”Răscumpărarea memoriei” va fi publicată în limba engleză

Dacă tot o spune lumea pe diverse bloguri, prin sheruieli și comentarii, și mai ales fiindcă nu am scris nimic de vreo două săptămâni, mi-am zis și eu că o fi și asta o știre bună de pus pe blog. Cândva, prin harul Domnului, cartea „Răscumpărarea memoriei” va fi publicată în limba engleză. Mai este de lucru până atunci, dar suntem pe drumul cel bun.

Suceava Evanghelica

Vasilica Croitor
La finalul lunii iulie s-au făcut progrese seminificative pentru publicarea cărții ”Răscumpărarea memoriei” în limba engleză. Cartea pastorului Vasilică Croitor,  „Redeeming Our Memory” va apărea la Regnum Books – Oxford Center for Mission Studies.

Dorothy și Stuart sunt profesorii care s-au ocupat de traducerea cărții în engleză.

Vezi articol original

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la ”Răscumpărarea memoriei” va fi publicată în limba engleză

  1. Mike Olari zice:

    Draga Vasilica
    Am inteles Ideia ta de-a scrie cartea,Rascupararea Memoriei” Ai vrut sa-I provoci pe cei ce au colaborat cu Securitate, la marturisire, pocainta si nu in ultimul rind, pentru cei ce nu au crescut sub comunism, sa intelega istoria biserici penticostale, sub comunism.Cel putin eu asa credeam,despre demersul facut de tine.
    IATA dupa aproape 4 ani, ca nu ti-ai atins scopul decit in parte.
    Ce te face sa crezi ca traducerea carti in engleza, va avea un rezultat mai bun?
    Iar daca carte va fi tradusa in engleza, doar de dragul de-a arunca si mai mult noroi pe cei a caror nume se afla in carte, atunci sa nu te trezesti ca faci un lucru impotriva voii lui D-zeu.Sa nu uitam, ca in aceasta carte nu este vorba doar de Istoria Penticostalismului, ci de anumite persoane, care au pe linga ei si copii, nepoti si uni chiar si stranepoti.
    Mai bine sa te statuiesti, foarte serios cu D-zeu, sa aflii daca el se bucura de acest lucru.
    God bless you and yours.

    Mike Olari

    • Dragă Mike,
      Evaluarea succesului unei cărți poate fi destul de greu de realizat. Fiind vorba de cartea pe care am scris-o eu, nu vreau să mă apuc eu să vorbesc în termeni elogioși, dar au făcut-o alții deja. Vreau însă să îți spun că succesul nu îl voi evalua niciodată după factorii externi, ci după cât de credincios am fost față de mandatul primit de la Domnul. Am scris fiindcă a trebuit să scriu. Punct. Nu am avut altă agendă. Pentru mine a succesul a fost că am răzbit până la capăt cu proiectul și că mi-am îndeplinit onorabil misiunea.

      Tu spui: „ai vrut să-i provoci pe cei ce au colaborat cu Securitatea la mărturisire, pocăință”. Desigur că a existat și această dorință, de a le da celor apăsați de acest păcat posibilitatea să îndrepte ceea ce au făcut greșit. Însă și aici, succesul cărții nu are de-a face cu reacția lor, ci cu calitatea argumentelor și a prezentării adevărurilor istorice și teologice. (Iar la acest capitol, pot să stau cu fruntea sus: după 3 ani de la apariția cărții încă nu există concluzie importantă din carte care să fi fost invalidată de oponenții mei. Ei au dat doar din colț în colț, au scornit tot felul de teorii, dar nu au reușit să spună ceva serios împotriva cărții.) În Scriptură, cei care au chemat poporul la pocăință niciodată nu au fost evaluați astfel. Ioan Botezătorul, de exemplu, a fost un om fără succes? Cel puțin Isus nu l-a văzut astfel, el a fost credincios menirii sale. Eu i-am provocat pe acești oameni la pocăință, astfel încât mi-am atins scopul 100%. Reacția lor nu mă privește în mod direct, ci doar indirect, așa cum îi privește pe oricare dintre frații din trupul lui Hristos.

