Punctul mort al USL

Alina Mungiu a fost un vehement contestatar al PDL în ultimul an. Nu și de când vede ce ne-a pregătit cuplul Ponta-Antonescu!

de ALINA MUNGIU-PIPPIDI

USL şi-a zdruncinat reputaţia europeană şi l-a reabilitat în ochii Occidentului pe Traian Băsescu, privit mai degrabă cu condescendenţă pînă la a doua sa suspendare, într-un mod spectaculos. Pînă şi aliaţii lor din Parlamentul European au făcut pasul înapoi. Votul masiv anti-Băsescu de la referendum nu a putut întoarce această situaţie decît în prea mică măsură. Oricît de echilibrate explicaţii am dat noi, puţinii neutri, la presa străină, fapte ca suspendarea Avocatului Poporului, punerea sub control a Monitorului Oficial sau manipularea retrospectivă a totalului votanţilor nu sînt interpretabile şi trag ca balastul de orice încercare de înălţare a balonului propagandistic, acum şi o bună vreme de acum încolo. În clipa în care miniştrii de la Interne o iau la fugă că nu vor să schimbe retrospectiv evidenţa populaţiei, iar ministrul însărcinat cu investiţii străine se duce acasă, arătîndu-şi credinţa în perspectiva succesului său, situaţia devine dramatică. Dl. Marga nu avea nici o şansă să schimbe el opinia occidentală cînd există asemenea fapte, orice ar fi făcut, dl. Corlăţean nu a convins-o pe dna Reding din aceleaşi motive, oameni cu trecere la presa străină (care contează, că după ea se iau guvernele în ţări democratice) USL nu are şi nu a avut niciodată (capitalul relaţional al întregii lor liste de intelectuali era, cu toată bunăvoinţa, foarte scăzut) nu am văzut citat prin presa străină decît poate 5% vreun om de al lor, gen Stelian Tănase, iar pe Daniel Barbu nu ai ce-l trimite la Comisia Europeană să înduioşeze pe cineva cînd lucrul cel mai relevant scris de el e că statul de drept e un mit occidental. O să mi se spună că nici Băsescu nu stă bine cu Lăzăroiu care îi scrie scrisori deschise lui Brecht şi dna Udrea care face lobby pe lîngă preşedintele Norvegiei, dar el o are pe Monica Macovei, chit că nu ştiu cît îşi dă seama că ea şi reţeaua ei l-au scos din adîncuri, şi dacă ar mai numi el miniştri de Externe sînt sigur că tot oamani fără trecere ar pune. Dar, asta e, USL nu are cum şi mai ales cu cine întoarce situaţia externă.

Sigur că propaganda adversarilor are exagerările ei, pe alocuri comice, ca frauda masivă din duminica referendumului (numai că prea au ieşit sondajele aproape de vot, arătînd că hoţia a fost, ca de obicei, minoră în economia votului), sau insistenţa că în spatele USL e Vocea Rusiei. Ce să vezi, dacă ar cădea Băsescu, Moscova ne-ar înghiţi de mîine. Bucureştiul ar face bine să se teamă mai puţin de captură din partea Rusiei, care ne-a lăsat din mînă deliberat în 1990, şi mai mult de captură din partea judeţului Ilfov, care va conduce statul indiferent cine cîştigă alegerile în noiembrie. Acolo sînt grupaţi traseiştii, revoluţionarii, evazioniştii fiscali, foştii şi viitorii premieri şi în general toţi cîştigătorii de pînă acum ai tranziţiei şi integrării europene. E semnificativ că noua noastră autostradă, Bucureşti-Ploieşti, un mare ocol prin pustiul bărăgan care nu se ştie cum a ajuns prioritatea infrastructurii noastre, are o singură ieşire funcţională la ora asta, Snagovul, ca să se realizeze în fine marele obiectiv economic de a lega protipendada de baltă de Valea Prahovei şi a creşte constant numărul de grătare în natură la mia de locuitori. Aici aş vrea să aud planurile de guvernare, cum răzbim mafia, că oricine ajunge la putere va fi imediat luat în stăpînire. Nu trec trei zile fără ca DNA să ridice, în fine, alt director ANAF care era de fapt mafiot (bună a fost căderea lui Blejnar şi a lui Udrea, în sfîrşit pare liberă zona). Dar nu se ştie cît va dura. Piramida extractivă, cea care sugea din impozite încasate şi neîncasate, din fondurile europene şi din co-finanţarea lor se reface sub orice guvernare şi nici un program responsabil nu poate avea alt punct principal decît lupta cu ea, sau nici o şansă de creştere economică. DNA-ul lăsaţi-l în pace, e tot ce puteţi face mai bine, dar spre deosebire de Băsescu, sub care România devenise cam ca Maşina Timpului a lui Wells, ziua furau toţi cu zîmbetul pe buze, ca noaptea unul din o sută să fie mîncat de organe, poate încercăm să facem şi planul de zi, nu numai cel de noapte, adică în loc să ne aşezăm în fruntea piramidei de spoliere să ne gîndim cum stricăm jocul, ca să ajutăm economia şi pe investitorii adevăraţi, că de la aceia ne vin creşterea şi locurile de muncă pentru care a votat populaţia. Mişcarea de la Hidroelectrica a fost spectaculoasă, dar orice mişcare la guvernare a USL e îngropată la ora asta în războiul civil, s-au umbrit singuri.

