John Ashcroft, fost procuror general al SUA, a precizat, cu umilință, că vorbește de pe poziția de „recipient al slujirii”, nu de slujitor ordinat.
Spicuiesc câteva gânduri din mesajul pe care l-a rostit miercuri:
Nu este datoria liderului să fie cel mai bun, ci să scoată ce este mai bun din cei pe care îi conduce.
Religia organizată a căzut în greșeala de a promova lideri care să fie cei mai buni, iar cei care îi urmau au devenit doar niște simpli observatori, nu doar participanți. Așa s-a ajuns ca preoții să vorbească uneori chiar altă limbă decât poporul. În Vechiul Testament era o catapeteasmă care oprea accesul în locul preasfânt. Vălul s-a rupt prin intervenție divină, dând acces tuturor credincioșilor în prezența lui Dumnezeu. NU ÎNCERCAȚI SĂ CÂRPIȚI CATAPETEASMA!
Liderul trebuie să se uite mereu în urma sa, să vadă dacă este urmat de cei din jur. Important nu este să știi că tu te-ai simțit grozav în slujba pe care ai făcut-o, ci să știi că și adunarea te urmează.
Răscumpărarea memoriei 
As putea sa mai introduc cateva ganduri pe care le-am prins si eu?
Am observat ca John Ashcroft incerca sa faca o diferenta intre un performer ( -oare o fi cuvantul ce mai potrivit? asa l-a tradus domnul Tirle) si un lider.
Liderul nu trebuie sa demonstreze cat de performant este el, ci sa scoata ce este mai bun in altii. In general, religiile sau diferite grupuri de oameni au avut conducatori care au devenit vedete, iar urmasii lor au devenit doar niste observatori si adulatori in cele din urma, in loc sa fie implicati activ sau in loc sa devina inchinatori (cazul bisericilor).
Din nefericire, si in crestinismul postmodern – mai ales in America – au existat astfel de vedete (tele-evanghelistii), care si-au pierdut identitatea – adica ,,urmasi ai lui Hristos” care si-au rau-format propria identitate – ,,vedete” ale Evangheliei (contradictie in termeni), obsedati de putere religioasa, politica, de ,,baile”de oameni – marile multimi care ii aclamau, iar in cele din urma au clacat, aducand mari prejudicii crestinismului, modelului de etica pe care il promoveaza valorile crestine si ranind sufletele a milioane de oameni – care ii admirau si ii luau ca model hristic.
Ca lideri ce il urmeaza pe Hristos si ofera directie altora, sunt importante cateva calitati ale caracterului:
1. Smerenia – modelul Isus Hristos – Modelul Ghedeon – care cu 300 de luptatori a biruit pe madianiti, ca slava sa fie a lui Dumnezeu
2. Puritatea – o viata morala si integra
3. O viata necompartimentata – minte, gandire si actiune unitare ( ac punct este din primul lui mesaj, tinut cu o zi in urma)
4. Viata de sacrificiu – ,,moneda de schimb ptr conducere este sacrificiul” (tot din primul mesaj).
Urmeaza sa prezint si eu cateva informatii din mesajul lui JA din prina zi. Multumesc.
Cred ca Presedintele Tipei a incercat sa carpeasca catapeteasma (cacofonie intentionata…!) atunci cand a prezentat conducerea Comunitatii Regionale Arad drept mediatori intre Dumnezeu si „popor”. O, sancta stultitia!
Faithman, cred că nu este cazul să stăruiești în acordarea de epitete și calificative personajelor implicate, altfel se va acredita ideea de vendetă. De aceea am tăiat o parte din mesajul tău. Dacă faptele sunt aduse la lumină, este de ajuns. Să lăsăm faptele să vorbească.
Vasilica, iti inteleg retinerea dar, against a better judgment, persist in a crede ca eufemizarea excesiva a obiectiilor noastre fata de impostura prezenta in leadership-ul protestant autohton este, in final, contraproductiva. Nici un V de la Vendetta la orizontul postarii mele. Nu am nimic personal cu personajele respective. Nu le-am intalnit decat o singura data dar ele epitomizeaza ceva ce este extrem de respingator in familia lui Dumnezeu: fariseismul si grandomania desarta.