      Referitor la modul în care s-au mobilizat cei care au vrut să împiedice cunoașterea adevărului și posibilitatea mărturisirii păcatelor într-un mod corect și sănătos, trebuie să îți spun că nu-mi sunt străine manevrele pe care le-au făcut mulți dintre ei și manipulările grosolane folosite împotriva adevărului. Aș putea să scriu o carte despre multe demersuri josnice la care s-au dedat cei care ar fi fost în măsură să facă lumină. Am văzut, am înțeles, dar am decis să rămân în mandatul pe care mi l-a încredințat Domnul.

      Mă surprinde însă în comentariul tău, Mike, faptul că ești de părere că unul dintre scopurile cărții este „a arunca noroi”. Păcat că ai ajuns să împrumuți și tu retorica unora care te-au înconjurat în ultima vreme. Știi că nu acesta este scopul și că am ales cu mare grijă cuvintele prin care am descris fenomenul colaborării. Știi, de asemenea, că unele fapte meritau chiar o mai largă acoperire în carte, fiind grave și rușinoase. Te-ai pronunțat și tu în repetate rânduri în acest sens. Nu știu ce te face acum să oscilezi, dar vorba americanului, you could do better than that.

      Traducerea cărții în engleză este un demers academic în primul rând. Sunt istorici ai bisericii care încearcă să cunoască ce s-a petrecut îndărătul Cortinei de Fier. De asemenea, am mulți prieteni care au fost alături de România și care vor să cunoască istoria perioadei comuniste. Sunt în legătură cu oameni de la organizațiile care au susținut România în perioada comunistă și sunt foarte interesați de un asemenea demers. Sunt solicitări din partea organizațiilor care studiază fenomenul persecuției azi. În final, cartea a fost solicitată intens în limba engleză și de copiii voștri din SUA, care nu citesc ușor sau deloc limba română.

      Mai rămâne să lămurim un aspect, cel referitor la „anumite persoane, care au pe linga ei si copii, nepoti si unii chiar si stranepoti”. Să nu ne facem iluzii, dacă urmașii vreunui colaborator au fost preocupați să îi ridice statuie și osanale, iar dezvăluirea adevărului îi împiedică, nu pot să le fiu de folos. Dacă însă un fiu sincer și credincios vrea să înțeleagă adevărul, va avea oricând posibilitatea să studieze și să se convingă singur. Cunoști cazul pastorului Marius Cruceru, care a avut tăria de caracter să privească adevărul gol-goluț și să pună lucrurile într-o perspectivă sănătoasă. Biblia ne învață că faptele noastre trebuie judecate individual. Copiii nu trebuie să poarte o vinovăție a părinților, iar faptul că există urmași nu poate să fie un impediment în studierea istoriei. Cum ar fi dacă cineva ar spune azi în România să nu mai vorbim despre epoca Ceaușescu fiindcă el are încă un copil în viață?

      Cu considerație,
      Vasilică Croitor

      • Mike Olari zice:

