Refuzul la colaborare – o întâmplare adevărată

Am primit acest mesaj de la fratele Ilie Popa, un slujitor care a cunoscut pe pielea sa atacurile sistemului comunist.

Dragă Vasilică,

Am citit recent pe blogul tău un articol despre un pastor care a mărturisit celor dragi colaborarea lui cu securitatea comunistă. Unii l-au apreciat, alții au avut diverse comentarii. Eu doar am citit și am considerat oportun să împărtășesc niște amintiri prețioase legate de acest subiect.

Lucram la IFA Suceava. Eram „șeful electricienilor” și aveam un coleg de serviciu, inginer, necredincios, dar un prieten apropiat. În întreprindere eram în jur de 300 de ingineri. Soția lui lucra împreună cu el la un laborator. Ne vizitam și eram prieteni apropiați. El locuia într-un cartier muncitoresc, într-un apartament întunecos, la parter, într-o zonă nu prea plăcută.

Într-o zi, prietenul m-a invitat să ieșim din fabrică și să ne plimbăm pe digul râului Suceava, în zona dinspre stația de epurare a apelor uzate. Avea și întreprindea noastră niște instalații acolo, așa că nu era ceva ieșit din comun să mergem pe dig. Mi-a reținut atenția faptul că privea atent în toate părțile, se uita în spatele nostru de parcă se ascundea de cineva. Când a fost sigur că suntem doar noi doi, ne-am retras între copacii de pe margine drumului și a început să-mi spună că l-a contactat colonelul X, șeful locotenentului de securitate a combinatului care își avea biroul chiar în incinta fabricii și i-a propus să fie informator. I-a promis o serie de avantaje printre care: apartament cu 4 camere la etajul 1 sau 2 în blocul de lângă actuala prefectură care se finaliza atunci; promovare în serviciu cu un salariu mai bun, promovare pentru soția lui, butelie și aragaz, frigider etc. El trebuia să fie dirijat pe lângă mine și să dea note informative despre activitatea mea în fabrică, despre relațiile mele cu pocăiții din fabrică, despre cine mă caută, despre discuțiile telefonice etc. Deseori se produceau avarii în fabrică si el trebuia să facă pentru fiecare avarie o analiză tehnică amănunțită pe care sa o predea locotenentului de securitate, și să arate dacă nu cumva a fost un sabotaj din partea mea! De asemenea, l-a amenințat că în caz de refuz la colaborare va suporta consecințe, iar în caz de divulgare a propunerii l-a amenințat chiar cu moartea.

Era speriat. Mi-a spus că nu a putut dormi. Se apropia ziua când trebuia să dea răspunsul. S-a întors cu fața înspre mine, s-a uitat iarăsi în jur să fie sigur că nu ne vede și nu ne aude nimeni, m-a privit în ochi si mi-a spus: „Ilie, îmi ești prieten, nu pot face lucrul acesta ca să te vând securității pentru niște avantaje materiale. Tu ești mai prețios. Sunt gata să plătesc prețul refuzului colaborării cu securitatea. Pot să mă omoare, dar eu le spun NU.” Aveam amândoi ochii în lacrimi…. Doi prieteni retrași în lunca Sucevei, eu pocăit, el nepocăit, dar cu o coloană vertebrală veritabilă.

Nu doresc să lungesc povestea. Prietenul meu a rămas la parterul blocului din cartierul muncitoresc multă vreme, nu a mai primit avansare nici el si nici soția lui, nu a primit butelie, aragaz, frigider…, nu primea premiu de merit… Tot timpul cât am lucrat împreună a fost un foarte bun specialist, dar a rămas marginalizat de conducerea întreprinderii. Doar noi știam secretul. Eu mai lucram în timpul liber ca zugrav pentru că nu ne ajungeau banii. Am căutat să îi arăt aprecierea zugrăvindu-i apartamentul.

Am fost și am rămas prieteni și în prezent.

