A murit Gavrilă Vatamaniuc

Cine? A auzit cineva de el? Televiziunile nu s-au înghesuit să relateze despre eroul din Bucovina, fiindcă erau prea ocupate să difuzeze dosul lui Boc. Puținii oameni care mai pot sluji ca model în generația noastră sunt ignorați complet de mass-media. Iată, totuși, un articol din România liberă despre Vatamaniuc. El a făcut obiectul unui serial în Memorialul Durerii.
1 Martie 2012
A murit eroul din Bucovina. Află povestea lui Gavril Vatamaniuc, omul care s-a opus comunismului cu arma în mână
de CLAUDIU PADUREAN

Grupul lui Gavril Vatamaniuc a rezistat, ascuns în codrii voievodali ai Bucovinei, mai mult de un deceniu după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.

Unul dintre ultimii eroi ai rezistenţei armate anticomuniste, Gavril Vatamaniuc, a trecut la Domnul. Viaţa sa a căpătat dimensiunile unui mit printre bucovineni. Anunţul morţii sale a fost făcut de Ioan Roşca.

„Astăzi (n.r. – 29 februarie) a plecat dintre noi şi vulturul Gavril Vatamaniuc. Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru adevăr, dreptate şi ţară. Cu gândul, cu vorba, cu fapta, cu arma, cu viaţa. Pentru uluitoarea lui vitalitate, vrednicie si consecvenţă, combinată cu un curaj şi o luciditate fără egal.

Îi mulţumesc pentru tot ce mi-a povestit, pentru tot ce m-a sfatuit, pentru tot ce a făcut ca să sprijine firavele mele încercări justiţiare, inclusiv pentru cercetările de la procuratura de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, închise cu NUP (neînceperea urmăririi penale).

Iată că au reuşit complicii criminalilor comunişti, să-l bage şi pe el în mormânt, otrăvit de spectacolul năpârlirii vinovaţilor în baroni de tranziţie, nemângâiat de reparaţia pe care a cerut-o, cu demnitate. Nici mă­car sentinţa definitivă pronunţată anul trecut, prin care i se recunoştea dreptul la nişte despăgubiri derizorii (faţă de ce a suferit, pentru că şi-a apărat ţara) nu a fost pusă în execuţie! Nu i s-au recunoscut pentru pensie anii în care a luptat singur în munţi, înfruntând nenumărate asalturi ale Securităţii – deşi faptul era recunoscut de justiţie, din 1990. Tratat ca un «bandit», până la capăt. A supravieţuit cultivând roşii în mica lui seră din curtea casei de la Frasin (judeţul Suceava)…”

Portret de erou

Gavril Vatamaniuc a fost o figură care a crescut până la proporţiile unei legende. În anul 1948, el era sergent de jandarmi, însă, pentru că era împotriva comunizării acestei instituţii, el a intrat în conflict cu politrucul unităţii în care era angajat. Drept urmare, Gavril Vatamaniuc a fost dat afară din Jandarmerie. A fost pus sub supravegherea Securităţii, iar în anul 1949, în noiembrie, pentru a preveni arestarea sa, el s-a refugiat în codrii voievodali din jurul mănăstirii Suceviţa. Acolo, el şi-a ridicat un bordei şi a supravieţuit iernii cu ajuto­rul alimentelor furnizate de fa­milia sa. În vara anului 1950, i s-au alăturat doi fraţi, Ion şi Gheorghe Chiraş, care erau urmăriţi de Securitate pentru că se opuneau colectivizării satelor din Bucovina. Aceştia aveau şi arme, ascunse de localnici încă din perioada celui de-al doilea război mondial, cu gândul că le vor folosi într-o eventuală insu­rec­ţie anticomunistă. Cei trei membri ai grupului de luptători anticomunişti au început să scrie şi să distribuie manifeste. Ei au început chiar să îi organizeze pe muncitorii forestieri, care ar fi trebuit să fie gata de luptă „când vin americanii”. Numai că şi Securitatea şi-a infiltrat oamenii printre pădurari. Cu toate acestea, în anul 1954, acestui grup i s-a alăturat şi luptătorul Vasile Motrescu. Acesta a fost eroul unei adevărate odisei. Vasile Motrescu a luptat, iniţial, în grupurile de rezistenţă armată din Munţii Făgăraşului. Printre altele, el a luptat în cadrul grupărilor conduse de Vladimir Macoveiciuc şi Constantin Cenuşe.

