Interviu – un an de la lansare – Partea I

Astăzi de dimineață mi s-a vestit că s-a publicat prima parte a interviului pe care i l-am acordat lui Mihai Ciucă, pentru blogul unui duh întărâtat.

Cu un an în urmă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc găzduia un eveniment cu adevărat excepțional pentru comunitatea credincioșilor evanghelici din România, anume lansarea cărții „Răscumpărarea memoriei” scrisă de pastorul Vasilică Croitor, carte care a provocat dezbateri aprinse și a schimbat perspectiva multora în ceea ce privește coabitarea stat-biserică în regimul totalitarist dinainte de 1989. Având în vedere această aniversare, l-am provocat la dialog pe autorul cărții pentru a discuta impactul acesteia în timpul scurs de la lansare.

Mihai Ciucă: A trecut deja un an de la apariția cărții „Răscumpărarea memoriei.” Ești în viață :)ești tot pastor și îți continui activitatea ca mai înainte…

Vasilică Croitor: Răspund la întrebări deci exist!

M.C.: Apariția cărții tale a fost o surpriză pentru cei mai mulți, ce-i drept una extrem de neplăcută pentru o anumită categorie.

C.V.: A fost o surpriză în primul rând pentru cei care se așezaseră pe cufărul istoriei penticostale și voiau să-l țină ferecat pentru vecie. Însă istoria nu poate fi monopolul nimănui, nu poate fi confiscată. Cred că a trecut vremea istoriilor oficiale şi, în bună măsură, nesincere.

Pentru liderii care au evitat cu succes timp de douăzeci de ani orice recurs la adevărul istoric, apariția cărții a fost, evident, o veste de rău augur. Am fost martor în primele luni ale anului 2010 la deruta care s-a instaurat în tabăra celor care nu puteau anticipa efectele cărții, neștiindu-i conținutul. Telefonul mi-a sunat continuu în acele zile, prietenii, curioșii, necunoscuții și „sfătuitorii” dorind să știe „cine apare în carte”. Dialogurile penibile de genul: „nu trebuie să spui tu, dar dacă eu ghicesc, să îmi spui dacă am dreptate” mi-au confirmat că miza cărții era prost înțeleasă de cei mai mulți.

M.C.: De ce ai făcut lansarea cărții la IICCMER?

C.V.: Până să se pronunțe credincioșii dacă dă bine să ne cunoaștem istoria, dacă ne convine sau nu, pentru mine era importantă validarea proiectului de către specialiști. Nu cred că există în România o instituție mai potrivită pentru o evaluarea obiectivă a unei asemenea lucrări. Când faci cercetare în domeniul istoric, mai ales când nu ești de specialitate, poți foarte ușor să devii partinic și am fost în permanență conștient de acest lucru. Faptul că trei istorici apreciați au validat și promovat proiectul a contat enorm.

M.C.: Dacă îmi aduc aminte bine, au participat doi membri din Comisia prezidențială pentru investigarea crimelor comunismului și încă doi specialiști în istoria recentă. De asemenea reprezentanții mass-media au fost interesați de acest eveniment.

C.V.: Da. Dorin Dobrincu și Cristian Vasile au fost în Comisia Tismăneanu, iar Mihail Neamțu și Ion Stanomir au participat ca specialiști și gazde din partea IICCMER. Lista invitaților a fost sugerată și decisă în final de IICCMER. Invitatul pe care l-am dorit eu a fost Dr. John Tipei. Maestrul Ion Zubașcu era bolnav de mai multe luni și de aceea a declinat invitația.

În ce privește mass-media, eu aș remarca mai întâi mediile de informare mai noi, respectiv internetul. După cum probabil ai observat, pe bloguri s-au inițiat dezbateri foarte interesante pe marginea cărții. Câțiva dintre cei mai influenți bloggeri au participat și au comentat evenimentul. Apoi, într-adevăr, la lansare au fost reporteri din presa scrisă, TV și radio, atât reporteri laici și religioși.

M.C.: Ce părere ai cu privire la modul în care au perceput reprezentanții mass-media demersul inițiat de tine?

