Am primit un comentariu de la Mike Olari, comentariu care mă determină la un răspuns mai amplu, fiindcă sunt ridicate câteva întrebări referitoare la traducerea cărții în limba engleză.

Draga Vasilica
Am inteles Ideia ta de-a scrie cartea,Rascupararea Memoriei” Ai vrut sa-I provoci pe cei ce au colaborat cu Securitate, la marturisire, pocainta si nu in ultimul rind, pentru cei ce nu au crescut sub comunism, sa intelega istoria biserici penticostale, sub comunism.Cel putin eu asa credeam,despre demersul facut de tine.
IATA dupa aproape 4 ani, ca nu ti-ai atins scopul decit in parte.
Ce te face sa crezi ca traducerea carti in engleza, va avea un rezultat mai bun?
Iar daca carte va fi tradusa in engleza, doar de dragul de-a arunca si mai mult noroi pe cei a caror nume se afla in carte, atunci sa nu te trezesti ca faci un lucru impotriva voii lui D-zeu.Sa nu uitam, ca in aceasta carte nu este vorba doar de Istoria Penticostalismului, ci de anumite persoane, care au pe linga ei si copii, nepoti si uni chiar si stranepoti.
Mai bine sa te statuiesti, foarte serios cu D-zeu, sa aflii daca el se bucura de acest lucru.
God bless you and yours.

Mike Olari

Dragă Mike,
Evaluarea succesului unei cărți poate fi destul de greu de realizat. Fiind vorba de cartea pe care am scris-o eu, nu vreau să mă apuc eu să vorbesc în termeni elogioși, dar au făcut-o alții deja. Vreau însă să îți spun că succesul nu îl voi evalua niciodată după factorii externi, ci după cât de credincios am fost față de mandatul primit de la Domnul. Am scris fiindcă a trebuit să scriu. Punct. Nu am avut altă agendă. Pentru mine a succesul a fost că am răzbit până la capăt cu proiectul și că mi-am îndeplinit onorabil misiunea.

Tu spui: „ai vrut să-i provoci pe cei ce au colaborat cu Securitatea la mărturisire, pocăință”. Desigur că a existat și această dorință, de a le da celor apăsați de acest păcat posibilitatea să îndrepte ceea ce au făcut greșit. Însă și aici, succesul cărții nu are de-a face cu reacția lor, ci cu calitatea argumentelor și a prezentării adevărurilor istorice și teologice. (Iar la acest capitol, pot să stau cu fruntea sus: după 3 ani de la apariția cărții încă nu există concluzie importantă din carte care să fi fost invalidată de oponenții mei. Ei au dat doar din colț în colț, au scornit tot felul de teorii, dar nu au reușit să spună ceva serios împotriva cărții.) În Scriptură, cei care au chemat poporul la pocăință niciodată nu au fost evaluați astfel. Ioan Botezătorul, de exemplu, a fost un om fără succes? Cel puțin Isus nu l-a văzut astfel, el a fost credincios menirii sale. Eu i-am provocat pe acești oameni la pocăință, astfel încât mi-am atins scopul 100%. Reacția lor nu mă privește în mod direct, ci doar indirect, așa cum îi privește pe oricare dintre frații din trupul lui Hristos.

Referitor la modul în care s-au mobilizat cei care au vrut să împiedice cunoașterea adevărului și posibilitatea mărturisirii păcatelor într-un mod corect și sănătos, trebuie să îți spun că nu-mi sunt străine manevrele pe care le-au făcut mulți dintre ei și manipulările grosolane folosite împotriva adevărului. Aș putea să scriu o carte despre multe demersuri josnice la care s-au dedat cei care ar fi fost în măsură să facă lumină. Am văzut, am înțeles, dar am decis să rămân în mandatul pe care mi l-a încredințat Domnul.

Mă surprinde însă în comentariul tău, Mike, faptul că ești de părere că unul dintre scopurile cărții este „a arunca noroi”. Păcat că ai ajuns să împrumuți și tu retorica unora care te-au înconjurat în ultima vreme. Știi că nu acesta este scopul și că am ales cu mare grijă cuvintele prin care am descris fenomenul colaborării. Știi, de asemenea, că unele fapte meritau chiar o mai largă acoperire în carte, fiind grave și rușinoase. Te-ai pronunțat și tu în repetate rânduri în acest sens. Nu știu ce te face acum să oscilezi, dar vorba americanului, you could do better than that.