Trădaţi de un localnic

La începutul lunii ianuarie 1955, un localnic a trădat secretul ascunzătorii celor patru eroi ai luptei anticomuniste. Drept urmare, în dimineaţa zilei de 18 ianuarie 1955, prin pădurile încărcate de zăpadă, au început să se strecoare soldaţii unei companii de Securitate, trimisă din Botoşani pentru a-i anihila pe cei patru luptători. Securiştii au înconjurat zona numită Bâtca Corbului, unde se afla bordeiul grupului condus de Gavril Vata­ma­niuc. Laţul a început să se strân­gă, însă Ga­vril Vatamanicu a prins de veste. În bordei se mai afla doar Vasile Motrescu, pentru că cei doi fraţi erau plecaţi pen­tru a face rost de alimente. În momentul în care trupele de Securitate, însoţite de câini de vânătoare, au încercat să îi prindă pe cei doi partizani ascunşi în bordei, aceştia au deschis focul. În luptă, au ucis trei soldaţi din trupele de Securitate şi cei doi au reuşit să fugă.

Două grupuri separate

Pentru a se ascunde mai uşor, membrii grupului Vatamaniuc au decis să se separe. Cei doi fraţi Chiraş şi-au ales o ascunzătoare, într-un sat, iar Gavril Vatamaniuc şi Vasile Motrescu şi-au construit un alt bordei în pădure. În data de 18 iulie 1955, Securitatea a aflat unde se ascundeau cei doi fraţi. Securiştii au înconjurat gospodăria unde îşi aflaseră refugiu. A urmat o altă luptă, în care cei doi fraţi au căzut cu arma în mână. Gazda lor, Vasile Marciuc, care servea drept agent de legătură între cele două grupuri, a fost arestat şi torturat de securişti. În aceste condiţii, Vasile Marciuc a dezvăluit locul unde se afla ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc, lângă satul Voievodeasa. Astfel, în data de 17 octombrie 1955, Gavril Vatamaniuc a fost prins. Colegul său, Vasile Motrescu, a reuşit, din nou, să scape. El a fost, însă, arestat în data de 13 ianuarie 1958. Vasile Motrescu a fost judecat şi condamnat la moarte pentru uciderea soldaţilor din detaşamentul de Securitate care au încercat să îi prindă pe luptătorii anticomunişti în ianuarie 1955. Sentinţa de condamnare la moarte a fost pusă în executare la 29 iulie 1958.

Gavril Vatamaniuc, în condi­ţiile în care a fost arestat înainte de prinderea lui Vasile Motrescu, a fost judecat în anul 1956 şi condamnat la închisoare pe viaţă. El a stat în infernul temniţelor comuniste până în anul 1964. Atunci, sub presiunea Occidentului, autorităţile comuniste au acceptat să îi elibereze pe deţi­nuţii politici. Gavril Vatamaniuc a fost pus în libertate, deşi el nu mai spera acest lucru. Eroul din Bucovina s-a stabilit în satul Fra­sin, din judeţul Suceava. Libertatea sa nu era decât una aparentă, pentru că Securitatea a continuat să îl ţină sub supraveghere până la sfârşitul regimului comunist. Gavril Vatamaniuc a reuşit, cu dârzenie, să îşi refacă viaţa. El şi-a clădit o gospodărie modestă în satul bucovinean. După anul 1990, Gavril Vatama­niuc a început o altă bătălie, aceea din Justiţie. El dorea să fie recunoscute oficial meritele luptătorilor anticomunişti, care s-au sacrificat pentru ţară. Însă această bătălie nu a fost încunu­na­tă de success decât parţial. În timp ce torţionarii lui Gavril Vatamaniuc şi-au petrecut bătrâneţile în vilele confiscate de Securitate de la elita României interbelice şi cu pensii care îi sfidează pe cei care au muncit în slujbe obişnuite decenii la rând în comunism, Gavril Vatamaniuc a reuşit să supravieţuiască la limita sărăciei, prin munca braţelor sale. Ca să îşi plătească facturile, el cultiva legume, pe care le vindea apoi la oraş.