C.V.: Ca și personalitățile prezente la lansare, jurnaliștii au interpretat pozitiv modul în care a fost analizată situația bisericii în perioada comunistă. M-a surprins plăcut faptul că, asemenea istoricilor prezenți, jurnaliștiii din afara mediului evanghelic au realizat care este miza cărții, exprimându-și speranța că și alte biserici vor avea curajul de a-și „răscumpăra memoria” anilor petrecuți sub comunism. A fost, per total, o abordare sobră, profesionistă.

M.C.: Care a fost reacția liderilor penticostali? Am urmărit pe internet un program la care ai participat anul trecut în SUA. Un pastor vorbea despre cartea „care a produs multă tulburare”.

C.V.: Dă-mi voie să răspund printr-un exemplu biblic, relevant pentru întrebarea aceasta. Citeam recent în Septuaginta, traducerea coordonată de Cristian Bădiliță, episodul întâlnirii lui Ilie cu Ahab. „Tu ești acela care tulbură pe Israel?”, a fost întrebarea regelui. Ilie a fost de altă părere: „Nu eu tulbur pe Israel; ci tu şi casa tatălui tău…” Neîndoielnic, apariția cărții a tulburat apele. Dar dacă ne-a tulburat apariția cărții, iar compromisurile din istoria noastră le-am privit impasibili, atunci avem oarece simțuri atrofiate.

M.C.: Mai concret, cine sunt cei „tulburați” de cartea aceasta? A existat și o reacție oficială?

C.V.: Era normal să nu se bucure de carte cei care au avut un pact secret cu Securitatea, cei care au beneficiat de pe urma colaborării, cei care au susținut sistemul comunist și chiar l-au lăudat la scenă deschisă. Printre cei care nu au privit bine apariția cărții se numără și persoanele care pur și simplu nu sunt pregătite să cunoască și să accepte adevărul. S-au refugiat în negare, considerând că le stă mai bine cu o istorie cosmetizată, voit imaculată. Ei relativizează nepermis de mult adevărul și nevoia de adevăr.

Cu părere de rău trebuie să afirm că în timp ce istoricii și jurnaliștii laici au dat de înțeles că au priceput contribuția spirituală a cărții, liderii religioși au făcut… politică. Argumentele cu care au încercat să discrediteze demersul meu i-ar face și pe unii politicieni din partidele politice să roșească. Când auzi un pastor argumentând că „este prea târziu să ne mai intereseze adevărul”, ce mai poți spune?

M.C.: Și mai concret, care a fost reacția oficială a Cultului Penticostal?

C.V.: Comunicatul Cultului a fost emis foarte târziu, după vreo trei luni. Eram în Africa de Sud când a fost publicat. L-am citit și în primă fază am fost tentat să trimit un lighean și un ștergar la sediul cultului, pentru a le reaminti gestul inutil, teatral, al lui Pilat. Realitatea este că încercarea de a se disculpa a fost atât de stângace și de prost concepută încât cred că a depus mărturie de vinovăția noastră colectivă chiar mai elocvent decât documentele din carte. Doar o simplă comparație: Când a fost vorba să condamne o greșeală a tinerilor, liderii noștri au avut o viteză de reacție uimitoare. Redactat cu o rapiditate ieșită din comun, manipulând voința consilierilor și intrând la tipar după ce revista fusese finalizată, comunicatul cultului dovedește că pentru a scoate paiul din ochiul altuia există întotdeauna suficientă energie și mânie sfântă. În schimb, când a trebuit să recunoască păcate grave săvârşite în cei 45 de ani de comunism, păcate comise nu de niște tineri sau adolescenți, ci de lideri și pionieri ai credinței, cultul a căutat să treacă totul sub tăcere. Comunicatul a adunat în câteva rânduri doar niște scuze anemice, alături de o negare voalată („dacă a suferit cineva”).

M.C.: Crezi că abordarea Consiliului Bisericesc a fost defectuoasă din motive care țin de aspecte instituționale sau mai degrabă din motive morale?

