Colaborarea după…Vechiul Testament

O pricină de poticnire din Vechiul Testament

Studiez în această perioadă Septuaginta, în traducerea coordonată de Cristian Bădiliță. Mi-au atras atenția câteva versete care au legătură cu tematica acestui blog. Iată două versete din Exod 34:

„12. Ia seama! Să nu faci vreun legământ cu cei care locuiesc în țara unde vei merge, ca nu cumva să-ți fie pricină de poticnire între voi.
14. … căci Domnul Dumnezeu se numește «Gelos».”

Dumnezeu avertiza poporul Israel cu privire la o capcană care putea să îi fie fatală. Avertismentul este formulat în termeni categorici: „Ia seama!” În zilele noastre, mesaje identice se găsesc pe stâlpii de înaltă tensiune: „Pericol de moarte!” Eventual, avertismentul este însoțit de un craniu și două oase.

Care era marele pericol care pândea poporul Israel? Încheierea unui „legământ” cu locuitorii țării. Un astfel de legământ, spunea Dumnezeu, avea să devină o „pricină de poticnire între voi”. Întovărășirea cu locuitorii țării poate să le pară unora ceva bun, avantajos, de bun simț. Colaborarea poate să ne scape pielea pentru o vreme. Gura închisă sau mimarea supunerii putea să îl îmbuneze pe împărat, iar cei trei tineri să nu ajungă în cuptorul aprins.

Îmi permit să spun că pricina de poticnire de astăzi sunt niște legăminte făcute în ascuns care au stârnit gelozia lui Dumnezeu. Nu pot crede că nu au nicio importanță azi întovărășirile – făcute în casele conspirative – dintre unii slujitori și Securitate, cum nu pot ignora ceea ce am numit „păcatul originar”, când liderii cultului au dus la îndeplinire planurile întocmite de Departamentul Cultelor. În plan spiritual, morala acestui avertisment divin este limpede: „Dumnezeu este gelos”.

Însă legământul cu locuitorii țării – încheiat din dorința de a-și asigura protecția și liniștea – era o insultă pentru Dumnezeul care despicase marea, care îi călăuzea prin stâlpul de foc și care băgase de nenumărate ori groaza în oștirile dușmane. Liniștea era cumpărată cu prețul împiedicării brațului lui Dumnezeu de a se manifesta împotriva dușmanilor. Faptul că Biserica a fost condusă spre o supunere necondiționată, pe baza unei exegeză greșite a capitolului 13 din Romani, ne-a lipsit de multe minuni și intervenții divine în viața copiilor lui Dumnezeu. El, Iehova, dorește să fie autorul izbăvirii noastre.

Dacă ne-am plecat odată, încheind legăminte care nu veneau din Duhul Domnului, acum este vremea să ne aruncăm cu fața la pământ și să cerem îndurare de la Cel care este gata să îndepărteze fărădelegile noastre:

„Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”