Un model pentru comunitate

Gavril Vatamaniuc a fost respectat de către membrii comunităţii locale, urmaşii răzeşilor lui Ştefan cel Mare, pe care nici comuniştii nu au reuşit să îi îngenuncheze. Luptătorul anticomunist a devenit un adevărat erou pentru copii. Unii dintre istorici spun că Gavril Vatamaniuc era un orator înăscut şi că, în anii 1950, el a ţinut numeroase discursuri ţăranilor din Obcinele Bucovinei, pe care i-a îndemnat să reziste până la capăt ofensivei comuniste. „Povestea de parcă era Ion Creangă”, a spus unul dintre consătenii săi. În total, Gavril Vatamaniuc a participat la trei confruntări armate cu Securitatea, care a reuşit să îl ia prizonier, dar nu a reuşit să îl înfrângă. Unii dintre istoricii specializaţi pe studiul rezistenţei anticomuniste îl compară pe eroul Bucovinei cu Ion Gavrilă Ogoranu, care a activat în zona Carpaţilor Meridionali, ori cu membrii grupului condus de doctorul Iosif Capotă şi de ruda sa, Alexandru Dejeu, care au luptat împotriva în zona Huedinului şi în alte locuri ale Munţilor Apuseni. Consătenii lui Gavril Vatamaniuc vorbesc despre el ca despre un haiduc, care a cutezat să se lupte până la capăt cu „balaurul roşu” şi să îi înfrunte cu demnitate pe comunişti.

Acest articol a fost publicat în comunism, eroi ai credintei, partizani, politice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la A murit Gavrilă Vatamaniuc

  1. O veste tristă…. Dumnezeu să-l odihenască!
    O întrebare: Când a devenit penticostal? Sau s-a născut într-o familie de credincioși penticostali?

    https://despredemnitate.wordpress.com/2012/03/01/gavril-vatamaniuc-1924-2012/

  2. Pingback: 11 postări în Top 100 WP (04.03.2012) « Romania Evanghelica

  3. lilly spune:

    S-a facut „penticostal” acum 10 ani in urma, aici isi gasise linistea. Se mutase in localitatea Frasin , destul de linistita, pentru a-si petrece ultimul timp ramas in viata. A fost destul de afectat din cauza mortii surorii lui acum 6 luni in urma, care l-a ajutat mult in perioada grea. A fost si este un exemplu de urmat.

  4. Dragos PETRESCU spune:

    Astazi 4Martie2012, l-am condus pe ultimul drum pe acest simbol al rezistentei anticomuniste.
    Constiinta fiindu-i miscata in urma luptelor soldate cu curmari de vieti omenesti, a luat decizia de a se pocai in profunzimea acestui act cerand iertare Mantuitorului. Am fost incantat(eu, sotia si copiii mei) de istorisirile dumnealui facute in Biserica Crestina Dupa Evanghelie Gura Humorului, unde a fost membru aproape zece ani.
    Chiar daca Parohia Ortodoxa Frasin nu a avut bunavointa de a-l primi in cimitirul orasului Frasin (unde a cotizat zece ani de zile-sa retinem caci cheile Imparatiei Vesnice le are Dumnezeul Cel Drept si Adevarat si nu noi oamenii!), suntem bucurosi de a avea acest simbol al adevarului si neatarnarii comuniste in cimitirul orasului Gura Humorului!
    Turistilor ce sosesc in acest oras al Bucovinei le facem invitatia de a poposi o clipa la mormantul acestui partizan al libertatii caci libertatea noastra se datoreaza si vulturului Gavril Vatamaniuc care acum, a strapuns norii cerului catre Ierusalimul Ceresc odihnindu-se alaturi de Singura Cale, Curatul Adevar si Adevarata Viata!
    Dumnezeu sa-l odihneasca cu cei drepti si sa mangaie familia indoliata!