        Draga Vasilica
        Am mai trimis un comentariu, dar se pare ca nu l-ai primi.Oricum doresc sa-ti fac foarte clar pozitia mea.Asa cum bine ai remarcat si tu, eu am fost de accord cu demersul tau de pina aici.Pacat ca cei care au fost provocati, nu au facut nimic, inafara de unul care mi-a marturisit personal, colaborarea lui cu securitatea.(fddin cite stiu eu)
        Daca am totusi ceva de adougat la ce s-a facut pina acum, este ca probabil ar mai fi nevoie de 2-3 carti, pentru a reda cit mai clar acea perioada, de trista amintire.
        Eu personal am avut de patimit in acea perioada,
        In ce priveste calitatea si tinuta academica, a carti, nu cred ca cineva are prea multe de comentat,( oricum nu eu).
        Totusi nu cred ca doar un demers academic este un argument sufficient pentru traducerea ei in Engleza.Dar aceasta decizie iti apartine,
        In ce priveste pe copii nostrii, ca doresc sa stie acele lucruri, despre communism, fiecare dintre noi care am trait sub communism, am spus copiilor nostrii cum a fost, fara sa mentionam lucrurile rele despre frati nostril.Copii mei nu sunt curiosi sa auda de la mine birfe despre alti frati, care s-au compromis.
        Stiu ca intentia ta nu este sa arunci cu noroi in nimeni, dar traducerea carti in engleza poate indirect sa faca acel lucru.Sunt constient ce spun.
        Cred ca fiecare natiune (organizatie) trebuie sa-si spele rufele in familie.
        Nu m-am consultat cu nimeni in acest domeniu si nici nu mi-am schimbat pozitia in ce priveste demersul tau de pina aici, doar imi exprim si eu parerea, de care tu nu trebuie sa tii cont.
        Motivatia mea ca ti-am scris este ca iubesc oaemeni si incerc sa le dau o noua sansa.D-zeu nu vrea moarte celui pacatos ci intoarcerea lui.
        Sper ca lucreare lui D-zeu sa nu sufera in urma acestui demers.
        Este adevarat ca nimeni nu este obligat sa tina cont de parerea nimanui, doar de parerea lui D-zeu.
        Poti daca vrei sa ignore tot ce ti-am scris, nici o suparare.Iti doresc mult success in tot ce faci dupa voia lui D-zeu.
        God bless you and yours.
        Cu multa dragoste in Cristos,

        Mike Olari

    • Sandu Roman zice:

      „Iar dacă RM va fi tradusă în engleză, doar de dragul de-a arunca şi mai mult noroi pe cei a căror nume se află în carte…”

      Propoziţia de mai sus lasă să se înţeleagă că R.M. în limba română a aruncat deja suficient noroi asupra celor a căror nume se află în carte.

      Mie nu mi-a lăsat deloc această impresie. Dimpotrivă, chiar dacă uneori s-a impus folosirea notaţiei “sic”, pentru a scoate în evidenţă unele situaţii sau remarci tragicomice, modul de abordare şi atitudinea autorului a fost în mod foarte consecvent cât se poate de imparţială şi echilibrată.

      De asemenea, eu nu cred că ar fi făcut vreun sens ca R.M. să fi fost scrisă doar pentru români, iar dintre români, numai pentru aceia care au ştiut deja exact istoria şi evenimentele menţionate în ea. Aceasta ar fi fost o pierdere totală de timp şi resurse.

      Majoritatea personajelor întâlnite în Biblie au avut în vieţile lor momente sau perioade despre care ei şi familiile lor ar fi preferat să nu se fi scris absolut nimic, pentru a li se proteja „reputaţia”. Tocmai acesta este motivul pentru care am un respect enorm faţă de personajele care s-au reabilitat, cât şi faţă de descendenţii personajelor negative care au refuzat să urmeze exemplele rele ale predecesorilor lor.

      Probabil că după părerea multor “creştini super-spirituali”, Biblia ar trebui considerată ca cea mai mare colecţie de bârfe, deoarece nu menajează pe nimeni, ci prezintă toate personajele ei în toată simplitatea condiţiei lor umane cu o „indiscreţie” exemplară.

  2. John Tipei zice:

    Vasilica,
    Mă bucur pentru ușa care ți s-a deschis de a publica Rascumpararea Memoriei si in limba engleză. Este bine ca si copiii noștri din diaspora, care nu au trăit sub comunism, sa aibă acces la istoria bisericii părinților lor din acea perioada. Atunci când reflecta corect evenimentele, orice carte de istorie este un succes. Ca place sau nu place cuiva!

  3. misucroitor zice:

    Cu referire la presupusa rusine care afecteaza pe unii,sau unele familii.. eu cred ca e vorba doar de pretexte..din cauza ca am observat ca s-a avut atitudinea corespunzatoare,de intelegere ,de restaurare.Persoanele care au marturisit (chiar si sub anonimat,au fost tratate cu dragoste si valoare,nicidecum condamnate). O mentalitate si o linie trasata astfel,arata lamurit ca, proiectul Rascumpararea Memoriei nu acuza ,ci aduce lumina ; nu forteaza ci asteapta ca Duhul Domnului sa convinga persoanele respective .