C.V.: Din punct de vedere instituțional, Cultul moștenește sistemele născute și formate în perioada comunistă. În lipsa unei reforme instituționale, pentru a face loc dării de socoteală, transparenței, eficienței și mai ales evaluării din punct de vedere spiritual, orice persoană care accede în funcțiile de conducere devine prizonierul unui mod de conducere politicianist și populist. Nu întâmplător comuniștilor le-a convenit această formă organizatorică și au sprijinit-o de-a lungul anilor.

M.C.: Mai există speranță pentru o schimbare a atitudinii liderilor față de istoria pe care nu și-au asumat-o până în prezent?

C.V.: Ceea ce la oameni este cu neputință… Am înțeles că în final, Consiliul Bisericesc ar fi transmis Institutului Teologic Penticostal misiunea de a clarifica detaliile referitoare la istoria aceasta. Faptul că munca de cercetare e transferată mediului universitar este binevenit. Cu toate acestea, am rezerve serioase, fiindcă un asemenea transfer de responsabilitate ar fi trebuit să aibă la bază un protocol clar, în care să fie stipulate perioada cercetării, domeniile de cercetare, bugetul și sursele de finanțare (cercetarea academică presupune cheltuială, o spun din experiență), sprijin pentru adunarea mărturiilor supraviețuitorilor, metoda și forma de prezentare a documentului final etc. Așadar, transferul responsabilității, prin superficialitatea sa, nu întrunește condițiile necesare pentru a ne face să sperăm la un final fericit, ci sugerează o nouă încercare de a ne spăla pe mâini.

(va urma)

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Interviu – un an de la lansare – Partea I

  1. Pingback: „Rascumpararea memoriei” – Interviu – un an de la lansare – Partea I « Istorie Evanghelica

  2. Calin spune:

    Respect! Oamenii care nu au nimic de ascuns apreciaza demersul tau. Ca tanar, ma bucur ca a existat „un moment de cotitura” in viata Cultului Penticostal in care s-au lamurit multe lucruri. Cred si eu, ca tine, ca aceste cercetari trebuiau facute de catre cult. Personal mi-as dori sa inteleaga si liderii nostrii, necesitatea acestui demers, sa ia atitudine, sa-l sprijine deschis, si nu in ultimul rand sa isi asume trecutul. Din pacate, am impresia ca la nivel de cult si chiar la nivel de biserici(unele), domneste democratia, si implicit politica bisericeasca. Oare cum s-ar manifesta teocratia la nivel de conducere? Ramane sa ne gandim…

  3. Pingback: 13 bloguri în Top 100 WP (14.09.2011) « Romania Evanghelica

  4. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (14.09.2011) « Romania Evanghelica

  5. Pingback: 15 postări în Top 100 WP (14.09.2011) « Romania Evanghelica

  6. Pingback: 10 postări în Top 50 WP (14.09.2011) « Romania Evanghelica

  7. Pingback: 11 postări în Top 50 WP (14.09.2011) « Romania Evanghelica

  8. Pingback: 13 postări în Top 100 WP (15.09.2011) « Romania Evanghelica

  9. adimartin spune:

    Soli Deo Gloria frate Vasilica. Am fost incurajat de proiectul dumneavoastra sa predic pe subiectul
    Rascumpararii memoriei:http://vimeo.com/29136343 .

    Ma rog ca si noi crestinii dupa Evanghelie impreuna cu fratii baptisti sa avem curajul sa rascumparam vremea dar si memoria.

  10. Pingback: Interviu – Partea a II-a | Răscumpărarea memoriei

  11. Pingback: Vasilică Croitor despre „Rascumpararea memoriei” – Interviu – un an de la lansare – Partea II « Istorie Evanghelica

  12. traian ticarat spune:

    nusti exat cit timp atrecut de cind sa lansat aceasta carte pe care am citito dar misepare ca cei din conducerea cultului dorm linistiti la cima corabiei .

  13. Mucanu Aurel spune:

    N-am citit cartea si nici n-am so citesc vreodata. Dar calaii care au umilit si injosit si constrans pe informatori sunt evidentiati in carte ? Ce zice Securitatea ? Cum se disculpa ea ? Victima(informatorul) trebuie sa se disculpe sau calaul(Securiatea) trebuie sa se disculpe ?
    Sunt tineri si n-au minte. Dzeu sa-i ierte ca nu stiu ce fac !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s