La Scornicești. Despre gloriile apuse (1)

Cu puțin timp în urmă am participat la Conferința Comunității Penticostale de Oltenia-Argeș. Frații au organizat o conferință pe tema misiunii mondiale și am slujit alături de colegii din APME și câțiva dintre misionarii noștri. O primă impresie: deși mult mai sărac în resurse, sudul țării este mai interesat de misiunea externă și mai dispus să sacrifice reurse pentru a împlini Marea Trimitere.

Dar, nu despre aceasta este postarea de azi. La întoarcerea din Craiova, drumul trecea pe lângă Scornicești, așa că am făcut un mic ocol și am căutat să descopăr ce a mai rămas din cătunul pe care poeții și istoricii de la curtea ceaușistă l-au transformat în loc de basm, leagăn al fericirii și l-au descris prin hiperbole păuniste.

Prima oprire: Stadionul Viitorul. Cândva, prin anii 80, era cel mai modern stadion din România! Fotbaliști importanți erau puși să joace pentru o echipă pe care arbitrii se întreceau în a o favoriza. Noroc cu arbitrii cinstiți de după Revoluție…

Acum stadionul a rămas o ruină invadată de câini comunitari (de remarcat rădăcina comună, comunitar-, comunist). Primăria orașului Scornicești folosește o parte din încăperile stadionului ca locuințe sociale.