei gasi mai putina dezbinare, in masura in care moderatorul controleaza agenda spre folosul lui . Imagineaza-ti organizatia lui Benny Hinn cu el moderator principal. Cite din postarile celor aparent vindecati cu marturi adevarate vor fii admise? Oare nu ar aduce postarile lor la dezbinare? Si exemplele pot continua….

  15. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (22.07.2011) « România Evanghelică

  16. Pingback: Declarația anului 2011 – Nominalizări (25) « România Evanghelică

  17. Pingback: Blogurile au adus sciziune? « România Evanghelică

  18. viorel chis spune:

    Lumina si adevarul prea putin se doreste sa fie cunoscut!Senzatia ,filozofia si subiectele ce ghidile urechile sint importante pentru a da accesari multe si calificari inalte!!!!Dar sa nu uitam ca totul in viata este trecator si ce azi pentru unii face senzatie ,expunere si creaza un lux in viata de zi cu zi ,miine poate fi o pierdere !Puterea de expunere se vede in ce consta la fiecare si dupa cum s-a intimplat si in viziunea ap .Pavel chind ia scris lui Timotei prin a doua epistola( 2 Timotei 4 cu 1 la 5) ,tot asa este si azi .Chiar daca sintem pe Bloguri ,pe forumuri ori pe o alta pagina sa nu uitam de mesajul din Coloseni capitolul 3 cu versetul 1 la 17.Si sa nu uitam de simplul mesaj dar foarte puternic din 2 Timotei 2 ;”15Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să -i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului…..”

  19. Pingback: 5 postări în Top 25 WP (25.07.2011) « România Evanghelică

  20. Alin Cristea spune:

    Domnule Vasilică Croitor,

    Sînt dezgustat de comentariile opiniomanilor precum davidcdamian pe care le afișezi FĂRĂ să le sancționezi din prisma responsabilității ca administrator al acestui spațiu public.

    („Opiniile transparente, necontrolate de bunul simt provoaca rani adinci care nu pot fii tratate usor.”)

    În consecință, nu voi mai comenta pe acest blog cel puțin pînă în 1 septembrie 2011.

    Decizia mea apare în contextul degradării accentuate a atmosferei pe blogurile pastorilor penticostali și în contextul în care ai propus, nu o dată, ca bloggerii evanghelici să adopte un anumit cod de conduită.

  21. Pingback: Domnule Vasilică Croitor « România Evanghelică

  22. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (26.07.2011) « România Evanghelică

  23. david negoi spune:

    Sustin si incurajez punctul de vedere al lui Vasilica Croitoru, ADEVARUL DOARE!!!( deaia se oftica si se disculpa multi!)

  24. mit4jc spune:

    Cred ca oamenii simpli din biserica au tot dreptul sa cunoasca cine este adevarata persoana din spatele zambetului pe care il afiseaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s