    • Mulțumesc, Dragoș, pentru știre.
      Interesantă informația despre mustrările de conștiință. Este un subiect care nu a fost abordat în mod adecvat de cercetătorii istoriei comunismului. Și la Motrescu au fost aceleași frământări. Ei au luat calea pribegiei imediat după război, când curmarea vieții fusese justificată ca apărare a țării. Apoi a fost simplu să vadă în aceiași termeni și lupta împotriva comunismului. Însă, pe măsură ce societatea s-a așezat pe structurile socialiste și toată năpasta comunismului a început să pară ceva normal, lupta lor li s-a înfățișat în fața propriilor ochi sub altă formă. Era greu să mai justifici uciderea unor soldați, chiar dacă în încercarea de a se apăra. Trebuie menționat că partizanii români nu au recurs la lupte de gherilă.
      La aceasta apăsarea conștiinței lor a contribuit și propaganda comunistă, care i-a descris ca bandiți, trădători, criminali etc.

      Evidemt, conștiința le-a fost încărcată și iată că cel puțin doi dintre partizani au găsit că pocăința este calea biblică de a dobândi iertarea deplină. Semnificația cuvântului „pocăit” a fost pe deplin meritată în aceste cazuri.

      • Cred că este o opinie cât se poate de pertinentă. Mă gândesc și la o anumită dezamăgire încercată față de colaboraționismul bisericii ortodoxe, la discriminarea instigată de autoritățile comuniste care i-au făcut dificilă stabilirea în Sucevița natală, anumite judecăți pripite asupra acțiunilor sale, emise de Lucia Hossu-Longin, judecăți pe care ar fi fost necesar să le revizuiască mai târziu…
        Oricum, convertirea la un alt cult creștin este rezultatul unei decizii intime a cărei justețe NU poate fi judecată de oameni…
        Odihnească-se în pace!

  5. Mircea Mircean spune:

    Gavrila Vatamaniuc… S-a dus inca unul din „brazii care se frang dar nu se indoiesc” asa cum ii descrie Ion Gavrila Ogoranu pe cei ce au avut taria sa spuna nu teroarei comuniste alaturi de zeci de mii de eroi uitati. La cativa le pomenesc mereu numele: Andrei Hasu, Ghita Hasu, Ion Ilioi, Gheorge Sovaiala, Nelu Novac, Jan Pop (Fileru), Victor Metea, Remus Sofonea, Gelu Novac, Toma Pirau (Porambu), Silviu Socol, Nicolae Mazilu, Ioan Mogos, fratii Arnautoi, Vasile Motrescu, Spiru Blanaru, Leon si Teodor Susman, grupul Capota – Dejeu si multi, multi altii. Pentru cai ei au existat nu mi-e rusine ca sunt roman. Ei au fost facuti dintr-un aluat care a facut explozie. Daca am fi fost toti asa. Tuturor respectul si recunostinta mea.
    Pentru Gavrila Vatamaniuc o lacrima si o floare de colt iar ca epitaf versurile lui Toma Arnautoiu:
    „Eu sunt metal ramas
    Din lumi ce crima le-a facut cenuse,
    Eu sunt ecoul vesnic sunator
    Din lumi, din lumi apuse…”
    Dumnezeu sa-l pastreze in memoria Lui!