    Imi place sa cred,sa asociez asa lucrurile :

    1) ..ca la ceea ce se intampla in Evul Mediu(poporul a fost pus în situația de a cumpăra ,pe bani, iertarea de pacate…) și când oamenii au inceput sa ia această minciuna .. drept adevar:

    Dumnezeu răspunde prin Reformatiune.

    2)..ca la ce s-a intamplat in Romania –informatorii s-au mentinut pe functii(primind si dupa ’89 ..osanale),in timp ce altii cu o bruma de constiinta au preferat sa patimeasca prin inchisori(sa li se smulga unghia cu patentul decat sa dea informatii).

    La aceasta, Dumnezeu a raspuns prin proiectul RM.

    Si daca ceea ce cred eu..,iar asocierea de mai sus este si adevarata :proiectul RM va continua ,prin ideea in sine de rascumparare a valorilor morale si spirituale pierdute pe traseu.

    Mai toti am considerat,dupa 89, ca bisericile neoprotestante romanesti traditionaliste nu mai sunt relevante pentru poporul nostru,pe motiv ca au ramas inglodate ..setate pe ideea baticului si a pantalonilor etc.Le-am abandonat si criticat vehement pentru ca asa ne-au invatat americanii,.. si am sarit cu solutii “mai bune”(oferite tot de americani). Dar sa imi fie cu iertare,daca gresesc..Nici modelul oferit de bisericile independente sau altele, nu cred sa salveze situatia ..Ma refer la tiparele “prosperity”,sau colajele “..dancing and singing to king Jesus “..sau :” proclam si declar ..ca sint,ca esti,ca voi fi,ca tu vei fi, tara mea va fi..” in loc sa ma lipesc de tare de Domnul si sa imi fie groaza de rau si sa caut cu ardoare pocainta aducatoare de binecuvantare si vindecare.. si peste tara.

    Daca multi martiri au ajuns la concluzia ca suferintele si experienta inchisorii a fost o binecuvantare,in sensul ca s-au apropiat mai mult de Dumnezeu..la fel trebuie inteles si proiectul RM ca o binecuvantare.Este inca o sansa care..Dumnezeu o ofera.Vreau sa spun ca prin intelegerea,acceptarea si desvoltarea lui ,fenomenul evanghelic romanesc se va schimba radical.Va deveni mai profund.Va produce o sfintenie a gandurilor si a motivatiilor. Va deveni mai relevant. In loc de eticheta .. “sectantii evanghelici” ,poporul roman va avea exemplul veridic al epistolelor vii.

    Fenomenul sau proiectul RM,in esenta,este si unul de ridicare a standardului.De reintoarcere si valorificare a martiriului conservat intre zidurile temnitelor,in sensul de a o face SI CU FAPTA, nu doar cu elogii verbale.E adevarat..avem de a face cu un alt nivel.Unii nu fac fata si de aceea protesteaza..solicitand abandonarea lui,a proiectului .Totusi “in cer pe flori nu poti fi dus”(old song?) si nici pe ciripit de pasarele(.. venind de la orga lui Nicu Wagner).S-a acceptat si proslavit mult timp ..acel tip de suferinta ca rezultat al ignorantei crestinului in fata vietii ,..de ce unii insistă acum să se renunțe la acea suferință care lucrează caracterul?.Ipocrizie? ..probabil aceasta e motivația reală a unora. Chiar daca proiectul RM pare incomod,de ce nu am “iesi din zona de confort”(daca tot..mai nou, asta ni se lanseaza ).

    Asa cum prorocul Zaharia a vazut “un sul de carte zburand”(Zah.5),as lua.. ca o mica analogie ,in sensul ca dusmanii.. nu pot decat sa priveasca cum “Rascumpararea Memoriei” pleaca in zare .. si spre alte meleaguri.Acum ca vorbim si despre traducerea in limba engleza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s