Tragismul momentului Kairos pierdut – Guest post, Nicolae Iacob

Avem un președinte care a câștigat alegerile după ce majoritatea zdrobitoare a analiștilor politici, a jurnaliștilor, a prezicătorilor, a baronilor din închisori sau oamenilor de bun simț, îl dădeau drept învingător pe contracandidatul său.

Presa din Germania, ca și cea din alte țări de altfel, descrie alegerea președintelui României ca fiind o mare și neașteptată surpriză.

De ce să nu o recunoaștem, este o surpriză și pentru noi, creștinii evanghelici, cei care am sperat și, cu o credință firavă, temându-ne să nu cădem într-un ridicol triumfalism, ziceam: „doar Dumnezeu mai poate să facă un miracol”.

Dacă un om care la întrebarea „Care este cartea dumneavoastră de căpătâi?” răspunde fără ezitare „Biblia”, câștigă alegerile prezidențiale într-o țară în care TOATE sondajele de opinie îl dau învingător pe contracandidatul său, pentru mine este limpede și dincolo de orice îndoială că acolo este Degetul lui Dumnezeu.

De aceea cred, la fel ca și voi, că Dumnezeu a făcut un Miracol.

Orice miracol de acest gen al lui Dumnezeu este un moment Kairos. Orice miracol al lui Dumnezeu are un scop precis: mai mulți oameni să creadă în El și să fie mântuiți.

Ce este momentul Kairos?
Conform Wikipedia, Kairos este un cuvânt din greaca veche, care semnifică „momentul potrivit sau oportun”, „șansa”, „un punct în timp în care schimbarea este posibilă”. Spre deosebire de chronos, care desemna la greci timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil, kairos desemnează timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, al istoriei, al împlinirii personale etc.

Aproape tot omul credincios are harul de a traversa o dată, de două ori sau poate de trei ori în viață, un moment Kairos al națiunii lui.

Momentul Kairos al anilor ’90
Unii dintre noi am experimentat un moment Kairos extraordinar în anii ’90. Era așa o sete și o foame după Cuvântul lui Dumnezeu… Oamenii se săturaseră de comunism. Era libertate. Se vestea Evanghelia pe stadioane și mulți veneau pe scenă să cunoască mai mult despre Dumnezeu. Se predau. Nici ei nu știau cui. Se predau lui Dumnezeu, se predau nouă, celor care îi chemam, așteptau de la oamenii lui Dumnezeu ceva din ceea ce timp de 50 de ani le fusese furat și interzis să cunoască.

Momentul Kairos al anilor ’90 s-a prelins încet pe zidurile bisericii care n-a știut să exploateze eficient miracolul foamei și setei după Dumnezeu, iar din puternicul val creat de Dumnezeu în România, au rămas doar noii credincioși aduși de forța inerției între cele patru ziduri ale bisericilor locale. În timp ce unii tineri și vârstnici entuziaști au făcut eforturi notabile pentru ca, după cum în pildă spunea Mântuitorul, mii de pești să se încurce prin năvoadele noastre, alte zeci de mii au scăpat prin găurile mari și dese.

Noi, Biserica generației adolescenților și tinerilor din anii ’90, am ratat un moment Kairos al vieții noastre. Cred și afirm în modul cel mai serios că ar fi de-a binelea tragic să mai ratăm încă unul.

Momentul TĂU Kairos
România traversează acum, la sfârșitul anului 2014, un nou moment Kairos. O mare mulțime de oameni bucuroasă crede că aceste alegeri înseamnă cu adevarat înfrângerea comunismului, încheierea unei epoci și începutul alteia noi.

Atitudinea unor ierarhi care au dovedit că dumnezeul lor este banul, prin faptul că s-au implicat fără perdea și împotriva propriilor lor canoane în susținerea unui candidat ce simboliza furtul, minciuna și corupția, a stârnit un val de dezamăgire și repulsie într-un segment major susținătorilor bisericii tradiționale. O largă majoritate a intelectualității, scriitori, filosofi, jurnaliști, oameni de cultură, artă, sau sportivi s-au mobilizat susținând un candidat despre care se știa că una din „vinovățiile” sale principale era faptul ca avea drept religie credința creștină protestantă.

Timp de zeci, dacă nu sute de ani, termenul protestant a însemnat „sectar”, „lumini stinse”, „doar n-ai înnebunit să mergi la proștii ăia…”. Atunci când sensul termenului ajunge aproape peste noapte să însemne „seriozitate”, „competență”, „verticalitate”, „corectitudine”, „speranță”, poți concluziona în mod sigur că trăiești un moment Kairos.

Într-un moment Kairos, întregul Trup al lui Hristos trebuie să-L mărturisească pe El. Fără agresivitate, într-un mod cultural, cald și relațional. Vorbind și cântând Evanghelia lui Hristos în limba și cultura română. Capitalizând sărbătorile. Din fiecare dintre ele să facem un prilej pentru vestirea minunilor Lui. Ridicând la rang de cinste un model Iohannis (sau de ce nu, Siluan): transparență, curaj, verticalitate. Conștientizând cu toții că mărturisirea personală prin faptă și vorbă nu poate fi înlocuită cu nimic. Reîntorcându-ne la trăirea creștinismului în grupurile mici și dezvoltând un model românesc de ucenicie și instruire de lideri ai Bisericii lui Hristos. Totul scăldat într-un spirit de jertfă.

Mă doare că generația mea a pierdut deja un moment Kairos.
Am aruncat vina pe bătrânii noștri și aceștia au luat-o, în tăcere, asupra lor.

Ce facem astăzi, când noi înșine am devenit diaconi, prezbiteri, păstori, evangheliști, membri în comitete, lideri de opinie și președinți de sisteme? Oare nu pentru o astfel de vreme ne-a dat Dumnezeu influență asupra a zeci, sute sau mii de oameni din jurul nostru?

În lumea în care trăim, mulți dintre frații noștri din Biserica Prigonită sunt asupriți, chinuiți și omorâți doar pentru că-și permit să vestească Cuvântul lui Hristos. Haideți să ne mobilizăm acum, noi și bisericile noastre, pentru a-L vesti pe El într-o țară liberă, într-un moment Kairos.

Nicolae Iacob, pastor
Betel Constanța