Şi comparaţia cu vechiul regim se face în fiecare zi. Acum un an de zile, cînd la insistenţele unui şofer de taxi din Bucureşti să îi spun predicţia mea pentru alegerile din 2012 i-am spus că va cîştiga USL la scor, omul mi-a răspuns că nu crede, că „ăştia nu se vor da duşi”. El avea două criterii: unul, pe eficienţa guvernamentală, că ţara merge prost, banii se prăpădesc, puţinele lucrări publice care se termină sînt plătite prea scump şi fondurile europene nu se absorb, şi a doua, politică, că „ăştia vor face orice, dar nu vor pleca”. La capitolul doi, alegerea primarilor dintr-un tur, votul prin corespondenţă, amînarea alegerilor locale, planul de a regionaliza România că aşa ieşiseră sondajele băieţilor de la marketing, başca publicarea conversaţiilor private (înregistrate de servicii) ale oponenţilor politici prin presa proprie, faptele dădeau într-adevăr dreptate şoferului. Eu l-am asigurat că PDL va pierde, pentru că diferenţa va fi mare, fiindcă la punctul unu toată lumea e de părerea lui, şi ca atare 2012 va fi anul schimbării, că există un ciclu în politică aşa cum e şi în economie. Acuma, după ce au trecut două luni de la locale, pot spune că la capitolul doi, ce facem ca să cîştigăm, USL a bătut PDL cu asupra de măsură, cu votul uninominal, suspendarea, şi mai ales ideea să reinventăm numărul total de votanţi după ce s-au ţinut alegerile. Râmîne punctul 1. Dacă şi la acesta USL convinge în maximă viteză că nu e peste PDL, că nu poate atrage mai mulţi bani, că tot Oprea şi gaşca de Ilfov vor lua crema, că tot Surdu-RAAPPS e cîştigător oricine cîştigă alegerile, marea aprobare din vară se va tranforma în marea abţinere din toamnă. Lumea va sta pur şi simplu acasă, că nu mai au de ce să meargă să-l dea pe Băsescu jos, şi chiar dacă nu vor vota CDR 2000 reşapat ca PDL 2012, nu vor vota nici USL. Că degeaba propaganda, lumea are bun simţ, nu se teme nici de Rusia, nici de Europa, se teme că purtăm un război civil ca să ne jefuiască alţii, dar guvernarea tot de pradă rămîne. Apropos, sînt şi eu curioasă să ştiu dacă transparenţa fiscală începe cu ridicarea pragului la încredinţări directe şi ce studiu ne-a recomandat să ne „eficientizăm” pe calea asta.

Alegerea USL e, ca atare, clară, deşi ingrată. Hai să presupunem că cele două probleme ale şoferului meu sînt cele două buzunare ale USL. Din buzunarul politic, tehnici şi strategii pentru a ajunge şi a te menţine la putere, a plătit un cost enorm ca să îl dea jos pe Băsescu (reputaţia externă, risc de urmărire penală pentru mulţi) şi nu a reuşit, deşi l-a golit cu totul. Dacă mai insistă, îşi goleşte şi buzunarul celălalt, economic, unde sînt leul, investiţiile străine, fondurile europene, toate acele lucruri la care depindem de alţii şi care sînt aşa de importante pentru relansarea economiei şi percepţia de către populaţie a unei guvernări bune. Dacă USL renunţă fără să-l dea jos pe Băsescu, deci face pasul înapoi acum şi lasă în pace Curtea Constituţională, îşi păstrează buzunarul stîng intact pentru alegeri, chiar dacă l-a golit pe dreptul, deci stă per total mai prost ca la început. Dar poate sta şi mai prost. Alegerile din noiembrie nu sînt compromise încă.

Alegerea nu e aceeaşi pentru diverse facţiuni sau persoane din USL. Aşa cum avertizam de săptămîna trecută, oamenii rezonabili, ca Ioan Rus sau Victor Dobre, erau sub presiune din partea alor lor, şi atacaţi prosteşte din tabăra pedelistă. Ca atare, au cedat. Oamenii care se tem de justiţie sînt cei care au cîştigat, şi ei împing în continuare la strategii riscante pentru USL, pentru că îşi socotesc beneficiul lor personal, nu de partid. Alegerea e diferită de la Victor Ponta, care mai poate avea un viitor încă în Europa, la Ion Iliescu, care nu a avut niciodată vreunul, dar parcă a ieşit din mormînt să mai tragă ţara la fund odată. Eh, ce dreptate aveam cînd îl beşteleam în 1997 (şi atîţia îl apărau că, vezi Doamne, era un om sfîrşit) şi cum Dumnezeu de au reuşit Băsescu şi ai lui să îl bage aşa în sperieţi că îl vor băga la puşcărie pentru Revoluţie, capitol care trebuia demult încheiat! Poate Victor Ponta, care recepţionează corect semnalele externe, dovadă pasul înapoi de la prostia cu minireferendumul, ţine piept acestui grup care trage în jos? Are destui aliaţi?

Referendumul a fost o rătăcire prin mlaştini ucigaşe, şi singura cale sigură de ieşire e înapoi la drum. Asta înseamnă pasul înapoi, care necesită însă mare curaj şi responsabilitate.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Punctul mort al USL

  1. isacfilip spune:

    orice om care are o cultura politica gandeste asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s