Când am citit articolul acela m-am gândit la colegul meu și în semn de respect pentru demnitatea și curajul său ți-am scris aceste rânduri. Au fost oameni „necreștini” care au avut curajul să spună NU sistemului și au fost gata să plătească prețul. Eu am fost binecuvântat cu un asemenea coleg și prieten…

Cu aleasă prețuire și dragoste frățească,

Ilie Popa

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Refuzul la colaborare – o întâmplare adevărată

  1. DA ..AU FOST SI ASTFEL DE ROMANI CAT SA I NUMERI PE DEGETE…GHINIONUL NOSTRU …SI ATUNCI …SI ACUM CU ATAT MAI MULT…PRIVITI CELE TREI JUDECATOARE CARE AU LUAT MITA UN MILION DE EURO…ATI VAZUT CUM NEGOCIAZA JUSTITIA?????

  2. PRUNCU DOMNULUI zice:

    Intr-adevar,au fost oameni care n-au provenit din religiile neoprotestante ,dar si-au pastrat demnitatea si chiar daca nu au avut parte de FACILITATI, AU TRAIT CU O CONSTIINTA CURATA.Aici vreau sa aduc un omagiu tuturor celor care au avut curajul sa spuna NU colaborarii cu Securitatea Comunista:preoti ortodocsi,catolici, episcopi,dar si tarani, muncitori, intelectuali!Cei mai multi au platit cu viata nesupunerea fata de sistemul comunisti!

  3. johnny d. zice:

    orice prieten al pocaitilor e prieten a lui Dumnezeu … te vedem in cer dragul nostru prieten.

  4. Ovidiu zice:

    Pentru cei ce-au colaborat cu Securitatea:
    Daca ei considera ca acest lucru a fost o „cauza buna”, „nimic gresit”, „in slujba patriei si a bisericii”, atunci de ce se feresc de-a iesi din ascunzisurile in care stau, si de-a ridica fruntea sus pentru „lucrarile bune” ce le-au facut?
    Mai cred acesti oameni in Dumnezeu si ca El exista? Daca ar crede, atunci ar fi constienti de faptul ca El cunoaste toate lucrurile si nimeni nu va scapa de Ziua de Apoi. Dar complacerea in labirinturile intunecoase ale anonimatului dovedeste o constiinta moarta, ucisa de propria dorinta de-a fi slujitorii unui regim ateist.
    Avand o constiinta moarta, si cunoscandu-si trecutul „luminos”, cred ca acesti oameni n-ar mai frecventa bisericile. Dar nici n-ar vrea sa lase in urma lor lozinci de tipul – „fratele cutare sau cutare nu mai vine la biserica”. E o chestie de „cinste”, ca doar….au fost cunoscuti ca „frati” printre frati!

    • alincristea zice:

      Există mai multe motive pentru care colaboraționiștii nu fac acest pas necesar.

      Unul dintre motive are de a face cu atitudinea neiertătoare pe care o au bisericile…

      FRAȚII nu au învățat să ierte…

      Ești FRATE atîta timp cît nu calci pe bec și îți plătești dările către biserică… Nu doar bani, ci și timp, prezența și zîmbetul de duminică, precum și mentalitate de ghetou…

      • Ovidiu zice:

        E foarte trist ca „Fratii nu au invatat sa ierte…” Inseamna ca nu-s mai buni unii decat altii!

        • alincristea zice:

          Nu, nu asta înseamnă!
          Dar puteţi îmbrăţişa pe mai departe matematica asta penibilă!… N-o să vă doară capul (să căutați matematici superioare, care explică fenomenele complexe ale universului) și o să dormiți bine…

  5. DanutM zice:

    Reblogged this on Persona and commented:
    O poveste adevarata despre faptul ca colaborarea cu securitatea in perioada comunista era posibila, chiar daca cerea curaj, unul care, asa cum se vede, n-a prea exista in abundenta nici macar intre cei care afirmau ca sunt crestini angajati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s