Traducerea cărții în engleză este un demers academic în primul rând. Sunt istorici ai bisericii care încearcă să cunoască ce s-a petrecut îndărătul Cortinei de Fier. De asemenea, am mulți prieteni care au fost alături de România și care vor să cunoască istoria perioadei comuniste. Sunt în legătură cu oameni de la organizațiile care au susținut România în perioada comunistă și sunt foarte interesați de un asemenea demers. Sunt solicitări din partea organizațiilor care studiază fenomenul persecuției azi. În final, cartea a fost solicitată intens în limba engleză și de copiii voștri din SUA, care nu citesc ușor sau deloc limba română.

Mai rămâne să lămurim un aspect, cel referitor la „anumite persoane, care au pe linga ei si copii, nepoti si unii chiar si stranepoti”. Să nu ne facem iluzii, dacă urmașii vreunui colaborator au fost preocupați să îi ridice statuie și osanale, iar dezvăluirea adevărului îi împiedică, nu pot să le fiu de folos. Dacă însă un fiu sincer și credincios vrea să înțeleagă adevărul, va avea oricând posibilitatea să studieze și să se convingă singur. Cunoști cazul pastorului Marius Cruceru, care a avut tăria de caracter să privească adevărul gol-goluț și să pună lucrurile într-o perspectivă sănătoasă. Biblia ne învață că faptele noastre trebuie judecate individual. Copiii nu trebuie să poarte o vinovăție a părinților, iar faptul că există urmași nu poate să fie un impediment în studierea istoriei. Cum ar fi dacă cineva ar spune azi în România să nu mai vorbim despre epoca Ceaușescu fiindcă el are încă un copil în viață?

Cu considerație,
Vasilică Croitor

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la

  1. Mike Olari spune:

    Draga Vasilica
    Doresc inca odata sa fiu foarte specific.Ti-am inteles demersul de pina acum, l-am sustinut, nu pendulez absolut deloc, ci dinpotriva imi pare rau, ca cei vizati n-au profitat, de aceasta provocare.
    Nu contest intentiile tale nici calitatea carti, cred ca sa-r mai cere una sau doua volume, pentru a face si mai clare lucrurile.
    Ce contest in continuare, este faptul ca traducerea in liba engleza, este cu totul alt demers, care eu personal nu -l cred necesar.Cred ca fiecare poporul (organizatie) trebuie sa-si spele rufele in tara lor.
    Nu stiu daca motivul academic, este suficient pentru a justifica acest demers.
    Stiu si ca intentie ta nu a fost si nu este sa arunci cu noroi, pe nimeni, dar indirect, s-ar putea asta sa se intimple, daca cartea se va traduce si-n limba engleza.
    Este parerea mea personala, mi-o asum, nu sunt influentat in ce fac aici si acum, decit de dragoste fata, de fratii si de lucrarea lui D-zeu.Au fost cu toti provocati, iar daca nu au raspuns provocarile, noua nu ne mai ramane altceva decit sa-I iubim si sa ne rugam pentru ei.
    Ti-am transmis ceea ce am simntit, din partea Domnului, mai departe iti doresc succes in tot ce faci.God bless you and yours.
    Cu dragoste frateasca,

    Mike Olari

    • Misu Croitor spune:

      .. Vasilică, dacă nu te liniștești și continui să dai cu reflectorul în gândaci.._nouă nu ne mai ramane altceva decit sa te iubim si sa ne rugam pentru tine..

  2. vesteabună spune:

    Dragii mei
    ne tragem cu toții eventual din sângele lui Cain, sigur nu din al lui Abel. Sângele lui Abel ”vorbește” de sub altar și cere răzbunare. Carnal, trupește suntem fiii ucigașilor, nu ai celor uciși.
    Eu și soția ne-am găsit ”cei mai buni prieteni” în dosar și încă nu i-am confruntat, mai așteptăm ca în toată vâltoarea asta poate să ne caute ei, i-am ierta din toată inima, să ne putem bucura că apoi i-ar ierta și Dumnezeu. Conform evangheliei pe care o propovăduiesc și o cred, mântuirea lor e imposibilă fără pocăință înaintea lui Dumnezeu, iar potrivit istoriei pe care o cunoaștem și noi și ei, pocăința înaintea lui Dumnezeu nu se poate până nu se împacă cu cei vânduți, abia apoi pot merge la altarul pocăinței. Încă la noi n-a venit niciunul. Mai așteptăm.
    Acești oameni au copii, e adevărat, îi vedem și pe facebook. Copiii n-au avut habar de ce-au făcut părinții lor, una din regulile colaborării era conspirativitatea deplină. De cele mai multe ori n-au știut nici soțiile.
    Dosarele nu s-au publicat deplin, dar cartea așa cum e trebuie publicată în toate limbile posibile…și pentru rușinea nepoților, rușine care ar trebui să dea de gândit celor ce se vând pe ai și azi ca sugative de gânduri, ca și colportori de hârtii igienice încărcate, mânjite cu ceea ce cu plăcere i-a dus capul să poarte. Poate rușinea nepoților le-ar domoli scârbavnicul entuziasm.
    Dar oricât de monstruoasă este această colaborare, acuzată atât de credincioși cât și de necredincioși deopotrivă, oricât sânge a vărsat, este un alt sânge care vorbește mai bine decât al lui Abel și poate să curețe cele mai murdare conștiințe dacă aceștia se apropie cu umilință de scaunul Harului. Acest sânge e sângele lui Cristos, sângele stropirii, sângele legământului, sângele Mielului de ispășire, sânge cu care s-a făcut stropirea și ispășirea cortului lui Dumnezeu, adică ispășirea noastră: locuințele lui Dumnezeu.
    Prin 1996 am fost la fratele Niculiță cu familia și cu niște studenți. Unul din studenți (fratele lui era credincios) l-a întrebat pe fratele Niculiță? ”Avem voie să mințim pentru un scop nobil?” Răspunsul a venit după câteva secunde de tăcere: ”Cel mai nobil scop este Adevărul!”
    Cartea n-a aruncat cu noroi, deși e plină de noroi, ca și groapa în care a fost aruncat Ieremia, e plină de un noroi al unei uriașe temnițe nevăzute, o închisoare transparentă de gânduri. În noroiul acestei închisori au fost aruncați mulți și mulți stau acolo și astăzi. O astfel de închisoare nevăzută se construiește acum în China și poate pentru înțelegerea acestor metode de lucru este necesară traducerea în engleză a cărții. Mă bucur că se traduce. Cartea împlinește un scop nobil: aduce la lumină o fărâmă de Adevăr, de realitate, de istorie dorit secretă și pe veci nevăzută.

    Despre închisori nevăzute am scris aici: http://vesteabuna.wordpress.com/category/persecutii/inchisori-nevazute/

  3. vesteabună spune:

    la randul 17: pe ai și azi = pe ei și azi, pls, ms

  4. Am primit pe mail acest comentariu. Din păcate, nu pot divulga numele autorului, fiind vorba de o corespondență personală.

    Draga Vasilica,
    pentru editia in limba engleza (poate si pentru editia a doua in limba romana) chiar ti-as sugera sa faci si un capitol despre reactiile si presiunile pe care le-ai trait in urma scrierii cartii.

    In plus eu cred ca eroismul celor care merita evidentiati e cu atit mai stralucitor cu cit a fost inconjurat de o astfel de intunecare.

    Cred ca totusi exista sperante, avind in vedere faptul ca studentii de la ITP cresc iontr-o atmosfera in care nu se face apologia compromisului, spre deosebire de cei de la Institutul Baptist unde aceasta este linia idologica in care sunt educati. De curind au lansat o carte in care „compromisul” este numit „acomodare”.

  5. Pingback: Linii ideologice | Romania Evanghelica

  6. Vasi spune:

    Chiar crezi ca pe copiii romanilor nascuti in America ii intereseaza cartea asta in limba engleza?
    Crezi ca ” rascumpararea memoriei” trebuie citita neaparat si de nepoti si stranepoti? E pacat sa le incarci constiinta unor tineri inocenti cu anumite fapte relatate in cartea aceasta si care nici nu cred ca sunt adevarate …

    • Da, îi interesează. Ei au solicitat-o în repetate rânduri.
      Cât despre aprecierile tale referitoare la carte, despre cât de adevărate sunt, probabil că vorbești în urma studiilor de pe camion?
      Au trecut mai bine de 3 ani de la apariția cărții și încă nu am găsit persoana care să vină și să demonstreze că un capitol sau o concluzie importantă a cărții ar fi greșite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s