  6. Ce importanta are? daca nu e scandal … nu televizeaza ! Romania😦 . Dumnezeu să-l odihenască!

  7. Cantemir spune:

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  8. portret.tertrop spune:

    Dumnezeu să-l odihnească, păcat că am ajuns să aflu despre Gavril Vatamaniuc abia o dată cu moartea sa.
    Aș vrea să scriu un articol pe Wikipedia românească dedicat domnului Gavril Vatamaniuc, articol pe care cred că-l merită pe deplin, însă voi avea nevoie de ajutorul dumneavoastră, și, mai mult decât atât, de surse citabile și o imagine aflată sub domeniul public.
    Este păcat ca pe Wikipedia românească să fie abordate mai mult decât exhaustiv teme precum desene animate japoneze, sau telenovele pentru adolescenți când valori, modele, precum acesta abia dacă sunt menționate.
    Cu deosebită stimă,
    Un membru contribuitor al Wikipediei românești

  9. Reblogged this on Daniel Lucescu and commented:
    Un erou din Bucovina !!

  10. dumitru muresan spune:

    dumnezeu sa-i odihneasca sufletul.acest frate adevarat roman..se cunoaste dar cati aui fost
    anti comunisti dupa 89 nu ia luat nimenea in seama.nici nu le-a dat barem dreptul lor.!!
    as avea multe sa va spun despre mine.dmures2000@yahoo.com

  11. Mariana Moore spune:

    Apoi ce conteaza ca a fost ortodox, penticostal sau crestin dupa evanghelie? Este important ca l-a slujit pe acelasi Dumnezeu care orice crestin adevarat il slujeste! Gavrila Vatamaniuc a fost o persoana remarcabila care ramane viu in istorie.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    • Contează doar din prisma acurateții istorice. Este normal ca biografia unui asemenea om să includă date corecte. Să n-aveți teamă, știu că în cer nu vom fi împărțiți pe confesiuni.

      • vasile spune:

        Din pacate nu exista nici „cer” nici viata de dincolo. Din pacate…

        • Și cum ai ajuns la concluzia asta?
          Chiar formularea ta te dă de gol că tâjești după o viață diferită de cea de pe Pământ. Din păcate… din păcate. Fie ca Domnul Isus să se descopere și în viața ta. Din fericire, El poate sa o faca.

  12. Petru Laze spune:

    Eroi au fost sint si vor fi.

    „îl compară pe eroul Bucovinei cu Ion Gavrilă Ogoranu, care a activat în zona Carpaţilor Meridionali, ori cu membrii grupului condus de doctorul Iosif Capotă şi de ruda sa, Alexandru Dejeu, care au luptat împotriva în zona Huedinului şi în alte locuri ale Munţilor Apuseni. Consătenii lui Gavril Vatamaniuc vorbesc despre el ca despre un haiduc, care a cutezat să se lupte până la capăt cu „balaurul roşu” şi să îi înfrunte cu demnitate pe comunişti”.
    Ceea ce se mai poate face pentru amintirea acestor eroi este sa se ridice un monument si un itinerar turistic pe unde au supravetuit. Cel putin o chilie ca a lui Daniel Sihastru, ei apartin istoriei nu Tagmei jefuitorilor cum spunea Nicolaie Balcescu.
    Cit despre Iofif Capota as vrea sa stiu mai multe pentru ca am fost in localitate cind a fost prins.
    Daca exista vre-o carte as vrea sa stiu.
    Petru Laze

    • O idee cât se poate de onorabilă. Problema este că se pare că în Frasin monumentul nu poate ridica din motive care țin de mentalitățile de sorginte comunistă ale administrației locale și ale preoților.

    • Există o carte despre grupul Capotă – Dejeu:

      Doru Radosav (coord.), Rezistenţa anticomunistă din Apuseni. Grupurile „Teodor Şuşman”, „Capota-Dejeu”, „Cruce şi Spadă”. Studii de istorie orală, Argonaut, Cluj-Napoca, 2003.

  13. un prieten spune:

    va salut cu respect pe toti .. as vrea daca se poate sami ziceti unde as putea gasi inmormantare sau daca stie cineva daca a aparut si unde anume……multumesc anticipat.

  14. Reblogged this on Pasarea Phoenix Remixed & co and commented:
    Eroii nu mor niciodată

  15. Pingback: Panica la Bâtca Corbului – Povestea unui partizan | Blogul lui Fitziu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s